Pe 19 martie 1965 murea Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider al României comuniste. Moartea fulgerătoarea după conferinţa Tratatului de la Varşovia a născut suspiciuni, apărând numeroase teorii privind sfârşitul ”primului ceferist al ţării”.

Una dintre acestea arată că Dej, un adversar înverşunat al destalinizării, a fost asasinat prin iradiere. Moartea fulgerătoare a lui Dej a ridicat numeroase semne de întrebare. Deşi diagnosticul medicilor este fără echivoc, sunt mulţi dintre cei care sunt siguri că Dej a fost asasinat de KGB.

În mod oficial Gheorghe Gheorghiu Dej a murit pe 19 martie 1965 la orele 17.43. Diagnosticul medicilor era metastază produsă de un neoplasm pulmonar. Pe scurt, Dej a murit de cancer la plămâni. Boala a fost însă galopantă. Diagnosticat în luna ianuarie acesta a rezistat doar două luni, deşi a beneficiat de ajutorul celor mai buni medici ai vremii.

"În a doua jumătate a lunii ianuarie 1965, tov. Gheorghe Gheorghiu Dej a prezentat semnele unei afecţiuni pulmonare cu tuse şi expectoraţii reduse sero-muco-sanghinolente. În ziua de 19 martie, după ora 16, starea bolnavului s-a înrăutăţit brusc, bolnavul a întrat în comă şi a încetat din viaţă la ora 17.43 ”, se arăta în ziarul Scânteia din aceea perioadă. Diagnosticul a venit după conferinţa din cadrul Tratatului de la Varşovia la care participase Gheorghe Gheorghiu-Dej alături de o delegaţie românească.

Părea sănătos tun

La numai câteva zile de la întoarcerea în ţară, liderul comunist a început să aibă o tuse supărătoare. A fost consultat iniţial de medicul său personal Leon Bercu. Acesta era îngrijorat de secreţiile cu sânge eliminate de Gheorghiu Dej după fiecare acces de tuse. A fost consultat de cei mai buni medici din România. Toţi au ajuns la acelaşi diagnostic: cancer pulmonar.

A fost îngrijit în condiţii extraordinare fiind chemaţi inclusiv medici specialişti din Franţa. Evoluţia a fost galopantă. În două luni, Dej murea de cancer.

Culmea, în anul 1964 făcuse un control anual amănunţit şi părea sănătos tun. A fost investigat inclusiv la plămâni şi aceştia păreau sănătoşi. Acest amănunt i-a făcut pe mulţi să se gândească cu suspiciune la moartea galopantă a lui Dej.

Este însă adevărat că Dej suferise de plămâni după ce a fost închis în puşcărie, în timpul ilegalităţii.

A răcit după ce s-a întors de la Varșovia

Dej a răcit imediat după ce s-a întors de la Varşovia - mărturisea şi Paul Sfetcu, şeful său de cabinet. O răceală bruscă care evolua rapid şi devastator.

Pentru mulţi era clar că Dej a fost iradiat sau otrăvit, o practică obişnuită a sovieticilor de a-şi îndepărta adversarii incomozi. Cu atât mai suspect este faptul că aproape toţi ofiţerii care asiguraseră paza personală a lui Dej la Varşovia au murit de cancer.

Liderul comunist ar fi afirmat de altfel, mai în glumă mai în serios, cu o lună înainte de a muri, că a fost otrăvit de KGB. Nu ar fi fost singurul. Generalul Pacepa spune că ar fi aflat de la Nicolae Ceauşescu că Gheorghe Gheorghiu Dej s-ar fi aflat pe o listă neagră alături de alte persoanlităţi ale vremii, inclusiv Lucreţiu Pătrăşcanu, Mao Zedong sau chiar JF Kennedy.

Viața bate filmul

Viaţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej face parte din categoria poveştilor de succes din filmele hollywoodiene.

S-a născut pe 8 noiembrie 1901 la Bârlad, într-o familie săracă, ajungând să vorbească în faţa celor mai importanţi lideri ai lumii, la Adunarea Generală a ONU. Însă, în ţară, sub girul său s-a realizat colectivizarea agriculturii, cu toate neajunsurile sale, cum ar fi represiunea împotriva ţărănimii. La fel şi represiunea contra oricărei opoziţii politice şi a elitei României interbelice sub sloganul „zdrobirii duşmanului de clasă".Despre copilăria şi tinereţea lui Gheorghiu-Dej cunoaştem puţine informaţii. Acestea provin în general din biografiile realizate în anii puterii sale. Aflăm că tatăl era muncitor industrial, însă nu cunoaştem detalii despre mama sau fraţii lui.

Viața bate filmul

Viaţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej face parte din categoria poveştilor de succes din filmele hollywoodiene.

S-a născut pe 8 noiembrie 1901 la Bârlad, într-o familie săracă, ajungând să vorbească în faţa celor mai importanţi lideri ai lumii, la Adunarea Generală a ONU. Însă, în ţară, sub girul său s-a realizat colectivizarea agriculturii, cu toate neajunsurile sale, cum ar fi represiunea împotriva ţărănimii. La fel şi represiunea contra oricărei opoziţii politice şi a elitei României interbelice sub sloganul „zdrobirii duşmanului de clasă".

Despre copilăria şi tinereţea lui Gheorghiu-Dej cunoaştem puţine informaţii. Acestea provin în general din biografiile realizate în anii puterii sale. Aflăm că tatăl era muncitor industrial, însă nu cunoaştem detalii despre mama sau fraţii lui.

A muncit încă din copilărie

Gheorghe Gheorghiu, pe numele său de la naştere, a intrat copil în „câmpul muncii". Era destinul majorităţii copiilor din familiile sărace ale timpului. A lucrat de la 11 ani ca zilier la diferite ateliere şi fabrici. Când a împlinit 15 ani s-a angajat ucenic electrician la întreprinderea „Steaua Română" din Moineşti. Ulterior s-a specializat în această meserie la Câmpina.La 20 de ani, în 1921, Gheorghe Gheorghiu s-a mutat cu lucrul la atelierele Societăţii de Tramvaie din Galaţi. Biografiile oficiale susţin că a fost sindicalist înfocat, înfruntând autorităţile. În 1926 s-a angajat la Atelierele CFR din Galaţi, unde şi-a desăvârşit activitatea sindicală.

Contactul cu ideile Partidului Comunist s-ar fi realizat în această perioadă. Tânărul Gheorghiu a găsit un manifest şi o broşură semnată Comitetul Central al PCdR, referitoare la aniversarea unui an de la greva de la Lupeni (august 1929). A vorbit în şedinţa de sindicat despre ideile din manifest, însă colegii social-democraţi nu i-ar fi dat atenţie, susţine biografia. Văzându-l convins de ideile manifestului, un comunist care a participat la adunare i-a făcut legătura cu organizaţia locală a PCdR. Astfel ar fi început contactul dintre muncitorul Gheorghe Gheorghiu şi mişcarea comunistă.

Arestat la greva de la Grivița

După intrarea în PCdR, Gheorghiu a activat pe linie sindicală. Din cauza înverşunării sale, a fost mutat disciplinar în localitatea Dej, în august 1931. Acolo a militat printre muncitori să abandoneze organizaţia social-democrată şi să îmbrăţişeze principiile „luptei de clase" abordate de sindicatele unitare (comuniste).

Ulterior, comunist

Gheorghe Gheorghiu şi-a adăugat la numele său şi Dej, după moda bolşevicilor, pentru a se identifica acţiunilor comuniste dintr-o anumită zonă. Punctul maxim al crizei economice din anii '30 l-a găsit pe Gheorghiu-Dej muncitor la Atelierele de reparaţii CFR Griviţa din Bucureşti. Oficial, în calitate de sindicalist, dar în principal ca agitator comunist, a fost implicat în organizarea muncitorilor ceferişti de la începutul anului 1933. A fost arestat la 14 februarie 1933, fără să fi participat la greva din 16 februarie .În pofida acestei situaţii, a primit o gravă condamnare, redusă prin recurs la zece ani închisoare. Pedepsele mari primite de ceferişti au avut ecou în rândul stângii franceze. Chipul lui Dej şi al celorlalţi tovarăşi ai săi condamnaţi exclusiv pe temeiul agitaţiei pentru greve au ilustrat cărţi poştale răspândite cu sutele de mii în mediile stângii franceze.