O mare parte a Asiei pare să se regăsească pe harta Pământului de Mijloc din cunoscuta trilogie „Stăpânul Inelelor”. Pe harta lui Tolkien, cunoscutul ținut Anduin se curbează spre mare într-o formă similară cu cea a unui alt mare fluviu: Indus, care străbate toată lungimea Pakistanului.

Mulți fani ai trilogiei „Stăpânul Inelelor” s-au întrebat adesea unde este situat Pământul de Mijloc. Pe baza câtorva indicii ale lui Tolkien însuși, s-a presupus întotdeauna că poveștile sale din „Hobbitul" și „Stăpânul Inelelor" au fost centrate în Europa, dar cu atât de mult timp în urmă, încât forma coastelor și a terenurilor s-a schimbat.

Dar poate că aceasta este o presupunere prea ușoară și prea eurocentrică; poate că, la fel ca multe alte lucruri din zilele noastre, și tărâmul fantastic al lui Tolkien are nevoie urgentă de o decolonizare mentală.

Și iată o ocazie excelentă: un tolkienolog iranian a descoperit indicii intrigante conform cărora scriitorul a bazat o parte din topografia Pământului de Mijloc pe munți, râuri și insule situate în Pakistanul de astăzi și în apropierea acestuia, potrivit atlasobscura .

Tolkien a recunoscut că „Comitatul se bazează pe Anglia rurală, și nu pe nicio altă țară din lume" și că „acțiunea poveștii are loc în nord-vestul "Pământului de Mijloc", echivalentul în latitudine al coastelor Europei și al țărmului nordic al Mediteranei".

Extrapolând locația Comitatului din Pământul de Mijloc și din alte indicii lăsate de Tolkien, profesorul de geofizică și geologie Peter Bird a făcut să se potrivească geografia Pământului de Mijloc cu cea a Europei.

Tărâmul lui Sauron și al puterilor întunecate din Pământul de Mijloc

Cu toate acestea, a vedea Pământul de Mijloc ca pe un simplu palimpsest pentru Europa de astăzi înseamnă a pune o limită nejustificată imaginației creatorului său. Așa cum a spus și Tolkien despre forma lumii sale: „[Ea] a fost concepută mai degrabă "dramatic" decât geologic sau paleontologic."

Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca anumite părți ale Pământului de Mijloc să fi fost inspirate din alte locuri decât cele europene. Este revelator faptul că a fost nevoie de un cunoscător non-european al topografiei lui Tolkien pentru a găsi câteva exemple.

Într-un articol publicat pe Arda.ir, pagina web a Societății Tolkien din Persia, Mohammad Reza Kamali scrie că, în timpul a câțiva ani de studiu cartografic, „am descoperit că poate există ținuturi reale [care] ar fi putut să-l inspire pe profesorul Tolkien, iar unele dintre ele nu se află în Europa".

În jurul anului 2012, ochiul lui Kamali s-a oprit atunci când a dat peste o hartă Google a Asiei Centrale care arăta lanțul muntos al Himalaya, vârfurile din Pamir, grupate într-o zonă aproape circulară, și ovalul imens și plat al deșertului Takla Makan, delimitat la nord de munții Tian-Shan.

„Mai văzusem această hartă înainte", scrie el. „Acesta este, bineînțeles, Mordor, tărâmul lui Sauron și al puterilor întunecate din Pământul de Mijloc, unde Frodo și Sam distrug Inelul Unic”, adaugă acesta.

În lumea lui Tolkien, Himalaya se transformă în Ephel Duath, Munții Umbrei; iar Tian Shan în Ered Lithui, Munții Cenușii. Iar Pamirul, în formă de cerc, „are aceeași formă și se află exact în același colț cu Udûn-ul din Mordor, unde Frodo și Sam au încercat inițial să intre în Mordor, prin Poarta Neagră".

Gândindu-se la aceste asemănări, Kamali s-a convins că munca de cartografiere a lui Tolkien a fost puternic inspirată de Asia. Căutând mai departe, a găsit mai multe dovezi. A fost luat în considerare și Anduin, Marele Râu al Pământului de Mijloc, în apele căruia Inelul Unic s-a pierdut timp de peste două mii de ani.

Similitudini între celebrul Anduin și regiuni din Pakistan

Pe harta lui Tolkien, Anduin se curbează spre mare într-o formă similară cu cea a unui alt mare fluviu: Indus, care străbate toată lungimea Pakistanului. Ca și Anduin, acesta curge la vest de un lanț muntos important. O trăsătură proeminentă a Anduinului este insula fluvială Cair Andros, chiar la nord de Osgiliath. Numele său înseamnă „Corabia de spumă lungă", o referire la forma sa lungă și îngustă și la ascuțișul stâncilor sale, care despică apele Anduinului ca o prora.

Kamali nu este pe deplin sigur, dar propune ca Tolkien să se fi inspirat dintr-o insulă de formă similară din Indus. Integrată acum în barajul Tarbela, inaugurat în 1976, aceasta ar fi fost încă o insulă separată în anii 1930 și 1940, când Tolkien și-a imaginat harta.

Întorcându-ne privirea spre gura de vărsare a Anduinului și Indusului, vedem o altă pereche de insule, iar Kamali este mai sigur că cea reală a inspirat-o pe cea fictivă. Cea fictivă este Insula Tolfalas, cea mai mare insulă din Golful Belfalas.

La prima vedere, nu pare să aibă un corespondent în viața reală în apropierea locului unde Indusul se unește cu Marea Arabiei. Dar aruncați o privire la partea de coastă a statului indian Gujarat.

Este cunoscută sub numele de Kutch, un nume care se pare că se referă la clima sa alternativ umedă și uscată. În sezonul ploios, zonele umede de mică adâncime se inundă, iar Kutch devine o insulă - cea mai mare insulă din Golful Kutch și nu foarte diferită de Insula Tolfalas.

De unde s-a inspirat Tolkien pentru numele „Frodo”

Dar sunt aceste asemănări mai mult decât niște coincidențe? De ce Tolkien, care era stabilit la Oxford și care era impregnat de tradițiile englezești și de mitologia germanică, ar fi apelat la subcontinentul indian pentru inspirație topografică?

Poate pentru că, pe atunci, cunoștințele cartografice despre acea parte a lumii erau mult mai generale în Marea Britanie decât în prezent. Până la sfârșitul anilor 1940, țările pe care le cunoaștem astăzi sub numele de India și Pakistan făceau parte din Imperiul Britanic. Hărțile detaliate ale regiunii ar fi fost un element standard pentru atlasele britanice.

Kamali este convins că elementele topografice de pe harta lui Tolkien a Pământului de Mijloc nu sunt simple fantezii, ci provin din locuri reale din lumea noastră și au fost „crestate" pe hartă. În acest caz, putem aștepta cu nerăbdare mai multe descoperiri ale inspirației lui Tolkien din lumea reală.

Iată un exemplu de Tolkienografie - dacă așa putem numi efectul geografiei reale asupra imaginației acestui scriitor special în East Yorkshire. Un istoric local a spus că Tolkien fusese staționat în zonă în timpul Primului Război Mondial și se pare că a păstrat câteva toponime locale pentru a le folosi mai târziu.

Numele Frodo, spunea el, provine de la un oraș în care participase la câteva dansuri - Frodingham, un sat de peste Humber, în nordul Lincolnshire, nu departe de Scunthorpe (Scunto).

Dacă această poveste este în întregime adevărată sau nu, nu contează. După cum știu fanii fanteziei, orice căutare a Graalului este în cele din urmă despre căutare, nu despre Graal. De fapt, ca să-l citez pe Kamali, comoara este importantă doar pentru că este bine ascunsă, „de către un profesor isteț căruia îi plac ghicitorile".