Una dintre cele mai misterioase file din domnia lui Ștefan cel Mare a fost relația cu primul său fiu și dispariția prematură a acestuia. Alexandru sau Alexandrel, cum era cunoscut în epocă, ar fi fost victima unui complot, deși era moștenitorul tronului și mâna dreaptă a marelui voievod moldav.

Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare FOTO galeriaportretelor.ro

Ștefan cel Mare a avut patru fii legitimi , dintre care doi au murit în pruncie. Este vorba despre Alexandru, frații gemeni Ilie și Bogdan, morți de copii, și ultimul Bogdan, cel care avea să devină voievod al Moldovei, sub numele de Bogdan al III-lea după moartea tatălui său. Pe lângă aceștia, Ștefan cel Mare a avut un fiu din flori, Petru Rareș, cu o boieroaică a cărei origine este disputată. Este mai puțin cunoscut publicului larg faptul că preferatul lui Ștefan cel Mare a fost primul său fiu, Alexandru, un prinț moldovean care a murit în condiții controversate și care a avut o relație specială cu tatăl său.

Bastard sau copil legiuit cu prima nevastă?

Ștefan cel Mare s-a căsătorit destul de târziu pentru un monarh medieval, și anume, la 30 de ani atunci când și-a luat prima nevastă. Este vorba despre Evdochia de Kiev, o prințesă cu puternice legături în lumea estică și central-europeană a vremii. Tatăl acesteia era văr cu regele Poloniei, Cazimir al IV-lea și provenea din neamurile de cnezi ruși. Căsnicia cu Evdochia va dura doar patru ani, fiindcă doamna Moldovei a murit, se pare, din motive medicale.

Primul fiul al lui Ștefan cu Evdochia a fost Alexandru. Există însă și opinii potrivit cărora Alexandru era, de fapt, un bastard, altfel spus, un copil din afara căsniciei, cu o oarecare Marușca. Istorici precum Ioan Ursu exclud însă această variantă, mai ales că în pomelnicul dat unei mănăstiri de la Muntele Athos, Ștefan cel Mare face clar precizarea că Alexandru este fiul său cu Evdochia de Kiev. În aceste condiții, Alexandru s-a născut, cel mai probabil, între 1463 și 1467.

Feblețea lui Ștefan cel Mare și mâna dreaptă a voievodului

Deși marea dragoste a voievodului Ștefan cel Mare a fost prințesa Maria Voichița , ultima sa soție, Alexandru, primul său fiu, a avut mereu un statut special, deasupra tuturor celorlalți copii ai voievodului. Așa cum arată pisaniile mănăstirești, dar și alte documente medievale, Alexandru a fost mâna dreaptă a voievodului mai ales din punct de vedere militar. L-a luat la toate marile sale bătălii, mai puțin cea de la Vaslui, tocmai pentru a-l pregăti pentru domnie. Pisania de la Biserica Sfântul Mihail, din cadrul Mănăstirii Războieni, județul Neamț, atestă prezența lui Alexandru, pe atunci în vârstă de numai 13 ani, la bătălia de la Valea Albă. Mai apoi în 1481, la 18 ani, Alexandru luptă alături de tatăl său în bătălia de la Râmnic, din Țara Românească, pentru înlăturarea de pe tronul Valahiei a lui Basarab cel Tânăr, omul turcilor. Cel puțin asta arată pisania bisericii ”Sfântul Procopie”, din Bădeuți, județul Suceava.

Alexandru avea, se pare, calități militare deosebite. Tatăl său îl trimite, în 1492, cu un corp de oaste, de 5.000 de oameni, să sprijine, într-o expediție, oastea sultanului. Era perioada în care Ștefan, obosit de luptele cu turcii, acceptase să le plătească tribut și sprijin militar. De altfel, intrase și într-o luptă surdă cu polonezii pentru Pocuția. Alexandru este trimis, cu oștenii săi, în raiduri la granițele Poloniei. În 1493, Alexandru este consemnat drept comandant de oști, făcând incursiuni puternice în teritoriile poloneze.

Relația specială cu fiul său, Alexandru, este concretizată prin ridicarea acestuia în rang de voievod și conducător, în numele lui Ștefan cel Mare, al Țării de Jos a Moldovei, adică teritoriile de la sud de Bacău. Din anul 1491, Alexandru avea propria curte domnească la Bacău. În același an, este asociat la domnie, arătând clar că Alexandru era urmașul la tron.

Asasinat sau întâmplare nefericită?

În vara anului 1496, Ștefan cel Mare primea o veste cumplită. Fiul său preferat, moștenitorul tronului Moldovei, murea subit, la numai 33 de ani. Cauza morții este oferită succint de o inscripție de la mănăstirea Bistriţa, județul Neamț, acolo unde a fost înmormântat. „Alexandru Voievod, fiul lui Ștefan Voievod, care a murit la oaste”, arată respectiva inscripție.

În ce condiții a murit, nu se știe, și nici măcar în ce bătălie sau împotriva cui, fiind posibil să fi decedat din cauza unei boli în tabăra militară. Există și o altă supoziție, potrivit căreia ar fi fost asasinat la curtea sa voievodală de la Bacău. Cine erau rivalii săi, nu se știe. Să fi fost o răfuială dinastică între fiii marelui voievod? Deocamdată, nu se poate spune nimic cu certitudine. Cert este că pentru a căuta siguranță, soția lui Alexandru, însărcinată fiind, a plecat la Constantinopol. În locul lui Alexandru, urmaș la tron a fost desemnat celălalt fiu al lui Ștefan cel Mare, Bogdan, fiul Mariei Voichița.