Moartea lui Mihai Viteazul a fost rapidă și cumplită. După asasinare, trupul voievodului valah a fost batjocorit și mutilat. Trupul a fost despărțit de cap și cu greu se știe ce s-a întâmplat cu scheletul domnitorului.

Mihai Viteazul, figură emblematică a istoriei românilor, a murit, asasinat, la numai 43 de ani, în anul 1601, după șapte ani de domnie. A fost unul dintre cei mai de succes voievozi și generali valahi, reușind să stăvilească expansiunea otomană, evident cu ajutor transilvănean, iar mai apoi să cucerească Ardealul și Moldova. A fost voievodul care a stăpânit, chiar dacă numai pentru câteva luni, cel mai vast teritoriu din istoria medievală a românilor. Moartea sa a fost însă cumplită, iar trupul său a fost batjocorit.

Mihai Viteazul, ucis la ordinele habsburgilor

Mihai Viteazul a fost victima propriului succes și a propriilor ambiții. În anul 1600 a fost alungat după o rebeliune a nobilimii maghiare sprijinită chiar de habsburgii care doreau Ardealul pentru ei - și nu în mâinile voievodului valah. După o pribegie prin Europa Centrală, pe la curtea de la Viena sau Praga, Mihai ajunge să primească o nouă șansă. Cum remarcă o serie de specialiști, voievodul muntean a fost folosit de împăratul habsburgic pentru a scăpa de Bathoreștii din Transilvania, trecuți de partea turcilor. Primește o armată, bani și chiar posesiuni în Boemia.

Mihai, împreună cu generalul Basta, trimisul imperial, reușește să se acopere din nou de glorie. Pentru ultima oară. Principele valah recucerește Transilvania, iar boierii credincioși îi alungă pe Movileștii aduși de turci în Țara Românească.

Pe scurt, Mihai Viteazul se pregătea să-și reia posesiunile câștigate în anul 1600. După ce au văzut Ardealul scos din mâinile Bathoreștilor, habsburgii hotărăsc scoaterea din scenă a prințului valah.

„Curtea Imperială nu stabilise dinainte soarta Ardealului după recucerire, nici rolul lui Mihai. Acesta fusese recunoscut odinioară, măcar de Pezzen, ca guvernator al Ardealului, înţelegea deci să stăpânească iar această ţară, cu învoirea împăratului. (...) De aceea Basta a lucrat pentru stăpânii lui, care vroiau să aibă Ardealul direct sub cârmuirea lor, înlăturând pe Mihai. Basta era un general în slujba lor şi nu ar fi făcut această faptă, dacă nu ar fi ştiut că ea va fi aprobată”, preciza P.P Panaitescu în „Mihai Viteazul”.

Mihai începuse să o facă pe stăpânul în Ardeal, ucigând pe cei care-i considera trădători. În plus, au existat mai multe incidente, care au stârnit nemulțumirea imperialilor.

Omorât în mijlocul taberei

Generalul Basta, despre care se spune că oricum îl invidia pe Mihai Viteazul pentru succesul său pe câmpul de luptă, a trimis niște mercenari valoni să-l ucidă.

Mihai se afla la Turda și se pregătea să plece către Făgăraș și apoi în Țara Românească. În dimineața zilei de 9/19 august 1601, în fața cortului său au ajuns și 300 de mercenari valoni conduși de Jaques Beauri. O cronică anonimă arată că Mihai i-a întâmpinat cu brațele deschise crezând că sunt mercenari trimiși de Basta ca să-l ajute în campaniile ulterioare. În schimb aceștia îl atacă pe Mihai și îl ucid.

„Iar când fu într-o dimineaţă văzu viind oaste nemţească către cortul lui, unii călări, alţii pedeştrii şi socoti că aceştia sunt ajutorul lui, şi nimic de dânşii nu se temea. Iară ei, procleţii, nu i-au fost de ajutor, ci vrăjmaşi. Şi dacă văzu că sosesc, ieşi din cort înaintea lor şi le zise: <Bine aţi venit, voinicilor, vitejilor!>. Iară ei se repeziră asupra lui ca nişte dihănii sălbatice cu săbiile scoase. Iar unul cu suliţa şi-l lovi direct în inimă, iar altul degrab îi tăie capul”, se arată în cronici.

Mai sunt și alte cronici care descriu moartea voievodului muntean, mai amănunțit.

„Unul din căpitani cu numele de Beaurius a intrat în cort împreună cu încă câţiva. Au pus mâna pe Mihai zicând: <Ești prins!> Mihai i-a zis: <Ba!> şi a pus mâna pe sabie s-o scoată. Un valon ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia (n.r. - Mihai Viteazul era stângaci). Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se i-au tăiat capul cu propria sabie”, preciza cronicarul Szamoskozy.

Mai există și alte variante, în care diferă doar câteva detalii. De exemplu, într-una din ele, Mihai este împușcat în mână de Beauri, iar un alt valon îl lovește mortal cu o halebardă.

Șocant este faptul că Mihai moare în mijlocul taberei sale, fără ca nimeni să intervină. Este un real mister. Fie totul s-a petrecut extrem de rapid, dimineața devreme, fără prea mult zgomot, deși detunătura de pistol era destul de zgomotoasă, fie cortul lui Mihai se afla la o distanță mai mare față de restul corturilor, iar oamenii săi de încredere erau plecați cu alte treburi.

În orice caz, este greu de imaginat cum au pătruns 300 de valoni în tabăra domnitorului, l-au ucis și au plecat nestingheriți.

Trupul lui Mihai Viteazul batjocorit și lăsat să putrezească

Culmea, după ce l-au ucis fără ca nimeni să intervină, valonii au avut timp să-i omoare calul și să-i batjocorească și trupul. Mărturiile privind tratamentul oferit rămășițelor lui Mihai Viteazul sunt de-a dreptul îngrozitoare. Trupul voievodului a zăcut trei zile, decapitat, într-un șanț, gol pușcă. Valonii i-au luat capul și după ce i-au omorât calul, i l-au pus pe leșul animalului doborât.

„I-au târât trupul din cort și a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe leșul unui cal, care murise acolo în același timp, și a stat capul acolo multă vreme”, preciza cronicarul maghiar Istvan Szamoskozy.

Mai mult decât atât, aceeași cronică arată că mercenarii i-au tăiat bucăți din piele ca să le aibă suvenir.

„Tăiat-au nemţii bucăţi mari de piele din trupul voievodului despuindu-i spatele şi coastele, umerii şi le-au oprit ca amintire. În cele din urmă, aşa scârbos cum era, l-au înmormântat nişte sârbi într-o groapă mică, ca să nu-l mânce câinii”, arată aceeași cronică.

Povestea este confirmată și de Wolfgang de Bethlen care în 1650 scria în ”Cronica Transilvaniei” despre batjocorirea trupului voievodului: „Capul acestuia l-au pus pe coapsa propriului cal alb mort. Corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine şi a zăcut timp de trei zile în apropierea drumului, iar soldaţii i-au tăiat pielea de pe spate, coaste şi umeri, i-au tăiat-o ca să o păstreze ca amintire pentru faptele sale nemaipomenite. După aceea, totuşi, corpul acestuia, ca să nu fie sfâşiat de câini, câţiva traci l-au înmormântat din ordinul lui Basta într-o groapă”.

Planează același mister: cum de a zăcut trupul voievodului într-un șanț fără ca nimeni din anturajul sau din tabăra sa să intervină. Nu vom afla, probabil, niciodată.