Un grup de orci iberice au un nou hobby riscant: urmărirea bărcilor cu pânze și ruperea cârmelor. Acum, oamenii de știință află ce se află cu adevărat în spatele comportamentului.

În anul 2022, au existat 207 „interacțiuni” ale unor bărci cu orcile, au arătat datele grupului de lucru, în creștere față de 197 în 2021 și 52 în 2020, scrie BBC .

În vara anului 2022, Andrea Fantini și colegii săi de echipaj navigau spre Tanger, pe coasta marocană, la începutul unei regate - Globe40 - când unul dintre ei a strigat brusc: "Orca! Orca!"

Fantini a văzut o coadă în depărtare și apoi o orcă uriașă care se grăbea direct spre ei. "Am văzut prima orcă venind, apoi a doua, apoi a treia, și apoi am fost înconjurați de orci", își amintește el. "Erau șapte orci peste tot în jurul nostru și au început să atace cârma. A fost super ciudat și un pic înfricoșător."

Orcile sunt cunoscute sub numele de balene ucigașe , dar fac parte de fapt din familia delfinilor și nu au fost niciodată cunoscute ca fiind agresive față de oamenii din sălbăticie. Cu toate acestea, din 2020, noul comportament ciudat al unui grup dintre ei care trăiesc în apele din jurul Peninsulei Iberice, în sud-vestul Europei, a derutat marinarii, oamenii de știință și acum o audiență globală. Cetaceele par să fi inventat un nou joc riscant: implică urmărirea bărcilor cu pânze și împingerea cârmelor, rupându-le în acest proces.

Este un fenomen fără precedent, spune Alfredo López Fernández, cercetător în domeniul orcilor la Atlantic Orca Working Group (GTOA), care monitorizează orcile iberice.

Teoria jocului

López avertizează că propria noastră percepție asupra acestui lucru poate fi părtinitoare. Ceea ce se simte ca o lovitură poate fi doar orca care mișcă barca sau cârma cu capul și corpul "pentru că nu pot ține lucrurile cu degetele".

Un nou proiect de cercetare în curs de desfășurare al specialistului în orca Renaud de Stephanis, care implică prezentarea orcilor sălbatice cu cârme false și filmarea lor, a dezvăluit noi perspective asupra acestor întâlniri. Ceea ce pare să se întâmple este că, în loc să muște cârmele, orca le împinge cu nasul până când se rup.

"Împing, împing, împing – bum! Este un joc. Imaginați-vă un copil de 6, 7 ani, cu o greutate de trei tone. Asta este, nimic mai puțin, nimic mai mult", a declarat de Stephanis pentru BBC. "Dacă doreau să distrugă barca, o rupeau în 10 minute". El studiază orcile iberice din anii 1990 și este coordonatorul și președintele Conservation, Information and Research on Cetaceans (CIRCE), o organizație de conservare marină.

Inițial, acestea s-au întâmplat în cea mai mare parte în și în jurul Strâmtorii Gibraltar, de-a lungul coastelor Portugaliei, Spaniei și Gibraltarului, dar terenul de joc s-a lărgit pentru a include coastele Marocului și Franței. "Interacțiunile urmează rutele de migrație ale orcilor", spune López.

Ipoteza traumei

Conform acestei explicații, "una sau mai multe orci au avut o experiență proastă și încearcă să oprească barca pentru a preveni o repetare", spune el. În opinia sa, acest lucru ar fi mai în concordanță cu comportamentul orcilor adulte.

"Nu știm care dintre acestea este corectă și, chiar dacă este a doua, nu știm care ar fi putut fi evenimentul declanșator", spune López. Cu toate acestea, el enumeră câteva puncte care susțin a doua explicație, legată de traumă.

Au existat trei "conducători" care au fost cei mai implicați în aceste interacțiuni: o orcă adultă numită White Gladis și doi tineri, Black Gladis și Grey Gladis. (Oamenii de știință au ales un nume pentru toate orcile care interacționează: "gladis", bazat pe unul dintre numele vechi ale speciei, "gladiator orca"). De-a lungul anilor, li s-au alăturat mai multe orci.

În primul rând, White Gladis (denumirea dată unui adult) a fost probabil cel care a început interacțiunile. La acea vreme, în 2020, a fost singurul adult care a făcut acest lucru, în mijlocul unui grup de orci tinere. În al doilea rând, în 2021 a continuat interacțiunile, chiar dacă a avut-o pe „fiica ei nou-născută” cu ea, ceea ce, în opinia sa, sugerează că "dorința ei de a interacționa este chiar mai puternică decât instinctul matern protector".

În ceea ce privește care ar fi putut fi această experiență traumatizantă, el subliniază că multe bărci de pescuit își pun undițele la pupa bărcii, ceea ce atrage orcile, care vin să inspecteze undițele și să prindă niște pești. Au existat cazuri de orci care s-au încurcat și au fost rănite de aceste linii. Este posibil ca așa ceva să se fi întâmplat cu White Gladis, crede el. Între timp, Black Gladis a avut răni care ar fi putut fi cauzate de oameni și "știm că Grey Gladis a asistat la un prieten care s-a încurcat în undițele de pescuit în 2018", spune López.

"Toate acestea ne fac să credem că activitățile umane sunt la originea acestor comportamente, chiar dacă este într-un mod indirect", spune López. Ceea ce putem învăța din noul lor obicei este "că sunt foarte inteligente și că le deranjăm foarte mult".