Moise Guran spune niște lucruri extraordinare  pe Blogul său, Biziday, într-un material intitulat Noi și Marea Rătăceală Europeană.   „În niciun caz nu pot împărtăși pasivitatea sugerată de declarația președintelui Iohannis, dar nici nu cred că e cazul să îl mai contestăm. Aflat la Bruxelles, președintele a declarat că nimeni nu avea un plan B pentru situația că britanicii votează Brexit. Cred că se înșeală, unii au chiar și planul C, de aceea cred că trebuie să ne facem și noi mai multe planuri. E nevoie de acțiune, de un variante de parcurs și, mai ales, de unitate națională. Inclusiv, sau mai ales cu președintele Iohannis, căci el este, potrivit Constituției, reprezentantul poporului român. Articolul de față urmărește diferitele variante de evoluție a situației și opțiunile pe care trebuie să le aibă România în considerare. Altfel vom fi aruncați de istorie și de rezultanta acțiunilor celorlalți.”, spune Guran în materialul său.

Au americanii o problemă?

Oh, daa! Și încă una foarte mare, strategică, dar nu e una pe care să nu o fi anticipat. Fără UK în UE, alianața cu Europa Unită atârnă de un fir de păr. Vor încerca în mod cert să compenseze asta prin întărirea alianțelor strategice cu țările din Europa de Est, printre care și a noastră. Așa, și mai care? Evident, Polonia, o Polonie naționalistă și chiar eurosceptică, dar o Polonie tradițional rusofobă. Ungaria? Nem! Viktor este prietenul lui Putin (și oricum de la Mohacs încoace toți cei care au contat strategic pe Ungaria și-au luat țeapă într-o măsură mai mare decât cei care au contat pe români). Despre bulgari ce dracu să mai vorbim, că la ei pică guvernul și dacă strănută Putin… Iar turcii sunt imprevizibili, schimbători… Apropo, cum ați primit vestea scrisorii prin care Erdogan i-a cerut scuze lui Putin pentru doborârea avionului Suhoi 34?

Deci ce vor face americanii? Păi cam ce scrie Friedman… Vor presa pentru o alianță româno-poloneză, vor investi mult în aceste două țări, atât în infrastructura economică cât și în cea militară. Acum uitați-vă la ideea Poloniei de a face o Adunare Parlamentară a țărilor de la Vișegrad, la care să invite și România, dar uitați-vă și la scutul anti-rachetă de la Deveselu, operațional de șase luni și spuneți-mi că americanii nu aveau un plan B, cum zice Iohannis.

Bineînțeles că au luat demult în calcul posibilitatea plecării UK din UE, implicit scăderea influenței lor în Europa Continentală, o eventuală scăpare de sub control a alianței economice dintre Rusia și Germania. Americanii lucrează la Capul de Pod din Europa de Est (România și Polonia) de mai bine de un deceniu. Așa se fac aceste calcule, pe decenii înainte. Totuși, pentru noi alegerea lui Hillary Clinton ca președinte la toamnă devine de o importanță critică, Donald Trump fiind adeptul unei politici de dezangajare internațională a SUA. Chiar presupunând că Hillary va deveni președinte, problema noastră însă este că planul B al americanilor tot este mai prost pentru România decât visul Europei unite și prospere. Mai ales că americanii nu sunt singuri cu un plan B.

Europa de Vest joacă cel mai pervers

A fost evident cred pentru toată lumea că Franța și Germania vor forța ieșirea UK din UE. Ați auzit zvonurile alea cu mega-statul european? Să vă spun că unele lucruri din acest zvon chiar nu sunt posibile, oricum nu pentru toate țările membre UE acum, ceea ce mă și face să cred că acest zvon este un balon de încercare. Dar nici realitatea nu poate fi prea departe…

Inteligenți, nemții n-au pus problema repetării referendumului ci au dat prin intermediul lui Junker semnalul unui divorț rapid și fără regrete, ba chiar au pus (prin Hollande) condiția acceptării liberei circulații a persoanelor pentru un tratat de asociere. Or britanicii au votat pentru Brexit nu pentru că veniseră sirienii peste ei ci pentru că veniseră românii și polonezii. Doar de aici de la București ne place să ne prefacem că nu vedem asta. Planul B al Europei de Vest este atât de pervers încât poate include planul B al americanilor, printr-o forțare a consolidării Zonei Euro spre o Federație Europeană (mai multă Uniune, cum îi place doamnei Merkel să spună) ce ar putea include partea nordică a continentului, Franța, Olanda, probabil și Cehia. Italia? Spania? Nu știu, dar nu sunt sigur că aceste țări vor putea face pasul următor, Uniunea Fiscală. Din zvonul cu mega-statul ce a circulat azi pe internet, un singur cuvânt mi se pare relevant – ultimatum.

Dacă va exista o astfel de propunere cred că ea este gândită tocmai pentru a fi respinsă de o parte a țărilor europene. În această situație, Vișegradul dominat de polonezi, chiar extins cu România, se transformă într-o confortabilă zonă tampon care să permită Germaniei și Rusiei să facă business împreună, fără să se amenințe una pe cealaltă, jucând agresiv eventual, dar la aceeași masă cu rușii și americanii doar influența mai mare sau mai mică în țările tampon din Vișegradul ăl nou.

Nu uitați să judecați acest plan din perspectivă istorică, el nu se va întâmpla mâine, căci oricum Franța, Germania și chiar Italia au nevoie de câțiva ani pentru a beneficia de delocalizarea financiară din Londra spre Continent. Și oricum, el nici nu presupune abandonarea investițiilor din Est, a mâinii de lucru mai ieftină sau a piețelor de aici.

Atâta doar că Germania ar putea prefera întoarcerea la un caft prietenesc cu americanii și rușii, free for all, pe Europa de Est, decât să o finanțeze, așa cum face acum prin mecanismele UE.

Strategic, rușii stau cel mai bine

Este cred mult prea evident cât de mult au de câștigat dintr-o eventuală  spargere a UE, nici nu mai insist pe problemă ci doar marchez faptul că, prin finanțarea aproape transparentă a partidelor extremiste din țările UE, Rusia a urmărit exact asta, nimic altceva. Votul pentru Brexit este cea mai mare victorie rusească de la cucerirea Berlinului.

Putin are două țări rusofobe în coaste – România și Polonia, a înțeles jocul americanilor și va continua să acționeze adaptat pentru fiecare în parte. Polonia este o nucă tare, tot ceea ce poate face cu ea este să o separe cât mai mult de aliați și să o saboteze economic, folosind eventual Germania în acest sens. România nu este Polonia, chiar dacă este o țară mare, este mult mai divizată intern și mai susceptibilă de a fi manipulată din interior, eventual prin intermediul propriilor politicieni, care cel mai des sunt corupți. Nu este asta însă singura vulnerabilitate a României. Observați că prin duplicitatea Bulgariei, înfrățirea cu Serbia și prietenia cu Orban al Ungariei, Putin aproape că a încercuit România. Dacă aș fi în locul lui aș încuraja patriotismele locale, sentimentele de dispreț pentru miticii șpăgari, mândria ungurească sau cea ardelenească, autonomia Transilvaniei, ba chiar și o Republică Moldova controlată de rusofili care se vor declara descendenți ai lui Ștefan cel Mare, Sfânt, Ortodox și care la o chestie poate deveni și panslavist, cum a mai fost și după al doilea război mondial. Dacă pun mâna pe Chișinău (și probabil că vor pune) rușii vor susține eventual unirea Moldovei, doar a Moldovei de pe malurile Prutului. Dacă vi se par aberante astfel de posibilități amintiți-vă să judecați lucrurile pe termen lung și în perspectivă istorică.

Citește materialul INTEGRAL pe Biziday.ro

Distribuie Distribuie Comentarii