Ceea ce o să citiți în continuare reprezintă tabloul frust al unuia dintre cele mai reprezentative personaje din ultimii 27 de ani. Unul din miile de gropari ai speranței acestei țări. S-au cărat unul pe altul în spate supraviețuind schimbărilor de regim. Și ne-au râs în față sfidător când s-au aflat la Putere. Cârpe ale supraviețuirii, aceste troglodiri ale României au îngropat speranțele a milioane de români care, frustrați că țara lor nu le dă nicio șansă au luat calea bejeniei.

Așteptat la poliție pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea pentru cheltuirea în interesul membrilor consiliului de administrație a banilor Societății Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu a anunțat că s-a internat în Spitalul Sfîntul Pantelimon.

Miculescu știe perfect cum să lungească un proces. Omul ne-a arătat asta în cazul deciziei ANI care l-a declarat incompatibil în octombrie 2013, după ce a ocupat simultan funcția de membru al Consiliului de Administrație (CA) al SRR și pe cea de manager în Societatea Națională de Radiocomunicații (SNR), timp de doi ani, în perioada 29 iunie 2010 - 4 iulie 2012. Decizia a fost menținută și de judecătorii Curții de Apel în aprilie 2014 dar Miculescu a făcut recurs în 3 septembrie 2014 iar Înalta Curte va începe judecata recursului abia în 17 ianuarie 2017. Astfel, Miculescu a mai rămas în funcție peste trei ani.

Iată cum îl prezenta jurnalistul George Roncea în ziarul Curentul  în luna aprilie 2013:

„În tinerețe, stimabilul șef al radioului național executa sarcini de protocol, turna în pahare, dar turna și la Secu, cu pseudonimul „Adrian”, un nume parcă predestinat pentru Miculescu, care a trăit o parte din viața din firimiturile unui alt Adrian, actualmente ex-pușcăriaș. Miculescu este titular al dosarului fond rețea R 94603, fiind recrutat la data de 27.03.1987, sarcinile sale vizând „apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participă la activități protocolare”. Activități protocolare ale conducerii de stat și de partid, desigur. La protocol era bine, mai cădea o măslină, mai o bucățică de cașcaval... Cei de la CNSAS zic că nu s-au găsit notele scrise ale acestuia. Probabil era atât de leneș de pe atunci că prefera să dea pe goarnă direct, din gură, securistului de legătură.

Sinecurist forever

Personajul este fabulos – un fel de prototip al sinecuristului legendar, un model arhetipal al omului care n-a făcut nimic niciodată, în afară de a profita de o viață de pe urma Sistemului și a poziției nevestei, la rândul ei un personaj reprezentativ al sistemului fesenist iliescianist în care nepotismul și cumetria au fost indisolubil legate de funcționarea Aparatului.
Beneficiind indirect de pe urma potrivirii de nume cu Dana Năstase, soția lui Ady și fata lui Angelo Romeo Miculescu, fost ministru al agriculturii în epoca Ceaușescu și mare mahăr comunist, Ovidiu Miculescu s-a dovedit și un cerber înfocat al lui Adrian Năstase.

În 2003, perioadă în care lucra la Europa FM, unde era însărcinat de proprietarii postului de radio să vegheze asupra politicii editoriale, o știre banală despre starea gazonului de pe stadionul Lia Manoliu stârnește ditai valurile editoriale. Gazonul cădea în sarcina lui Sergiu Sechelariu, ce ocupa postul de secretar de stat în MLPAT, un apropiat al marelui cârmaci Adrian Năstase. Cârmaciul promisese public că se va face un gazon ca’n basme, evident ca’n basmele de adormit copiii. Chestia gazonului a inflamat la maxim circuitele publicistice iar Miculescu cere de urgență scoaterea știrii din buletinele informative. Conducerea editorială a postului s-a împotrivit, redactorii au refuzat să taie știrea ba mai mult, și-au dat demisia în bloc.

Zvonul că Ovidiu Miculescu este rudă prin alianță cu Adrian Năstase a fost vânturat cu persistență la vremea aceea, însă Miculescu n-avea nevoie să fie rudă cu Adrian Năstase ca să aibă o viață bună.
Era suficientă rudenia cu soția sa, propulsată de Iliescu (pe care l-a servit la Cotroceni în perioada 2000 - 2004, la concurență cu Corina Crețu, cea care a înghițit tot de la Ilici) și Geoană (era cunoscută sub numele de pupila prostănacului) în tot felul de poziții diplomatice, bine remunerate și unde se taie frunza la câinii capitaliști.

Cei doi soți Miculescu au jucat excelent la ambele capete ale hidrei pesediste: Simona se făcuse indispensabilă pentru Ion Iliescu, iar Ovidiu putea fi găsit prin preajma lui Adrian Năstase. Atât de aproape de Năstase încât era gata gata să ia calea urmată de celebrul șmenar Bogdan Popovici, cel care în 2012 avea să fie condamnat în dosarul „Trofeul Calității“. Miculescu, cu aptitudinile sale dovedite pe linie de protocol, s-a ocupat de dezvoltarea „Forum Învest România“, o mânărie de partid controlată de Bogdan Popovici, pe mână cu niște mega-bandiți din Statele Unite, dintre aceia care serveau pe vremuri, desigur, tot Securitatea ceaușistă. Marile spirite se întâlnesc, păcat că nu întotdeauna la pușcărie.

Soț al Simonei Miculescu, fosta consiliera prezidențială a lui Ion Iliescu, în prezent ambasador al României la ONU, Ovidiu Miculescu are un trecut legat ombilical de gașca lui Năstase, preluată, o mare parte din ea, de către „discipolul” acestuia, Victor Ponta. Pe când soțioara să servea, nu se știe exact care patrie, la Ambasada României din SUA, din poziția de secretar de presă (1994–1998), soțul servea la Dan Voiculescu, fiind numit până în 1996, șef al Biroului Antena 1 la Washington DC, fiind formal angajat, în calitate, normal, de „soț al soției sale”, după care, până în 1998, a fost director executiv al postului mega-securistului de omenie Dan Voiculescu, un om care iubește conceptul de familie mai mult ca orice. A fost nevoit să-și toarne familia doar pentru că îl rupea foamea și simțea monstruos nevoia de o bucățică de pâine cu unt, pentru a-l cita cu rigurozitate. Și Ovidiu Miculescu iubește untul, mult de tot, mai ales dacă e unt gras, de la popor. Sinecura pe cârca poporului este a doua sa natura, ca prima, după cum s-a stabilit oficial era capacitatea de luptă cu « dușmanii poporului », cei care se uită în gura protocolului de partid.

Indelebilul acrobat Ovidiu Miculescu (nume de cod „Adrian”)

Cum Partidul este în tot și în toate, îl regăsim pe Miculescu abonat, în 2009, și 2010 la suptul țâțelor a doua partide. PDL și PSD. Un acrobat perfect, de neșters din memorie (adică indelebil). Astfel, în perioada ianuarie – octombrie 2009 Ovidiu Miculescu deținea funcția de consilier personal al ministrului pentru relația cu Parlamentul, Victor Ponta. În același interval de timp însă, Miculescu era bine înfipt pe lângă conducerea uneia dintre instituțiile cheie coordonată de către Ministerul Comunicațiilor și anume Societatea Națională de Radiocomunicații (SNR). Acolo, Ovidiu Miculescu devenise manager de proiect. Proiect meteo. Nu de tăiat frunza la câini ci de urmărit cum cade ploaia.

Proiectul era la mișto total. Cică ar fi urmat, prin 2008, pe banii SNR, să se înființeze un canal de televiziune („Infoline TV“), un post tematic de meteo și trafic, al cărui acționar urma să fie în principal SN de Radiocomunicații. Proiectul televiziunii Infoline prevedea în linii mari că Radiocom va instala camere de luat vederi în marile orașe, stațiunile turistice de la munte și de la mare, pe principalele drumuri și în punctele de aglomerație urbană. SRL-l lui Miculescu deținea de la CNA licența de emisie. SRL-ul cu pocinogul, de la care a plecat situația sa penală, de incompatibilitate de acum, SC Adria Flux (Adria vine de la „Adrian”, numele de cod la Secu al lui Miculescu, chestie de nostalghie).

Postul n-a emis niciodată, dar Miculescu nu s-a dat dus de SN Radicomunicatii, unde încasa la greu. Aproape un miliard pe an, pe degeaba total. Mai mult, fostul cenzor al lui Năstase avansează, ajungând chiar în preajma celor care decid în Ministerul Comunicațiilor. Miculescu se poate lăuda cu o premieră post-decembrista: deși era cunoscut, ca un cal breaz, drept omul PSD-ului, ba chiar în baza zvonului privind pseudo-leăgtura de rudenie cu Năstase părea un barosan al Sistemului, era bine instalat și al MCSI, consilier cică, în preajma unui ministru pedelist (Gabriel Sandu). Sarcina sa era să spele și apoi să coafeze imaginea ministrului pedelist Gabriel Sandu. Atât de tare a fost coafat Gabi Sandu că acum face cap de afiș în presa americană pentru șmenul de zeci de milioane de dolari al licențelor Microsoft.

Ovidiu Miculescu n-a făcut cap de afiș la un nivel atât de mare, însă tot s-a ales, în 2010, cu o nouă sinecură - este desemnat de către PSD ca membru în CA al Societății Române de Radiodifuziune. Cum capacitatea sa de ambidextru era deja recunoscută, Miculescu mai lansează o premieră: funcționa și la Consiliul de Administrație al SRR, și în același timp, ca manager în SNR - Societatea Națională de Radiocomunicații, (operatorul care difuzează programele radio) este reprezentantul ambelor companii într-un grup comun de lucru pentru gestionarea relației contractuale dintre cele două companii de stat. Relație stabilită, cum altfel – printr-un Protocol. Unde-i vorba de protocol hop și Miculescu, că avea expertiză.

Expertiza sa atinge proporții homerice dacă avem în vedere că a realizat deja, de când este sef la Radio, un Protocol tare de tot, cu Vietnamul. Publicul românesc va afla pe această cale ideile extrem de interesante ale lui Ho și Min (pe bune, așa scrie in protocol)!. Ar mai urma un Protocol cu Coreea de Nord că și aia au idei foarte interesante.

Povestea lui Miculescu este ilustrativă pentru o întreagă haită de profitori ai rețelei de cumetrii și nepotisme întemeiate pe filiere clientelare securistice și de partid. Dacă ar fi singular cazul său poate ar fi avut și Miculescu un temei să se laude cu unicitatea sa măcar, dar cum ca Miculescu mai exista mulți, actualul șef al Radioului național se poate lăuda doar cu unicitatea calității sale de soț al nevestei sale, care n-a făcut nimic, niciodată în viață, înafară de activitatea protocolară de unduire a spinării în preajma libărcilor care compun zeama fetidă a zoaielor mizerabile a politichiei dâmbovițene.”