Moise Guran: Scopul acestei postări este oprirea domnului Orban din marșul delirant prin care pare că vrea să calce în picioare puținul care a mai rămas din coerența acestei națiuni
Moise Guran: Scopul acestei postări este oprirea domnului Orban din marșul delirant prin care pare că vrea să calce în picioare puținul care a mai rămas din coerența acestei națiuni.
Ce a scris jurnalistul pe Facebook:
„Înțeleg că dl Ludovic Orban dorește să fie din nou prim-ministru, deși este evident nu numai faptul că prestația domniei sale din ultimul an a readus PSD la 30%, după ce scăzuse la 20%, dar și că formarea unui nou guvern, într-o situație critică, de pandemie, este blocată de dorința acestuia de a conduce în continuare România, fie și din postura de șef al Camerei Deputaților. În aceste condiții, am decis să ies temporar din tăcerea pe care mi-am impus-o în ultimele nouă luni ca să fac două precizări:
1. Timp de aproape trei ani, cât au fost proteste de stradă, un tip foarte puțin cunoscut a fost aproape de fiecare dată în Piața Victoriei, discret, fără să cerșească atenție sau publicitate, fără să fie înconjurat de fani sau măcar de cunoscuți, fără să strige sau să agite steaguri, un om modest, liniștit și cuminte ca majoritatea corporatiștilor care veneau acolo și stăteau așa, pur și simplu, pentru că ei considerau că e datoria lor să vină și să salveze democrația din România. Deși senator la vremea respectivă, era atât de puțin cunoscut, încât nici jurnaliștii nu prea îl știau și nu-l întrebau nimic. Acel protestatar anonim este acum nominalizat pentru funcția de premier și clasa politică ar face bine să îi acorde votul de învestitură, după ce deja și-a bătut joc de el, nu numai în primăvară, ci și prin cățărarea pe umerii lui și a celorlalți care au ieșit în stradă. Ați înțeles deja, numele respectivului este Florin Cîțu.
2. Dincolo de o sumă de experiențe care nu mi-au plăcut, motivul pentru care, la începutul lunii martie, am făcut stânga-mprejur și n-am mai intrat în politică a fost o înțelegere pur și simplu penală între Ludovic Orban și Nicușor Dan, privind ocuparea unor posturi de directori (atribuite prin concurs, potrivit legii) din Primăria Capitalei, cu avizul PNL. Cum eu nu am înțeles cum pot să-și dea PNL sau dl Ludovic Orban avizul pentru numirea unor oameni desemnați prin concurs în funcții publice, cum eu, alături de dl Cîțu și alte sute de mii sau milioane, am stat trei ani în stradă împotriva unor astfel de practici, am decis că acesta este un compromis pe care nu-l pot accepta și am plecat acasă.
Motivul pentru care am tăcut până acum a fost că n-am vrut să fac mai mult rău decât bine. N-am vrut să dezangajez oamenii la vot (s-au dezangajat singuri, căci nu e nimeni orb, iar practicile PNL din ultimul an au fost foarte vizibile), n-am vrut să câștige tot PSD alegerile, un partid toxic care ne-a împins pe marginea prăpastiei ca țară și pe marginea exodului ca indivizi.
Deocamdată nu doresc să dau mai multe detalii despre experiența mea pseudo-politică, dar o să o fac de îndată ce este învestit un nou guvern. Ceea ce vă spun despre înțelegerea dintre Dan și Orban vă poate confirma oricare dintre cei aproximativ 50 de membri ai birourilor politice ale USR și PLUS, partide care la începutul lunii martie au ajuns pe buza destrămării alianței, din cauza acestei revelații.
Scopul neechivoc al acestei postări este oprirea domnului Orban din marșul delirant prin care pare
că vrea să calce în picioare puținul care a mai rămas din coerența acestei națiuni, în vremuri de pandemie și la fel de puținul rămas din ceea ce am sperat noi ăia care am ieșit în stradă.
Vă mulțumesc pentru atenție!”
