Prințul Welf de Hanovra, garda personală de încredere a lui Charles, pe vremea când prințul era elev la liceul Gordonstoun, angajată să-l protejeze pe viitorul rege de bătăuși, a avut parte de o moarte misterioasă, în 1981, potrivit Daily Mail Online .

Cadavrul său a ajuns să fie ars pe un rug funerar, pe malul râului Gange.

Cine a fost Prințul Welf

Înalt și viguros, Prințul Welf de Hanovra era vărul primar al lui Charles - fiul surorii prințului Philip, Sophie, care se căsătorise cu prințul George de Hanovra.

Prințul Welf s-a născut în 1947, la Schloss Marienberg, un palat la fel de măreț ca Buckingham sau Castelul Windsor.

Provenea dintr-o ramură a familiei regale despre care nu prea se vorbea.

„Nu-i menționați pe germani!" era un dictat tacit al Casei Windsor în anii postbelici, notează Daily Mail, care menționează însă că relațiile dintre Prințul Philip, surorile sale și familiile lor au rămas apropiate.

Prințul Philip credea că, în calitate de viitor rege, Charles ar putea deveni o țintă atunci când va ajunge în sfârșit la Gordonstoun, la vârsta de 13 ani.

Așa a ajuns Welf să-l protejeze pe Charles. Dar perioada n-a fost tocmai una fericită, pentru că, ori de câte ori se ducea la școală pentru a-și proteja vărul regal, era numit „sugător de sânge" și „burete".

Întors în Germania, Welf a fost intrigat să afle de la mama sa, Prințesa Sophie, despre o călătorie spirituală pe care aceasta o făcuse în India și, în scurt timp, a decis să îi calce pe urme.

În 1975 a pornit spre ashramul condus de gurul Bhagwan

Și-a găsit și o mireasă - Wibke van Gunsteren, fiica unui medic - care să-l însoțească în această călătorie, care s-a dovedit a fi însă fără întoarcere.

Cuplul a avut și un copil, Saskia, care s-a născut înainte ca părinții să plece la Poona, în 1975, spre ashramul condus de gurul meditației, Bhagwan Shree Rajneesh.

Ashramul avea o atitudine permisivă față de relațiile sexuale, ceea ce a înfuriat autoritățile indiene.

Întâlniri sexuale spontane între participanți și violențe

Unele dintre așa-numitele grupuri de terapie erau în mod clar riscante, permițând un anumit grad de agresiune fizică, precum și întâlniri sexuale spontane între participanți.

În ianuarie 1979, ashramul a emis un comunicat de presă în care afirma că violența „și-a îndeplinit funcția în contextul general al ashramului ca o comunitate spirituală în evoluție", anunțându-se că că aceste lucruri au luat sfârșit.

Moartea misterioasă a lui Welf, în 1981, ar putea sugera că nu a fost tocmai așa.

Ce s-a întîmplat cu Prințul Welf de Hanovra

Odată ajunși în comunitate, prințul a primit numele de Vimalkirti, sau Glorie fără pată, în timp ce soția sa a fost supranumită Turiyä (Dragoste spirituală).

Welf a primit sarcina umilă de a fi membru al gărzii de corp ceremoniale care îl urmărea pe gurul Bhagwan.

Ulterior, rudele prințului au vizitat Poona pentru a verifica cum se simte Welf și au raportat „starea slăbită" a acestuia, pe care au atribuit-o regimului alimentar slab din ashram.

Atac cerebral în timpul unor „exerciții matinale"

După cinci ani de ședere, prințul a suferit un atac cerebral în timpul a ceea ce au fost descrise ca fiind „exerciții matinale", dar care ar fi putut fi ceva mai violent (nu s-a stabilit niciodată cu exactitate ce s-a întâmplat). A paralizat.

A fost dus în comă la o clinică din apropiere, a fost conectat la aparate, dar a reintrat în comă.

Medicii au ajuns la concluzia că prințul nu mai are nicio șansă, însă gurul Bhagwan a insistat ca Welf să fie menținut în viață cât mai mult timp posibil.

După trei zile, rinichii prințului au cedat și a murit în dimineața următoare. Avea doar 33 de ani.

Părinții săi au considerat că fiul și nora lor au fost spălați pe creier și au îmbrățișat un mod de viață nebunesc.

Prințesa Sophie și-a contestat nora în instanță pentru a obține custodia nepoatei sale, prințesa Saskia, pe atunci în vârstă de doar zece ani, dar a pierdut.

„A strigat de bucurie: Departe!”

Înainte ca trupul prințului Welf să fie mistuit pe un rug funerar, în ianuarie 1981, Bhagwan a vorbit în fața unei mulțimi de două mii de adepți care veniseră să asiste la incinerarea sa: „Când i-am spus că acum poate merge în viața de apoi, a strigat de bucurie: <<Departe!>>''.