Moartea generalului Pacepa, confirmată de cel mai bun prieten: „Îşi dorea să revină în România“
Generalul Ion Mihai Pacepa a murit. Iar decesul său, cauzat de COVID-19, a fost confirmat în exclusivitate pentru Adevărul de către cel mai bun prieten, Ronald J. Rychlak, profesor emerit de Drept la Universitatea din Mississippi, unde predă din 1987.
„Duminică, 14 februarie, am primit un telefon de la soţia sa. Mi-a spus că Ion Mihai Pacepa a murit. Vorbisem constant cu el în ultima perioadă şi ştiam că este în spital de mai multe zile după ce fusese infectat cu virusul SARS-CoV-2, iar starea sa se înrăutăţise”, ne-a declarat profesorul Ronald J. Rychlak, adăugând că soţia lui Pacepa trăieşte sub identitate protejată de mulţi ani.
Rychlak spune că Ion Mihai Pacepa avea probleme cu inima de peste un an, însă în ciuda afecţiunilor cardiace cei doi lucrau la o nouă ediţie a cărţii „Dezinformare”, scrisă împreună acum câţiva ani şi care se bucurase de succes în America şi Europa.
Profesorul Ronald J. Rychlak se ştia cu Ion Mihai Pacepa din 2009, de când au început să corespondeze. S-au întâlnit faţă în faţă prima oară în 2013. „Ne-am întâlnit după ce a scris un articol despre campania Kremlinului de a îl denigra pe Papa Pius al XII-lea ca Papă al lui Hitler. Scrisesem pe această temă şi mă documentasem în acest sens legat de această problemă ca fiind o dezinformare sovietică. Chiar am scris un capital despre asta în a doua ediţie a cărţii mele, „Hitler, Războiul şi Papa”. Înainte să trimit cartea la tipografie, i-am dat capitolul respectiv lui Mihai ca să îl revizuiască. Iar de atunci colaborarea şi prietenia noastră au devenit foarte puternice”, povesteşte profesorul Rychlak.
Ronald J. Rychlak şi Ion Mihai Pacepa vorbeau la telefon de câteva ori pe săptămână, iar ultima oară s-au văzut în 2019. Îşi propuseseră să se vadă împreună în vara lui 2020 într-o vacanţă, însă pandemia le-a zădărnicit planurile.
„A avut momente când spera să revină în România”
„Ion Mihai Pacepa mi-a spus în repetate rânduri că a avut momente în care îşi dorea să revină în România şi era entuziasmat de acest gând. Însă a şi avut momente când se temea că va reveni comunismul în România şi că oamenii vor fi din nou oprimaţi”, spune profesorul Ronald J. Rychlak, care ne-a mai declarat: „Mihai îmi spunea că sunt ca un frate pentru el. Încă mai era preocupat de ameninţările cu moartea de la foştii securişti, însă în ultimii ani nu a primit mesaje directe”.
Profesorul american i-a făcut şi un scurt portret lui Pacepa: „Era un om hotărât şi dedicat. Era un prieten foarte bun, dar care în acelaşi timp era foarte exigent. Era pasionat de artă şi sport. Şi îşi dorea ca şi alţii să aibă curajul său şi să demaşte răul ce există în statele totalitare”.
Cine a fost Pacepa
Născut pe 28 octombrie 1928 la Bucureşti, Ion Mihai Pacepa a fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (spionaj) a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În 1978, Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informaţii a SUA în diferite operaţii împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca "o importantă şi unică contribuţie adusă Statelor Unite", Pacepa era cetăţean american.
Concluzia raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, aprobat de Preşedintele României şi publicat la 18 decembrie 2006, subliniază “rolul excepţional jucat în demascarea naturii criminale a regimului şi a Securităţii" de generalul Pacepa. Potrivit acestui raport, el "a contribuit la degradarea dramatică a imaginii lui Ceauşescu". Informaţiile oferite de Pacepa au fost de asemenea un important revelator al caracterului criminal al dictaturii în influente cercuri politice şi de media din Vest. Securitatea şi moştenitorii săi nu i-au iertat vreodată lui I. M. Pacepa acest act de trădare”.
În aprilie 1966, Pacepa a fost numit în funcţia de adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), deţinând această funcţie până în aprilie 1972. Este avansat apoi la gradul de general maior (1967).
În perioada 19 aprilie 1972 - 24 iulie 1978, Pacepa a fost consilierul lui Ceauşescu pentru securitate naţională şi dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al şefului Departamentului de Informaţii Externe (DIE) şi secretar de stat la Consiliul Securităţii Statului (în cadrul Ministerului de Interne). Ulterior promovării sale în funcţia de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974).
În iulie 1978, Pacepa a fost trimis de Ceauşescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt, şi acolo a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea sa de azil a fost aprobată de preşedintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978 generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidenţial de la Andrews Air Force Base de lângă Washington, D.C.
Condamnat de două ori la moarte
În septembrie 1978, regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu i-a dat doua condamnări la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare şi a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Yasser Arafat şi Muamar al-Gaddafi au pus, de asemenea, câte un premiu de un milion de dolari pentru asasinarea generalului în SUA.
În anii 1980, Securitatea a oferit teroristului Ilici Ramirez Sanchez, zis Carlos Şacalul, un milion de dolari pentru a-l omorî pe general în SUA. Şacalul nu l-a putut însă identifica pe Pacepa, dar la 21 februarie 1981 el a aruncat în aer o parte a sediului postului de radio Europa Liberă din München, ce transmitea dezvăluirile lui Pacepa.
În 1987, Ion Mihai Pacepa a publicat „Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief“, prima carte occidentală care a dezvăluit viaţa deşănţată de la curtea unui dictator comunist.
„Red Horizons“ a fost tradusă în româneşte ca „Orizonturi roşii: Cronicile unui spion comunist“ şi a fost publicată în SUA de unde a fost trimisă ilegal în România. Cartea a fost, de asemenea, tradusă în limba maghiară, şi în 1988 ea a fost publicată clandestin la Budapesta într-o ediţie de buzunar. După 1990, „Red Horizons“ a lui Pacepa a fost republicată în 27 de ţări.
