Vlad Pascu a ajuns, din nou, față în față cu părinții celor doi tineri uciși în accidentul de la 2 Mai, la Judecătoria Mangalia. Părinții victimelor solicită modificarea încadrării juridice din ucidere din culpă în omor calificat.

Vlad Pascu a fost adus la instanță cu duba poliției, îmbrăcat în sacou bleumarin și cămașă vișinie, și a ascultat mărturiile tinerilor răniți și pe cele ale părinților tinerilor uciși, din boxa acuzaților. Noua judecătoare analizează cererea de schimbare a încadrării juridice din ucidere din culpă în omor calificat, depusă de familiile victimelor.

Cătălin Ştefan Dragomir, tatăl fetei ucise între Vama Veche şi 2 Mai, a declarat că are dubii legate de modul în care a fost instrumentat dosarul.

„ Din declarațiile martorilor, cum că a circulat cu 102km/h, e exclus. După socoteala mea e 163 km/h. La 102 km/h nu rupi un om în două”, a declarat acesta.

După această declarație, mama lui Sebastian, tânărul ucis în accident, a ieșit din sala de judecată. Femeii i s-a făcut rău, neștiind acest detaliu.

„Roberta este fata mea pe care nu o mai am, cred că este un dosar făcut, anterior procedurii accidentului, prin nu știu ce magie vineri poliția îl oprește și îl lasă să plece, deci undeva cineva a avut grijă de el. (..)L-au lasat să plece. În această sala am mai auzit de la apărătorii lui și ipoteza că, copiii noștri au produs accidentul în mod pasiv. Cum? La 1 m distanta de carosabil”, a mai spus tatăl Robertei.

În plus, părintele a dat detalii și despre cum a aflat de accident: „De la pompele funebre din Mangalia. Veneam pentru concediu din afara țării. Urma să ne întâlnim de luni. Veneam la Saturn. M-a sunat soția, nu am vrut să cred. Apoi am primit de la pompele funebre. Am început să cred ce s-a întâmplat. Hai să ne liniștim, să aducem copilul așa cum e. Mi-au livrat coșciugul închis la capelă. Roberta mea a fost un copil bun. Era șefă de clasă. Venisem cu bani să îi iau fetei mașină și i-am cumpărat cavou.”

Cătălin Ştefan Dragomir a spus și că viața familiei s-a tranformat în „rău”, după tragicul eveniment: „Normalul nostru nu mai e normal. Merg la serviciu să mă țină ceva în priză. Să nu o iau razna. Mai avem un copil de crescut. Pretindem că ne e bine. Ne ferim unii de alții. Noaptea iau pauze de mai multe ori. Mă trezesc agitat, transpirat. Mă ia somnul greu. Mă uit la ușa și copilul meu nu mai intră pe ușă. Procesul de azi l-am visat în ultimele 3 nopți. Să stau aproape de Vlad Pascu”, a declarat tatăl Robertei.

„Nu ne-a venit să credem”

Mama fetei, Dragomir Livia, povestește că a primit vestea morții Robertei de la sora ei.

„Sora mea m-a anunțat la 6.15 min că fata mea a murit, viața mea s-a schimbat..În grupul lor de prieteni era și copilul lor, Niculescu Ioan Alexandru, dar el nu a fost lovit .. nu ne-a venit să credem. l-am sunat pe nepot care ne-a confirmat”, a declarat femeia.

Familia urma să se reunească la mare, însă Roberta „a venit acasă într-un cosciug sigilat, iar cei de la pompe funebre ne-au spus că nu poate fi îmbrăcată”. Familia fetei nu reușește să treacă peste pierderea suferită, părinții, sora fetei, bunicii „plâng într-una”.

„A fost un copil sufletist, altruist, își ajuta prietenii, a întrat printre primii la facultate, avea planuri mari, să viziteze Europa. ÎI plăcea să deseneze, să croșeteze, să picteze. Îmi spunea cu câteva zile înainte că vrea să își cumpere o casă să fim aproape așa cum eram eu alături de mama mea. Își dorea să termine facultatea, luase nota 9,81 la bacalaureat. Cu 10 la Geografie”, a mai spus Dragomir Livia, mama Robertei, în sala de judecată.

Și bunica Robertei, Ruxandra Voinea, a povestit în sala de judecată cum a primit vestea tragică pe când era la țară: „Am simțit că s-a întâmplat ceva. A intrat în curte și a luat fata în brațe și apoi mi-au spus să mă pregătesc că plecăm la București că a murit Ina, așa cum îi spuneam noi Robertei.”

„Am devenit dintr-un student normal, un om anxios cu o privire pierdută”

Audiat a fost și Vlad Coniac, unul din tinerii răniți în accidentul e la 2 Mai, cel care organizase excursia la mare cu ocazia zilei sale de naștere.

„Eu sunt cel care a organizat această ieșire la mare. Era ziua mea de naștere. Este pe 20 august. Și în loc să fie o ieșire la mare, am petrecut-o în operație la spital pentru că în urma impactului am suferit o fractură severă la brațul stâng și alte răni pe partea stânga. În urma rănilor fizice, am stat cu mâna în ghips o luna și jumătate, mi-am pierdut locul de muncă, lucrăm într-un magazin de haine și a trebuit să îmi dau demisia. Iar pentru că sunt ultimul an de facultate, am licența de pregătit. După accident performanțele mele academice s-au prăbușit. Nu mă mai puteam concentra la facultate, la teme. Am anxietate socială. Am fost luat cu ambulanța, au venit în 4 minute, de la Mangalia am ajuns la Floreasca. Am anunțat-o pe mama prima data. Mama a avut un șoc pentru că mi-a închis apelul. Apoi am sunat mai târziu, am încercat să îi explic situația cât de bine am putut, nu mai judecam bine nici eu. Am devenit dintr-un student normal, un om anxios cu o privire pierdută”, a declarat Vlad Coniac.

Acesta a fost operat pe 20 august și a stat cu brațul în ghips 5 săptămâni, fiind încă în proces de recuperare.

„Fac recuperare la o clinică privată și în prezent. Și ținând cont de sechelele pe care le am, nu pot să îmi îndoi bine degetele, recuperarea va dura 2 ani, spun medicii. Și am fost informat că nu îmi voi mai recupera mâna în totalitate, decât maximum 90% din capacitatea mâinii”, a afirmat Vlad Coniac.

Dar ceea ce nu poate uita este imaginea prietenilor săi spulberați de mașina lui Vlad Pascu.

„Mă asigur de 20 de ori când traversez strada, orice frână, sunet de vehicul, de frână bruscă, îmi provoacă amintiri. Nu o să îmi iasă din cap imaginile prietenilor mei decedați. Mi-a fost foarte greu să accept că nu mai sunt printre noi. Eram foarte foarte apropiați. Cu Sebastian m-am cunoscut acum 2 ani, eram colegi de facultate. Roberta era cu un an mai mică, la același profil. Ieșeam în timpul liber, după facultate. I-am văzut imediat la locul accidentului după ce m-am ridicat și eu de pe jos. M-am scuturat, m-am dezmeticit. L-am văzut pe Sebi și pe Roberta în zona cu vegetație înaltă și nu am avut curajul să mă apropii de ei. Pe Sebi l-am văzut chiar în fața mea și nu o să uit această imagine, o să mă bântuie cât am să trăiesc. Roberta era în tufiș, dar nu am îndrăznit să mă uit”, a adăugat acesta.