Trupele ucrainene rezistă încă la Bahmut, însă situația lor este critică. Generalul (r) Cristian Barbu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”. care este adevărata miză a Bahmutului și de ce ucrainenii se agață de el, deși există analiști militari care susțin că nu prezintă o valoare strategică.

Toate privirile sunt în aceste zile pe Bahmut, locul unde ucrainenii încă rezistă eroic în fața asalturilor rușilor.

Încleștarea teribilă și felul în care rușii și ucrainenii se luptă aici de parcă de acest lucru ar depinde soarta întregului război i-a făcut pe analiștii militari și geostrategici să se întrebe care este în realitate valoarea strategică a Bahmutului. Asta cu atât mai mult cu cât există o adevărată controversă din acest punct de vedere.

Astfel, nu puțini sunt experții occidentali și ucraineni care au apreciat că Bahmutul în sine are o valoare strategică mai redusă, în timp ce alții au susținut exact contrariul. Iar dezbaterea devine cu atât mai interesantă cu cât miercuri, 8 martie, președintele Volodimir Zelenski a declarat că miza pentru Bahmut este uriașă , iar însuși Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, i-a întărit spusele și a adăugat că există semnale că reduta ucranieană ar putea să cadă din clipă în clipă. Nu în ultimul rând, șeful Statului Major Interarme al SUA, Mark Milley, a avertizat că urmările bătăliei de la Bahmut pot fi grave.

Generalul Cristian Barbu, consilier al miniștrilor Apărării Naţionale şi fost rector şi comandant al Academiei Tehnice Militare, a explicat pentru „Adevărul” care sunt mizele mai puțin cunoscute din jurul acestei bătălii teribile, pe care unii au numit-o deja „bătălia secolului XXI”.

Miză politică și militară

Adevărul este undeva la mijloc, spune generalul Cristian Barbu, care susține că Bahmut are o miză aparte atât din punct de vedere politic, cât și militar.

„Eu văd că în momentul de față Bahmutul este tratat politico-militar de către ucraineni. Zelenski, după întâlnirea cu Biden, a trebuit să găsească o formulă prin care să arate că e nevoie în continuare de tot sprijinul aliaților și mai ales al Statelor Unite. Dacă se retrage, un singur pas dacă face înapoi, toată lumea îl va arăta cu degetul și ar putea să apară suspiciuni privind capacitatea ucrainenilor de a câștiga acest război”, explică generalul.

O miză importantă există și pe plan militar, pentru ambele părți. O eventuală victorie a rușilor le-ar putea cauza mari probleme ucrainenilor, care s-ar vedea nevoiți să se retragă și să cedeze un teren important până să se stabilizeze pe un nou aliniament defensiv. Pe de altă parte, nici rușii nu par capabili să avanseze mai mult, iar pierderile serioase pe care le-au suferit i-ar împiedica să continue o ofensivă susținută.

Probleme serioase pe front

„Ucrainenii riscă să fie prinși ca într-un clește. Și atunci ei trebuie să se retragă și ar fi o retragere complicată până reușesc să își găsească poziția de echilibru cum spunem noi, deci să intre într-o poziție de apărare statică, ar însemna 20-30 de kilometri, ceea ce ar fi foarte delicat. Se apropie de frontieră, de granița administrativă a Donețkului, iar de acolo rușilor probabil nu le va fi greu să ajungă și la granița completă administrativă a Luganskului”, explică generalul.

În opinia sa, cel mai probabil rușii nu ar mai avansa nici ei prea mult, chiar dacă ar câștiga Bahmutul, pentru că sunt epuizați și au înregistrat deja pierderi.

Miza ar fi însă una și mai mare. Pierderea Bahmutului le-ar permite rușilor să ridice poziții defensive în această zonă, ceea ce ar schimba datele problemei.

„Odată victorioși, rușii vor intra în poziția de apărare. Ce fac ucrainenii? În momentul acela ucrainenii vor trebui să atace ei, însă asta ar implica să-și dubleze, chiar să-și tripleze efectivele, plus că ar avea nevoie de mult mai multă muniție. Lucrurile s-ar complica extraordinar de mult. Acum, ucrainenii fiind în apărare, poziția este tehnic mai ușor de păstrat și le pot provoca pierderi mari rușilor, dar lucrurile s-ar schimba când ar fi nevoiți să atace ei. Se spune că în apărare pierzi un soldat în timp ce atacatorul poate să piardă 3, 4, 5. Greu de rezolvat pentru ucraineni, dacă nu imposibil”, subliniază generalul Barbu.

Și asta nu este tot. Chiar dacă ucrainenii și-ar tripla efectivele pe front și ar avea la dispoziție atât de mulți soldați bine pregătiți și muniția necesară, situația ar fi foarte complicată. Odată așezați în poziții defensive, rușii ar putea să reziste poate ani la rând. Ori, o astfel de pierdere ar transmite un semnal foarte prost și în Ucraina, pe plan intern, pentru că ar pica asemenea unui trăznet și ar putea să-i descurajeze pe mulți, dar mai ales pe plan internațional, pe aliații ce susțin Ucraina.

Cum poate degenera situația

Practic, totul s-ar schimba, inclusiv planurile aliaților care susțin Ucraina ar fi date peste cap. Totul ar echivala cu un război și mai lung, implicit un necesar mult mai mare de arme și muniție pentru ucraineni, dar și un sprijin financiar și mai mare, asta în condițiile în care deja au fost pompate sume uriașe și armament de sute de miliarde în Ucraina.

Pe cale de consecință, ar exista riscul ca americanii și aliații să nu mai poată susține un asemenea sprijin pe un termen mult mai lung decât cel estimat până acum, ba chiar s-ar putea ajunge ca sprijinul acordat ucrainenilor să se diminueze în timp, mai cu seamă că și depozitele aliaților au început să se golească, iar reumplerea și creșterea producției implică bani și timp.

„Din momentul acela s-ar putea să apară ceea ce ne transmite un personaj important din America: se poate să se piardă o parte din sprijinul americanilor și nu numai. Pentru că în acel moment, calculele vor fi cu totul și cu totul de altă natură.

Noi când discutam despre 3.000 de garnituri de tren pline cu arme și muniție pentru ucraineni, datele sigur că au ieșit din niște calcule făcute de inginerii din domeniul logistic.

Vă dați seama că tot ceea ce aduc acum occidentalii în Ucraina, tot armamentul, ar fi dintr-o dată insuficient și ar avea nevoie de trei-patru ori mai mult, de câteva ori mai multe resurse. Plus că ar trebui Kievul să rezolve, și încă rapid, problema luptătorilor, a pregătirii unor noi militari”, avertizează generalul Barbu.

Acest lucru ar putea să le asigure rușilor o victorie, fie și tactică, suficient cât să își atingă planurile, obiectivul de a ocupa provinciile pe care le-au anexat ilegal în februarie 2022.

„Atunci se întrevede următoarea situație: Ucraina nu va putea să treacă la o contraofensivă, lucrurile se pot stabiliza pe granița Donbasului, probabil că forțele vor fi unele dintre ele repoziționate pe partea de sud, Zaporojie, Herson. Se poate atinge și acolo în timp scurt eventual o nouă poziție, adică pe o parte din granița administrativă și Rusia să își îndeplinească obiectivul. Ce a făcut Ucraina? În momentul acela a cam pierdut războiul. În momentul în care rușii ajung pe granițele administrative de la Lugansk, Donețk, Zaporojie și Herson lucrurile sunt cam delicate. Pentru că din acel moment calculele pentru a-i scoate din nou înseamnă ani de zile de luptă, înseamnă un consum, față de ce a fost până acum, de 3, 4, dacă nu de 5 ori mai mare”, încheie generalul (r) Cristian Barbu.