Autorii antici au scris despre un trib misterios din Europa Centrală care avea un obicei straniu de a intra în luptă: preferau să lupte goi-pușcă și să-și intimideze inamicii cu statura lor impresionantă. Ar fi provenit dintr-un neam care a jefuit cumplit Roma.

Viziune artistică privind celții care plecau goi la război FOTO meisterdrucke.co uk

Celții au fost neamuri războinice indo-europene care au locuit pe un teritoriu vast, din Europa Epocii Fierului , cu precădere, dar nu exclusiv, în zona central-vest europeană. Celții au fost maeștrii ai prelucrării fierului, în mare parte crescători de vite, renumiți pentru calităților lor războinice. De altfel s-au făcut remarcați în istorie drept luptători feroce, reușind în câteva rânduri să bată inclusiv armatele romane republicane, inamicii lor constanți timp de câteva secole. Ba chiar, o căpetenie de-a lor, Brennus a reușit chiar să jefuiască Roma. Mărturiile privind confruntările romanilor cu celții abundă. Într-una dintre acestea, istoricul de origine greacă Polybius,cel care a scris inclusiv despre ridicarea Romei ca mare putere în Mediterana, a pomenit despre un trib misterios din rândul celților, numit Gaesatae. Aceștia au atras atenția istoricului antic atât prin curajul lor nebun și furia războinică dar mai ales prin modul inedit de a intra în luptă.

Romanii și teroarea celtică

În anul 225 îHr Republica Romană era doar o putere regională dar care în permanență încerca să-și extindă teritoriul. La nord, în Galia Cisalpină, care cuprindea și teritoriul de astăzi al Italiei de Nord, se aflau triburi celtice puternice, precum Boii și Insubres. Iar celții reprezentau mereu un motiv de îngrijorare pentru romani. În anul 387 îHr, în bătălia de la Allia armata republicană romană a fost efectiv spulberată de triburile senonilor conduși de Brennus. De altfel, după această victorie, Brennus va jefui cumplit Roma, rămasă fără apărare. Celții erau neamuri războinice pentru care lupta și jaful făceau parte din stilul lor de viață. Așa că romanii trebuiau să fie mereu în alertă.

După o perioadă de pace cu triburile celților din Galia Cisalpină, împărțirea administrativă a zonei Picenum de către romani, fost teritoriu celtic, a pus pe jar pe cei din neamurile Insubres dar și pe Boi și Taurisci. Nu a durat mult până când căpeteniile celtice au constituit o confederație puternică și se pregăteau de război cu romanii. Numai că de această dată nu mai erau aceleași trupe romane pe care Brennus le spulberase cu mai bine de un secol în urmă. Romanii căpătaseră și mai mult experiență în războaiele din Italia dar și cu cartaginezii în primul război punic. În plus erau mai bine organizați din punct de vedere militar. Tocmai de aceea Boii și Insubres vor plăti bani grei pentru a aduce de partea lor o forță de temut a lumii celtice.

Războinicii feroce cumpărați cu kilograme de aur

Aceștia au plătit un trib numit Gaesatae. Polybius scria că acești războinici de temut pentru care triburile celtice din nordul Italiei au plătit sume uriașe pentru a-i stârni contra romanilor, erau ”gali care trăiau printre Alpi, lângă râul Rhone”. Același istoric antic precizează că numele lor arăta că erau de fapt mercenari. De aceeași părere sunt și istoricii moderni. Aceștia arată că de fapt Gaesatae nu erau un trib celtic în sine, nici măcar un clan anume, ci un grup de mercenari care-și făcuseră o reputație aparte în rândul triburilor galice. Practic erau adunați luptători de elită gata să-și vândă meșteșugul pentru cine dădea mai mult. Erau renumiți pentru calităților lor războinice, ferocitate dar și curaj în luptă. În plus, se spune că erau urmașii senonilor, neamul care jefuise Roma. Trimișii Boilor și celor din neamul Insubres pe lângă plata cuvenită le-au promis și pradă bogată, plănuid să repete isprava lui Brennus și să jefuiască Roma.

”Ei i-au convins pe regii lor Concolitanus și Aneroëstus să poarte război cu romanii, dăruindu-le o cantitate mare de aur și promițându-le o bună parte din prada pe care urmau să o obțină de la romani”, scria Polybius. Gaesatae nu au ezitat deloc și au plecat la război cu romanii. Prima confruntare, bătălia de la Faesulae, a fost câștigată de celți, semn că Gaesatae și-au meritat pe deplin suma uriașă primită. Mai precis, celții au invadat Etruria și au pornit direct către Roma . Trupele romane care așteptau la Clusium, la trei zile de mers de Cetatea Eternă au încercat să-i oprească. În timpul nopții celții au lăsat focurile și cavaleria la vedere, în timp ce lucrau de zor, în secret la o zonă fortificată la repezeală. La venirea zorilor, cavaleria celților s-a retras având grijă să fie văzuți de romani. Comandantul roman a căzut în capcană și a plecat cu trupele în urmărirea celților. Au dat peste infanteriștii, inclusiv temuții gaesatae în spatele zonei fortificate. Victoria a fost clară, peste 6000 de romani fiind măcelăriți. Se prefigura un nou marș victorios către Roma.

Războinicii care plecau la război goi-pușcă

Romanii speriați de un nou dezastru în fața celților s-au mobilizat. Consulul Regulus, a venit din Sardinia, a acostat la Pisa și a plecat către Roma. În zona Campo Regio, la Telamon, actualul Talamone, a interceptat armata celtică. Armata romană era mai numeroasă având peste 100.000 de oameni. Celți aveau în jur de 70.000 de oameni, majoritatea infanteriști. Începea bătălia de la Telamon. Cu această ocazia Polybius avea să remarce un obicei ciudat al misterioșilor mercenari Gaesatae. Aceștia au intrat în luptă în pielea goală. Și-au dat jos efectiv echipamentul și au intrat în bătălie doar cu armele și scuturile. Se spune că acesta era un obicei al lor. Motivele sunt variate. Pe de o parte doreau să fie mai agili și să se miște mai ușor. ”Se gândeau că așa vor fi mai eficienți, având în vedere că pe câmpul de luptă erau mulți mărăcini iar hainele lor s-au fi prins în aceștia și nu i-ar fi lăsat să-și folosească armele”, precizia istoricul grec.

Al doilea motiv ar fi fost intimidarea inamicului. Se spunea despre acești războinici Gaesatae că aveu un fizic impresionat, statură înaltă și musculatură puternică. Probabil aveau și pielea acoperită cu tatuaje sau desene ritualice. Diodor Siculus la rândul său a lăsat mărturie despre aceștia războinici care intrau în luptă goi. Polybius spune că tactica războinicilor Gaesatae a dat greș total și că de fapt a condus la înclinarea balanței în favoarea romanilor. Comandanții romani în mod inteligent au pus trupele de velites, adică auxiliri care aruncau cu sulițe să se concentreze pe flancul în care luptau acești mercenari celți. Fără protecția cămășilor de zale sau a coifurilor, velites au făcut ravagii în rândul gaesatae. Măcelăriți aceștia s-au retras în grabă în spatele grosului trupelor provocând dezordine. În plus, au lăsat descoperit flancul în care luptau.

”Scuturile galice nu acoperea întreg trupul. Așa că goliciunea trupurilor lor a fost un mare dezavantaj. Cu cât trupurile galilor erau mai mari, cu atât sulițele își atingeau mai bine ținta. Hărțuiți de aruncătorii de sulițe, incapabili să se apere eficient și cu rândurile rărite, galii s-au repezit cu furie asupra acestora, pierzându-și în cele din urmă viața. Cei rămași în viață s-au retras în rândurile camarazilor lor, provocând dezordine.”, scria Polybius. Chiar și așa infanteria celtică a dat mari bătăi de cap romanilor, părând că pot rezista suficient cât să învingă pedestrimea romană. Doar intervenția providențială, din flanc a cavaleriei romane, care a reușit să învingă cavaleria celtică, a decis soarta bătăliei. Peste 30.000 de celți au fost măcelăriți iar alte 10.000 luați prizonieri. După această bătălia misterioșii Gaesatae, războinicii care luptau goi, au dispărut de pe scena istoriei.