Românii plătesc cu viața, nevinovați, în continuare, pentru că la butoanele deciziei sunt niște asasini fără scrupule. Nu vrem să turnăm benzină pe foc, dar nu putem să nu observăm că am ajuns la mâna unui străin și a unuia care se ducea cu Ponta la curve, martor și-acum într-un  proces de codoșlâc care se judecă la Slobozia. 

„Există minuni, dar şi date statistice”, a comentat sec doctorul Ioan Lascăr, specialist în arşi de la Spitalul Floreasca bilanţul cutremurător al tragediei din Colectiv, 41 de morţi, din care nouă în mai puţin de 24 ore, de vineri noaptea până sâmbătă seara.

Iar zilele ce urmează sunt, tot statistic, decisive pentru cei care se zbat între viaţă şi moarte pe patul de spital.

O statistică dură care punea sub semnul întrebării capacitatea sistemului de sănătate din România de a face faţă unei astfel de provocări, în ciuda eforturilor medicilor, încă de la producerea tragediei.

Ar trebui cerut ajutor internaţional imediat pentru gestionarea crizei? A fost întrebarea pe care mulți au adresat-o public în urmă cu aproape o săptămână. Până ieri noapte, când primii răniţi au fost trimişi către spitalele din străinătate, niciunul dintre cei responsabili nu a admis public că aceasta era o prioritate.

Ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, declara pe 4 noiembrie că nu s-a făcut un demers în acest sens. România ar fi putut apela şi la Mecanismul de Protecţie Civilă la nivelul UE, însă nu a făcut-o, explicaţiile lui Raed Arafat fiind că situaţia era una atipică şi nu se încadra în definiţia dezastrului şi că discuţiile directe cu unele state europene au mers mai repede decât ar fi făcut-o Mecanismul.

Cert este că primii 16 răniţi au fost transportaţi în străinătate abia vineri noapte, cu avioane ale Armatei, nu medicale. Pentru doi dintre ei a fost prea târziu. În aceste condiţii se ridică o serie de întrebări la care cei responsabili, începând cu ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, şi Raed Arafat, trebuie să răpundă: De ce s-a cerut ajutor internaţional atât târziu? Cine a luat decizia de a nu se face acest demers? Cine răspunde pentru această situaţie? Cine coordonează transferurile în străinătate? Cine a decis transportul răniţilor cu avioane ale Armatei, şi nu cu aeronave medicale? Sunt acestea adecvate situaţiei grave a răniţilor?

Iar ultima tâmpenie, cu trimiterea părinților la Bruxelles când copilul era trimis la Viena, nu face altceva decât să arate cât de hâdă este deruta în care se află cei care coordonează această criză. De fapt, cine o coordonează, știe cineva?

Distribuie Distribuie Comentarii