Da, execuția bugetară pe luna ianuarie 2017 este într-adevăr un dezastru. Ceea ce mă îngrijorează însă cu adevărat nu este diferența mare dintre veniturile și cheltuielile statului, că am mai vorbit că-s oricum în aer majorările de salarii și pensii deja puse în aplicare de la 1 februarie. Sunt mai degrabă îngrijorat de contradicțiile înfiorătoare din economie, reflectate în această execuție a bugetului pe ianuarie. Și! Mare atenție! Cum în ianuarie se colectează TVA-ul pe ultimele trei luni din 2016, la firmele mai mici, nu numai Guvernul Grindeanu poate fi făcut responsabil de această execuție. Asta-i o acumulare structurală a cărei cauză eu doar o bănuiesc, scrie Moise Guran pe  Blogul său, Biziday.ro .

UPDATE/Vineri, la prima oră, ministrul Finanțelor și șeful Fiscului au fost convocați de urgență la sediul Guvernului, de către primul-ministru Grindeanu pentru a da explicații și soluții în legătură cu situația descrisă de Moise.

Scăderea încasărilor din TVA cu 25% între ianuarie 2016 și ianuarie 2017 nu poate fi justificată de scăderea cu 4% a cotei generale de TVA. E prea mult! Iar dacă n-am ști de la Statistica Oficială că ne crește economia, aș zice că am intrat în recesiune. Dacă nu s-ar fi schimbat cota de TVA, statul tot ar fi încasat cu 10% mai puțin. Asta indică un derapaj crunt pe partea de evaziune fiscală. Eliminăm din start ipoteza unei iminente recesiuni, nu numai pentru că altele-s prognozele, dar și pentru că avem o creștere cu 25% a încasărilor din impozite pe salarii, la care se alătură și creșterea cu aproape 10% a contribuțiilor din asigurări. Pe de altă parte, scăderea cu 35% a încasărilor din impozitarea profitului firmelor sugerează o balansare semnificativă dinspre profitabilitate spre creșterea nivelului de trai. 

Tragem linie și adunăm, încercând să reducem printr-un exercițiu de imaginație întreaga Economie Națională la o singură Firmă, care în ianuarie 2017 a plătit statului așa – TVA semnificativ mai mic (deci fie cifră de afaceri mai mică fie deduceri mai mari), salarii cu  25% mai mari, contribuții mai mari, dar nu cât salarii, toate astea în condiții de prețuri constante, curs constant, relaxare fiscală, creștere de activitate… Ce înțelegi din Firma asta? 

Dar nu cumva doar creșterea salariului minim pe economie a forțat acea creștere a încasărilor din impozitul pe salarii? Clar, nu! Cel puțin nu doar în ultimul an! Că în Firma România nu-s decât o treime dintre angajați plătiți cu salariul minim. (1,2 milioane zice ministrul Muncii, ceea ce înseamnă cu 50% mai mulți decât acum patru ani, când a început acest ciclu de creștere susținută ce a dus aproape la dublarea salariului minim)

În primul rând, trebuie să înțelegem cu toții o chestie pe care nici măcar nu o înțeleg toți politicienii – evaziunea fiscală, adică neplata taxelor, produce totuși creștere economică. Valoarea adăugată de cei care muncesc la negru se regăsește în plus-valoarea finală a unui produs ce se poate vinde și legal.

Acum, haideți să dăm timpul înapoi, pe vremea în care, în Firma România, doar 15% dintre angajați aveau salariul minim, față de 25% acum (îi scot pe bugetari din calcul căci între ei sunt puțini cu salariul minim, îmi introduc distorsiuni și-mi strică fengshuiul exercițiului de imaginație). Acum patru ani, 1.300 de lei încă era un salariu bunicel, anul trecut cam pe acolo era salariul mediu în județul Vaslui.

Cum 10% dintre angajați n-aveau salariul minim acum patru ani, dar au ajuns la el, din cauza creșterii salariului minim… patronul Firmei România ce era să facă cu ăștia? Dar cu cei care, semnificativ mai calificați, aveau salarii mai mari, dar riscau să ajungă foarte aproape de salariul minim pe economie? Putea să-i plătească pe toți la fel, ca în comunism? Credeți că ar fi ajutat să-i strângă în ședințe și să le țină predici despre solidaritatea socială și despre drăcușorul mic burghez? Dumneavoastră, dacă erați în locul patronului Firmei Private România, n-ați fi ales să dați o mică parte din creșterile de salarii pe cartea de muncă, iar restul salariilor să le dați printr-o strângere de mână? Adică la negru?

Eu cred că e mai logic să presupunem asta, deși, ce paradox!, numărul salariilor plătite legal a crescut, numărul slujbelor a crescut, salariile însele au crescut (de acolo și neverosimila creștere a încasărilor din impozitul pe salarii de 25%) dar, ceea ce au crescut de fapt sunt veniturile la negru.

Acum, haideți să ducem raționamentul mai departe… Dar patronul nostru are cheltuieli la negru, ce ziceți, de venituri la negru n-are nevoie? Ba, sigur că are… Deci, firesc, o parte din încasările lui trebuie scoase în afara bilanțului, de unde și scăderile alea și de încasări din TVA, dar și din impozitul pe profit…

E doar o teorie, desigur. Am vorbit cu mai mulți economiști și nimeni nu înțelege aceste distorsiuni. Dacă aveți altă teorie, abia aștept să o dezbatem, dar spuneți și dumneavoastră… e posibil ca o creștere susținută (în mod evident peste cea a productivității) și atât de rapidă a salariului minim pe economie să provoace atâtea distorsiuni în economie? Acum, aceasta crește, dar statul încasează mai puțin! Cum întreaga filozofie de guvernare se bazează pe creșterea veniturilor la buget, indusă din creșterea salariilor… Domnul Grindeanu! Mare atenție! Acum chiar că vă trebuie un laureat de Nobel ca să vă rezolve aceste probleme!

Distribuie Distribuie Comentarii