Moment de cotitură în Europa!/CEDO a sancționat Franța pentru condamnarea unei femei care a refuzat să facă sex cu soțul ei
În ultimele zile ale lunii ianuarie 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a sancționat Franța pentru condamnarea unei femei care a refuzat să facă dragoste cu soțul ei. Decizia CEDO ar putea marca un moment de cotitură în evoluția dreptului referitoare la libertatea sexuală, scrie The Conversation .
Cazul se referă la un divorț din vina soției, pronunțat pe motiv că a nu a făcut sex cu soțul ei de mai bine de zece ani. Curtea de Apel Versailles, într -o hotărâre din 7 noiembrie 2019 , a descris acest refuz prelungit drept „încălcare gravă și repetată a îndatoririlor și obligațiilor căsătoriei”, ceea ce face intolerabilă menținerea vieții comune ( art. 242 a Codului civil).
Istoric, jurisprudența franceză a recunoscut în mod regulat datoria conjugală ca o obligație implicită pentru soți. De exemplu, o hotărâre a Curții de Apel AIix en-Provence în 2011 a condamnat un soț la plata unor daune de 10.000 de euro pentru refuzul de a face sex.
Acest tip de jurisprudență se ciocnește din ce în ce mai mult cu drepturile fundamentale ale omului. Căsătoria nu poate fi un spațiu automat al obligației de a face sex, spune CEDO, dacă încălcă libertatea individuală.
O analiză critică a datoriei conjugale
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că obligațiile matrimoniale în speța discutată constituie interferențe disproporționate în dreptul la respectarea vieții private a soției.
Curtea a amintit că:
- Datoria conjugală, așa cum este interpretată de jurisprudența franceză, nu ține cont de consimțământul individual al relațiilor sexuale, un element fundamental al drepturilor omului.
- Orice act sexual ne- consimțit reprezintă violență sexuale, chiar și în contextul căsătoriei.
Instanța a subliniat că un consimțământ dat la căsătorie nu implică consimțământul automat de a face sex cu partenerul de viață.
Legislația recentă admite incriminarea violului dintre soți. Până în 2006, a existat prezumția de consimțământ în cadrul căsătoriei, dar aceasta a fost înlăturată prin legea din 4 aprilie 2006, înscriind la articolul 222-22 din Codul Penal că violul poate avea loc inclusiv între soți. Această evoluție în dreptul penal reflectă o recunoaștere din ce în ce mai mare a libertății sexuale și a consimțământului
O decizie luată într-un context european eterogen
Problema datoriei conjugale și a consimțământului sexual în cadrul căsătoriei este abordată diferit de țările europene.
În Spania, deși datoria conjugală nu este menționată în mod explicit în legislație, instanțele au interpretat în mod tradițional căsătoria ca implicând obligații reciproce, inclusiv cele de natură sexuală. Cu toate acestea, recunoașterea violului conjugal și importanța crescândă acordată consimțământului au dus la o reevaluare a acestor obligații implicite.
În Regatul Unit, violul conjugal a fost criminalizat în 1991, recunoscând astfel că consimțământul la căsătorie nu înseamnă consimțământul automat la relații sexuale. Această dezvoltare legislativă reflectă tendința de a considera consimțământul individual ca fiind esențial, indiferent de starea civilă .
O decizie care ar putea deveni jurisprudență în materie
Această judecată ar putea marca un moment de cotitură prin faptul că respinge obligațiile contrare drepturilor fundamentale. De asemenea, impune o coerență între dreptul civil și dreptul penal, acesta din urmă recunoscând în mod explicit natura ilegală a oricărui sex neconsimțit .
De asemenea, decizia CEDO reafirmă un principiu fundamental: căsătoria, deși este o instituție legală, nu poate justifica un atac asupra libertăților fundamentale ale soților. Această hotărâre oferă o ocazie de a regândi obligațiile matrimoniale și de a se asigura că relațiile dintre soți rămân bazate pe respectul reciproc și consimțământ.
