Morți și prizonieri în DICTATURA CORUPȚIEI. Sau liberi și vii?
Una dintre cele mai cumplite tragedii civile de dupa 89, soldata cu 31 de morti si 184 de raniti, a deschis ochii publicului larg. Mii de oameni au constientizat ingroziti consecintele grave ale unui sistem putred de putere, care genereaza - iata - moarte, pe langa saracie si subdezvoltare. In marsul tacut al miilor de cetateni iesiti pe strazile Bucurestiului in memoria victimelor am simtit multa furie si revolta. In spirala tacerii s-au acumulat, la fel ca inainte de votul din noiembrie, multa durere si frustrare. Revolta mocnita, nemultumirile majore vor rabufni inevitabil in forme violente daca lucrurile vor continua tot asa.
Dupa toate informatiile, marturiile si indiciile aparute in presa, clubul Colectiv a ars din cauza ca o serie de reguli n-au fost respectate cu complicitatea primariei sectorului patru. Primarul Piedone nu se poate deroba de responsabilitate, cata vreme clubul a primit sub semnatura sa aviz pentru una, si facea cu totul altceva. Cineva din primarie a inchis ochii - cu sau fara buna stiinta.
De regula, in astfel de situatii vorbim despre coruptie. Cineva i-a invatat sa ceara autorizatie doar pentru 80 de locuri pentru a evita noi avize, investitii mai mari si alte dureri de cap. Iar cineva incasa regulat niste spagi ca sa protejeze o afacere care fenta reguli pentru a fi cat mai profitabila. In fine, toate aceste smecherii tipic romanesti au distorsionat atat de mult sistemul incat orice nou venit in business care refuza sa intre in caruselul coruptiei avea de platit costuri mult mai mari de functionare. Evident ca nimic nu scuza lipsa de responsabilitate fata de viata unor oameni, dar este una din laturile problemei si nu o putem ignora. (Vezi aici un text elocvent, scris in apararea unuia dintre actionari de catre unul din amicii sai)
Discutia nu este deloc simpla. Ne pune in discutie, pana la un punct, pe noi toti. In cazul tragediei de la Colectiv, raspunderea revine direct patronilor si a primariei. Administratia lui Piedone s-a facut ca ploua desi era evident ca avea de-a face cu un club care functiona ilegal.
In treacat fie spus, ati mers in vreun club afara sa vedeti cum oamenii stau la coada si asteapta ore in sir sa se distreze putin la sfarsit de saptamana? V-ati intrebat de ce asteapta ca prostii in loc sa se inghesuie cumva toti intr-un spatiu mai mic decat poate inghiti? Explicatia e simpla: cluburile primesc aprobare pentru un anumit numar de locuri, daca-l depasesc locanta se inchide. Controalele nu sunt formale, amenzile nu se dau de ochii lumii pentru fleacuri ci patronul ala isi risca pielea in mod real si nici o spaga nu-l salveaza.
La ora asta, primarul Piedone era, in orice tara care respecta legi si reguli, plecat din functie. Demisiona inainte sa fie luat pe sus de cetateni. Piedone nu demisioneaza deoarece spera ca, stand ascuns cateva zile, va ascapa neatins de valul de furie muta ridicat de tragedia din Colectiv. Aici intervine discutia despre noi toti. Politicienii au contat mereu pe capacitatea sistemului de manipula publicul, pe un electorat cu o slaba capacitate de reactie, cu exigente si standarde mici. Noi toti i-am ajutat sa ajunga atat de cinici, de iresponsabili, de corupti. Cei care s-au luptat cu ei au fost, mereu, o mana de oameni, cativa.
Tragedia de vineri, 30 octombrie, reprezinta apogeul macabru al unui lung sir de nenorociri avand drept cauza principala coruptia. A trebuit sa moara un turist japonez pentru a pune ceva ordine in taximetria de la Aeroport, a trebuit sa moara un copil de trei ani pentru a rezolva problema cainilor fara stapan, a trebuit sa moara un politist pentru a pune in discutie abuzul facut de vicepremierul Gabriel Oprea in utilizarea coloanelor oficiale. In general, in Romania trebuie sa moara cineva pentru orice schimbare, cat de mica, in sistem. Schimbarea lui Ceausescu s-a produs la fel, abia dupa ce a curs mult sange si dupa multa suferinta.
Apropo de Oprea, l-ati vazut cum si-a bagat capul in camerele de luat vederi vineri seara incercand disperat sa-si spele pacatele si cum a disparut din peisaj cand a simtit ca impostura lui risca sa-i scoata din minti pe oameni? Figura sa de cabotin, de politician incompetent s-a vazut si mai bine langa unul ca Arafat, care, va place sau nu, vorbea si se comporta ca un profesionist perfect stapan pe situatie.
Lectia acestui lung sir de morti lasat in urma de coruptie si politicieni incompetenti este ca am ajuns intr-un punct de rascruce. Lucrurile nu mai pot continua asa. Trebuie sa le spunem un NU hotarat partidelor cand ne vor propune candidati penali, trebuie sa le inchidem gura celor care au furat milioane de euro dar se incapataneaza sa ocupe spatiul public, sa minta si sa manipuleze. Trebuie sa evacuam cumva toata aceasta clasa politica expirata, care si-a dat destul proba incompetentei si hotiei pe banii si pe vietile noastre.
Apropo, sutele de milioane furate tot in morti se pot numara numai ca nu se vad atat de clar si terifiant: In mortii cu zile din spitalele fara medicamente si medici, in mortii cu zile de pe soselele pline de gropi, in dramele cumplite (sinucideri) lasate in urma de familiile plecate din tara la munca afara (aia despre care un ministru zicea ca au femei curve si copii golani).
Coruptia a umplut cimitire intregi in tara asta, dar publicul s-a trezit cu timpul prizonierul unui sistem putred de putere, captiv intr-un fel de dictatura a coruptiei. Am avut de ales mereu intre rau si rau, nu raul cel mai mic. La orice partid priviti azi lucrurile arata la fel de prost si orice alegeti lucreaza garantat impotriva noastra. Cum e posibil ca partidele sa defileze azi cu aceleasi figuri expirate pe post de lideri, cu penali in fruntea tarii, incapabile sa selecteze candidaturi pentru alegerile locale si parlamentare de anul viitor decat tot pe baze coruptie, pe principiul cine da mai mult sa-si cumpere o functie? Cum e posibil sa asistam mai departe pasivi la incercarea politicienilor de a-si apara fiecare coruptul lui si de a demola institutiile care lupta impotriva coruptiei?
Am vazut apoi cum mirosul de moarte si de carne arsa a atras rapid hoitarii. Am vazut iarasi in actiune cataratorii pe cadavre deja consacrati, cam toata fauna binecunoscuta de necrofagi: politicienii populisti, nebunii, conspirationistii, iresponsabilii gata sa faca orice pentru audienta, fanatici religiosi in lupa cu piticii lor de pe creier (Halloween), ticalosii de profesie, cinicii etc. Numele lor va suna atat de cunoscut incat nu mai merita pomenite si aici.
In fine, nu pot sa incheie fara un gand catre victimele cumplitei tragedii din clubul Colectiv. Ca parinte, ma doare cand vad in ce chinuri au murit copii nevinovati. Ma dor suferintele si drama celor scapati cu viata sau care se zbat intre viata si moarte. Ma doare numai gandul la sufletul sfasiat al parintilor si rudelor. Ma doare ca altii nu pot respecta macar doua zile de tacere in semn de respect.
In memoria celor disparuti, intre care si cei doi chitaristi de la trupa Goodbye to Gravity, amintesc aici cateva versuri din piesa cantata in ultima lor aparitie pe scena de la Colectiv: "We're not numbers/ we're free/ we're so alive/ cause the day we give in/ is the day we die (...) Fuck all your wicked/ Corruption".
Nu suntem numere, suntem liberi, vii si, da, murim abia atunci cand cedam in fata coruptiei.
