Monștrii lui Iliescu/Mitică, Voicu și Naghi au ajuns înalți demnitari în statul român pentru că în 1989 au spart baricada de la Inter
Monștrii lui Iliescu/Mitică, Voicu și Naghi au ajuns înalți demnitari în statul român pentru că în 1989 au spart baricada de la Inter.
În 21 noiembrie 1996, Dumitru Venicius Iliescu a fost înaintat la gradul de general de divizie și eliberat la cerere din funcția de director al SPP de către Ion Iliescu, președintele care tocmai pierdea puterea. Putere pe care o cucerise cu ajutorul lui Dumitru Iliescu care a avut un rol major în spargerea baricadei de la Inter, scrie jurnalista Dorina Lascăr în Curentul .
Conform documentatului Ion Cristoiu, Dumitru Iliescu, Gabriel Nagy şi Cătălin Voicu au avut un rol major în spargerea baricadei de la Inter, în decembrie 1989. „Ordinul de spargere a baricadei a fost transmis de locotenentul major Cătălin Voicu, şeful companiei de transmisiuni, către TAB-uri. (…) Din aceste TAB-uri, dl. Dumitru Iliescu a format în 26 dec ‘89 o echipă de taximetre care îi transportau pe dl. Iliescu şi compania. Atunci s-a făcut marea lipitură. Asta explică ascensiunea dlui Dumitru Iliescu, a lui Cătălin Voicu“. Ulterior, a completat Cristoiu, „Cătălin Voicu, care era locotenent de transmisiuni, şi a fost trimis aproape ca un şef al Parchetului General pentru că el era cel care îl supraveghea pe procurorul general Robu. (…) S-au pomenit procurorii ăia, care ca şi securiştii erau morţi de frică, cu trimisul domnului Ion Iliescu, care era locotenentul major Cătălin Voicu. Era locotenentul major în transmisiuni, comanda Parchetul, tremurau procurorii“. „Naşul“ lui Voicu, Dumitru Iliescu, „taximetrisul“ lui Ion Iliescu la „revoluţie“, a recunoscut că el l-a adus pe Voicu la Cotroceni: „l-am recomandat să fie numit consilier la Departamentul Securităţii Naţionale. Eu l-am adus pentru calităţile pe care le avea domnul Voicu: foarte bun organizator, un om care avea o anumită experienţă şi lucrase la procurorul general şi avea conexiuni cu această zonă“. „Conexiunile“ au fost buba lui Voicu, acesta ajungând la locul potrivit, respectiv la Jilava, cu o oarecare întârziere, de aproape două decenii. Au trebuit să treacă 20 de ani pentru ca omul de „conexiuni“ al lui Ilici să ajungă, în 30 martie 2010, în arest preventiv, acuzat de trafic de influenţă în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii, în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată și ulterior condamnat.
După ce a plecat de la SPP, Mitică Iliescu și-a înființat o firmă pe numele unui irakian și l-a servit aproape perfect pe noul lui stăpân, Sorin Ovidiu Vîntu. După revenirea la conducerea României a lui Ion Iliescu, Dumitru Iliescu a fost numit în aprilie 2001 în funcția de consilier de stat la Guvernul României, fiind rechemat în activitate pe 12 martie 2002. Președintele Iliescu l-a înaintat apoi la gradele de general de corp de armată (cu 3 stele) la 15 aprilie 2003 și general (cu 4 stele) la 21 octombrie 2004. Mitică a fost trecut în rezervă de Ion Iliescu Înainte de plecarea de la Cotroceni Ion Iliescu l-a trecut în rezervă la data de 21 decembrie 2004 pe generalul cu patru stele Dumitru Iliescu, cu pensie de serviciu anticipată. În 2016, DNA l-a săltat din trafic pe generalul Iliescu pentru fapte de corupție.
Ziarul Curentul publica în anul 2002 marturiile olografe ale foștilor agenți de pază ai lui Vîntu, majoritatea provenind din Brigada Antiteroristă a SRI, care fuseseră convinși să demisioneze din această instituție în august 1999, pentru a se angaja, luna următoare, la firma generalului Iliescu, Agenția Internațională pentru Protecție și Pază, firmă înregistrată pe numele irakianului Jalil Farhood. Primul obiectiv de apărat a fost reședința lui SOV din Otopeni. Opt luni mai târziu, Mitică i-a mutat pe foștii antitero la o altă misiune: asigurarea pazei pentru candidatul PDSR în alegerile prezidențiale, Ion Iliescu!
Acum Dumitru Iliescu a ajuns cocalar pe facebook: jignește partenerii americani, aberează ca și cum ar mai avea vreo influență în serviciile secrete adică așa cum ar face orice golan ajuns în preajma unor potentați.
În perioada activității la Cotroceni, Voicu și Mitică au pus pe picioare o grupare de ciomăgari, mult mai aproape de lumea interlopă decât de siguranța națională. Așa-numitul „patrulater roșu“: Naghi, Mitică Iliescu, Voicu Cătălin, Rizea Gheorghe. Personaje care, folosindu-se de pozițiile în cadrul SPP, au reușit să-și consolideze relații strânse, atât cu oameni politici foarte importanți din România, cât și cu lideri ai clanurilor mafiote țigănești. S-au pus pe nepotisme, pe creat rețele de firme, încasând beneficii de tot felul rezultate din contagiunea cu centrul puterii din România – Cotroceniul lui Ion Iliescu, încălcând (a se citi batjocorind) statutul cadrelor militare.
Gigi (Gheorghe) Rizea este nimeni altul decât finul lui Cătălin Voicu, fost șofer plutonier din MApN, transferat la SPP, racolat de mafia lui Mitică Iliescu și Cătălin Voicu. Vicepremierul Nica – cum a ajuns în funcția de ministru în aprilie 2009 – l-a adus drept consilier pe ordine publică și intervenție al ministrului pe Gigi Rizea. În anul 1997, Rizea a fost pentru o vreme aghiotantul noului șef al SPP, Nicu Anghel. Nașu’ Voicu trece în rezervă cu gradul de locotenent-colonel, iar umbrela de mafioți iliescieni nu mai acoperă, o vreme, SPP-ul. Ciomăgarul și nașu’, primul tras pe linie moartă, cel de-al doilea pensionar de lux, se concentrează intens pe studiu, ambii terminând fericiți, în 1999, Facultatea de Drept din cadrul Universității Bioterra! Rizea se pare că a reușit pe lângă diplomă să-și împuște propriul câine care, nemaisuportând să fie chinuit, și-a castrat stăpânul.
În februarie 2001, noul șef al SPP, Gabriel Naghi, îi reactivează atât pe finul Rizea (cu gradul de maior), cât și pe nașul Voicu (cu gradul de lt. col.), pentru ca în octombrie 2002 ciomăgarul să fie cocoțat în funcție de conducere în structura de intervenție antiteroristă a SPP.
În dosarele SPP există rapoarte cu privire la comportamentul deviant, abuziv și scelerat al finului lui Voicu, sunt consemnate lovituri și injurii la adresa subordonaților. În 2002, apar și alte reclamații, pe numele Gheorghe Rizea fiind deschise două dosare penale pentru acțiuni de recuperare, bătăi, maltratări și sechestrări de persoane.
În 2005, pe adresa generalului de brigadă Lucian Pahontu, Directorul Serviciului de Protecție și Pază, a fost înaintat un memoriu cu privire la activitățile finului lui Voicu, Gheorghe Rizea, care se ocupa cu activități de „recuperator“. Autorul memoriului, Ionel Bara, povestea cum „a fost sunat de către Rizea care mi-a pus în vedere „să nu fac valuri“ și să plec din firmă, aducându-mi aminte câtă putere are nașul său, cât de ușor îmi poate „fabrica un dosar“ și cât de repede mi se pot întâmpla „accidente“. Tot Rizea i-ar fi explicat că „Naghi este doar o marionetă ghidonată de Dumitru Iliescu și de nașul său Voicu Cătălin“., scria George Roncea în ziarul Curentul în 2010.
