Numeroase surse documentare arată că pe teritoriul de astăzi al României s-au găsit două tezaure foarte valoroase, dispărute în mod misterios. Mulți susțin că ar fi vorba despre comori dacice, găsite întâmplător de țărani, și care s-au pierdut fără urmă.

Este cunoscut faptul, mai ales prin prisma descoperirilor arheologice, că triburile dacice dețineau obiecte de prestigiu foarte valoroase. O parte erau producție a meșterilor locali altele importuri costisitoare sau obiecte obținute din pradă în urma campaniilor militare de jaf și supunere a rivalilor.

Așa cum arată numeroase obiecte ajunse în patrimoniul național, la secțiunea tezaur, nu lipseau brățările, coifurile, cnemidele, piesele de harnașament, dar și alte bijuterii și obiecte de prestigiu, confecționate din metal prețios, în special aur și argint.

O parte a comorilor au fost găsite întâmplător și predate autorităților, altele în schimb au avut o soartă dramatică, fiind traficate, distruse pentru valorificarea materialului prețios, sau pur și simplu și-au pierdut urma trecând de la un proprietar la altul.

Aceasta a fost și soarta a două dintre cele mai impresionante tezaure, probabil dacice, descoperite în zona Transilvaniei, acum câteva secole. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu cantitatea uriașă de aur și dacă mai există măcar în colecții private.

Comoara învelită în ceară dintr-o bătrână cetate ruinată

Probabil una dintre cele mai vechi descoperiri cunoscute și consemnate ale unei comori de pe teritoriul de astăzi al României, a avut loc acum aproximativ 500 de ani, în zona Sebeșului, în Transilvania. Despre această descoperire scria eruditul ardelean Gheorghe Șincai, care a trăit de la mijlocul secolului al XVIII-lea până la începutul celui următor.

Șincai are informații despre această descoperire dintr-un document vechi, din anul 1494, și care reprezintă un act administrativ trimis de autoritățile Clujului medieval către voievodul Transilvaniei și comitele secuilor. Acest document arată că în anul 1491, niște căutători de aur (n.r. spălători de aur, în textul lui Șincai), probabil țărani români, au găsit lângă cetatea Sebeșului, o comoară din aur. Era vorba despre monezi din aur, descoperite în nisipul râului Sebeș, lângă ruinele unei cetăți vechi și ruinate. Monezile erau învelite în ceară pentru a rezista umidității.

Autoritățile s-au declarat nemulțumite că Ștefan Bathory, comitele, și-a însușit comoara, lăsându-i pe spălătorii de aur, numai cu ceara, și fără să anunțe voievodul, comitele sau pe rege. În total ar fi fost vorba de peste 13 kilograme de aur.

Monedele erau de două categorii, mari și mici. Cele mari puteau fi kosoni, iar cele mici, monezi romane. Se presupune că cetatea ruinată ar fi fost una dintre cetățile dacice care compuneau salba defensivă a capitalei Sarmisegetusa. În concluzie, căutătorii de aur medievali au găsit un tezaur dacic, ascuns cel mai probabil în apropierea râului.

Istoricul Gheorghe Anghel, autorul studiului „Descoperiri de tezaure antice din aur în zona Munţilor Orăştie menţionate în cronicele medievale şi documentele moderne“ este de părere că acest tezaur naște o controversă. Pe de o parte, învelirea lor în ceară ar putea fi un semn că tezaurul este de fapt din perioada migrațiilor sau a evului mediu timpuriu. De cealaltă parte, spune istoricul, nu sunt cunoscute tezaure atât de masive în perioada migrațiilor sau a evului mediu, în această zonă. Totodată, așa cum arată mulți specialiști, în aceast zonă dominată de prezența a numeroase cetăți dacice, s-au descoperit mai multe obiecte valoroase.

Unul dintre cele mai valoroase tezaure de pe teritoriul României

Nu departe de apele Sebeșului, pe Strei, în județul Hunedoara, a fost descoperit, tot acum câteva secole un alt tezaur absolut fabulos. Cel puțin asta indică documentele medievale, dar și cele ulterioare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Este vorba tot de o descoperire întâmplătoare a unor pescari români, fie în apele râului Strei, fie la malurile acestuia.

Descoperirea a avut loc în anul 1542, iar pescarii au găsit nu mai puțin de 400.000 de galbeni de aur și multe alte obiecte din același metal prețios. Monedele erau cel mai probabil kosoni, dar și monede de tipul Lysimach.

Despre acest tezaur a scris și cartograful austriac Wolfgang Lazius, precum și alți autori din secolele XVI și XVII.

La rândul său, Gheorghe Șincai, bazându-se pe mai multe cronici descrie la rândul său descoperirea aurului. „Nişte pescari români cu şeicile lor, intrând de pe Mureş în râul Strei, şi legându-şi luntrile de un trunchi prăvălit în apă, au zărit ceva sclipitor pe fundul apei şi au scos de acolo o grămadă de galbeni. Mergând mai departe au dat de o boltă de zid sub apă care se stricase de rădăcinile copacilor şi căutând sub ea au găsit mulţi galbeni, mai cu seamă de la Lisimach, regele Macedoniei”, scria Șincai.

Pescarii au împărțit aurul pe care l-au putut scoate, adică doar o parte din comoară. Greșeala lor a fost indiscreția. S-au dus la Alba Iulia pentru a verifica la artizanii specializați calitatea metalului prețios. Așa, vestea descoperii a ajuns la urechile cardinalului Martinuzzi, tezaurar, locotenent regal în Ungaria și voievod al Transilvaniei. Cu alte cuvinte un personaj deosebit de infuent și puternic.

Pescarii au fost prinși și torturați până au mărturisit unde se află aurul. Cardinalul și-a trimis oamenii în locul indicat și au găsit o cantitate impresionantă de monede, cele pe care pescarii nu le-au mai putut lua. Banii s-au rispit. Pe de o parte, Martinuzzi a dispus personal de această comoară, iar de cealaltă parte, pescarii care au scăpat de oamenii cardinalului au fugit cu galbenii în Moldova. Unele teorii indică faptul că această comoară ar fi fost comoara regelui Decebal, iar Streiul ar fi fost Sargetia antică.