Întrebat la "Adevărul Live" dacă ar apăra, în calitate de avocat, persoane care au beneficiat de deciziile CCR, Daniel Morar susţine că nu poate da un răspuns concret, menţionând că nu are obligaţii faţă de nimeni.

Daniel Morar susţine că evită să preia, ca avocat, dosare DNA. Foto: Facebook

Întrebat la Adevărul Live ce sentimente a avut când, în calitate de membru CCR, a dispus decizii favorabile unor inculpaţi şi percepute de public ca ajutor dat de Curte celor cercetaţi penal, Daniel Morar a răspuns:

"Prin perspectiva fostei formaţii de procuror, am avut o oarecare frustrare. Mă gândeam la munca pe care am făcut-o eu. Am avut o oarecare frustrare că acei oameni nu puteau fi judecaţi pe fond. Dar CCR nu poate să țină cont de faptul că deciziile sale ajută sau defavorizează o persoană. CCR trebuie să vadă conformitatea legilor cu Constituția. CCR, la acel moment, a rezolvat niște probleme cronice ale societății. Când oamenii au venit în fața legii că acele completuri de judecată, de 5 judecători, nu sunt constituite potrivit legii, am constata că aşa e".

Chestionat dacă, în calitate de avocat, ar apăra persoanele care au beneficiat de deciziile Curţii, fostul judecător CCR a spus:

"E o întrebare largă. În acest moment, activitatea mea puţină de avocat are căutare din perspectiva părţilor vătămate. M-am gândit că e un paradox, dar cred că nu e un paradox, oamenii înţeleg că aş putea să le fac dreptate mai mult decât inculpaţii. Nu pot să spun dacă aş apăra sau nu. Evit si am evitat sa iau orice dosar care a putut avea legatură cu DNA încă de pe vreme mea. Acum eu sunt avocat nu sunt dator să fiu fidel decât mie, nu am obligaţii faţă de nimeni".

Critici pentru Livia Stanciu

Una dintre deciziile CCR care au condus la decizii favorabile unor inculpaţi a fost cea privind nelegalitatea completurilor de 5 judecători de la instanţa supremă, dispută juridică de care Daniel Morar a acuzat-o pe Livia Stanciu, fosta şefă a ÎCCJ şi fost membru al CCR.

“Dacă șefa DNA încerca să rezolve problemele țării prin mijloace de drept penal, șefa ÎCCJ, Livia Stanciu, se asigura că mai toate dosarele penale importante sunt soluționate de ea. Era atât de determinată în demersul său, încât a generat o nouă dispută juridică”, scrie Daniel Morar în cartea "Putea să fie altcumva. O istorie subiectivă a justiţiei după 1990", acuzând-o pe Livia Stanciu că “nu a avut decența de a nu lua parte la judecata Curții în condițiile în care aceasta îi viza propriile acte".

"Cele două decizii prin care am constatat existența unor conflicte juridice între instituții de la vârful justiției românești și legiuitor, prima privind cercetarea penală legată de adoptarea Ordonanței 13, iar cea de-a doua vizând constituirea completuri lor de cinci judecători, au stabilit conduitele culpabile ale unor înalți magistrați și, din această perspectivă, pot fi considerate disruptive. Ele au intervenit pe fondul autosuficienței sistemului judiciar și au trasat anumite limite, arătând magistraților ce au și ce nu au voie să facă în cadrul constituțional actual. Curtea Constituțională a trezit nemulțumirea unei părți a sistemului judiciar, tributară unei viziuni pro causa, previzibilă și subiectivă”, completa fostul judecător CCR în carte.