Criticat pentru materialele sofisticate și extrem de scumpe folosite în colecțiile lui, Christian Dior rămâne un etalon al eleganței și luxului, creatorul unui imperiu al modei care a cucerit lumea. Designerul faimos a murit fulgerător la doar 52 de ani, pe 23 octombrie 1957.

Christian Dior, în căutarea elegenței pierdute FOTO AP

Designerul se afla atunci la un centru de tratament din Italia și se pare că a suferit un atac de cord în timp ce era la saună.

Christian Dior a reuşit într-o perioadă de numai zece ani, între 1947, când şi-a prezentat la Paris prima colecţie, "New Look", şi a lansat primul parfum al casei franceze, Miss Dior, şi până în 1957, la moartea lui, să exercite o influenţă deosebită în lumea modei, care dăinuie peste timp.

Cariera de designer a lui Christian Dior a durat doar 10 ani. Numele său rămâne însă o emblemă în modă la mai bine de 6 decenii de la moartea sa. Născut pe 21 ianuarie 1905 în Granville, Manche, în Normandia, Franţa, boutiq-urile sale, cu celebrul logo Christian Dior au cucerit lumea, putând fi găsite la Paris, Milano, Roma, Londra, New York, Beverly Hills, Tokyo, Osaka, Hong Kong, Boston, Honolulu, San Francisco, dar şi în China şi India.

Moştenitor al unei averi impresionante, tânărul Christian nu avea ambiţii prea mari. Familia, deţinătoare a unui imperiu industrial, îi pregătise o carieră diplomatică. A preferat să abandoneze liceul şi, în schimb, a adoptat un stil de viaţă boem, petrecându-şi tinereţea prin barurile pariziene, alături de artişti. Şi-a deschis, în 1928, o galerie de artă (unde erau expuse opere semnate de Picasso). Avea 23 de ani.

Obligat să muncească pentru a-și câștiga traiul

Datoriile, completate de izbucnirea Marii Recesiuni, i-au falimentat afacerile şi, pentru prima dată în viaţa sa, Christian s-a văzut obligat să muncească pentru a‑şi câştiga traiul. Unele relatări spun că, în acest moment, a început cariera sa de designer. Vindea pe stradă schiţe pentru pălării sau accesorii de damă. La scurt timp însă a izbucnit cel de‑al Doilea Război Mondial şi a fost recrutat. A scăpat de front, fiind în schimb detaşat în regiunea Provence, care nu a fost ocupată de nazişti. Atunci când a fost eliberat din serviciu, s-a întors la Paris, unde a obţinut un loc de muncă la casa de modă Lucien Lélong, care „îmbrăca" unele dintre cele mai bogate femei din lume. În 1946, Marcel Boussac, cel mai bogat francez al acelor timpuri, l-a sprijinit pe Christian pentru a-şi deschide propria casă de modă.

„Regele Bumbacului" și experimentul de vanitate

Boussac îşi câştigase banii din afaceri cu bumbac - era poreclit „Regele Bumbacului" - şi, pentru el, casa de modă era un experiment de vanitate. Mai­son Christian Dior era, astfel, parte a unei afaceri integrale într‑un conglomerat de textile. Christian a primit un salariu generos, o participaţie semnificativă - dar nu majoritară - în cadrul firmei, 30% din profit, şase milioane de franci, 85 de angajaţi şi „credit nelimitat". Din acestea el a creat, într-un timp relativ scurt, unul dintre cele mai mari imperii de modă.

Primele sale linii - „Corolle" (în franceză, corolă) şi „Huit" (fr. opt) - au schimbat fundamental moda feminină postbelică. Cele două nume au fost înlocuite rapid cu „Noul Look", sintagmă folosită pentru prima dată de Carmel Snow, redactorul-şef al publicaţiei „Harper's Bazaar", încercând să descrie creaţiile lui Dior. Aşa a rămas cunoscută în antologiile modei revoluţia lui Dior.

Moartea sa a lăsat casa de modă în haos. Până la urmă, Yves Saint Laurent, care fusese angajat cu doar doi ani înainte de Christian pentru a-i fi asistent, i-a luat locul. Până în acel punct, casa vânduse 100.000 de articole de îmbrăcăminte.