La Teviec, pe coasta de vest a Franței, a fost descoperit unul dintre cele mai misterioase morminte din istoria veche a Europei. Două tinere femei, ucise în mod înfiorător au fost depuse în mormânt în cadrul unui ritual bizar.

Pe coasta de vest a Franței, în provincia Bretagne, se află o insulă numită Teviec. Insula este faimoasă mai ales pentru rezultatele cercetărilor arheologice întreprinse încă din anii 30, de soții Marthe și Saint Just Pequart. Aceștia au descoperit un sit de o mare importanță. Este vorba de o așezare mezolitică, adică dintr-o perioadă de tranziție, de la paleoliticul vânătorilor-culegători la neoliticul comunităților agrare.

Situl de la Teviec este posibil să conțină și dovezile tulburătoare ale efectelor schimbărilor climatice din urmă cu aproximativ 8000 de ani, mai ales prin prezența unor morminte ce indică o violență extremă în această parte a Europei.

Cea mai șocantă și, totodată, bizară descoperire a fost cea a mormântului a două femei tinere, ucise cu bestialitate. Și mai straniu este că, deși rămășițele lor pământești indică faptul că au fost măcelărite, ele au fost înmormântate cu un fast și un respect deosebit pentru acele vremuri.

Insula culegătorilor de scoici

Cu 8000 de ani în urmă, comunitățile umane din Vestul Europei treceau de la viața de vânători și culegători specifică Paleoliticului la cea sedentară a neoliticului, marcată prin apariția agriculturii, creșterii animalelor și sedentarizării prin apariția marilor sate neolitice. Această trecere, cunoscută drept mezolitic, a fost marcată și de o violență extremă între triburile aflate în căutare de resurse, în special de hrană.

Pe insula Teviec, în urmă cu 8000 de ani, și-a găsit sălașul o comunitate mezolitică ce trăia din pescuit și vânătoare, așa cum arată cercetările arheologice. Dovezile sunt numeroase, de la cochiliile de scoici, la resturile de animale marine, dar și de pradă terestră, precum mistreți sau cerbi.

Datorită acidității solului, s-au păstrat numeroase resturi osteologice, de animale, inclusiv câini, dar și unelte sau podoabe făcute din scoici și alte oase de animal. Totodată, insula Teviec s-a dovedit și un loc al morții pentru această comunitate fiind descoperite numeroase morminte, cu peste 23 de schelete de bărbați, femei și copii. Se pare, așa cum arată unele indicii, că această comunitate a fost marcată de o violență extremă și probabil a sfârșit în sânge. Unele schelete au dovezi clare ale brutalității, inclusiv un schelet cu un vârf de săgeată rămas înfipt în coloana vertebrală. Posibil să fi fost atacați și uciși pentru hrană, în cadrul războaielor între triburi.

Doamnele de la Teviec, mărturia unei crime odioase

Unul dintre morminte a stârnit însă un interes aparte, fiind reconstituit în anul 2012 în cadrul unei expoziții de arheologie de la Toulouse, cu o mare priză la vizitatori. Este vorba despre mormântul „Doamnelor de la Teviec”, două femei îngropate una lângă cealaltă, într-o movilă. Cele două cadavre au fost înhumate cu un deosebit respect. Scheletul fiecărei femei avea numeroase bijuterii făcute din scoici și alte materiale marine.

Totodată, deasupra scheletelor a fost realizat un aranjament ornamental, ca un acoperiș din coarne de cerb și scoici de mari dimensiuni, aranjate cu o deosebită grijă. Ceea ce a frapat este modul în care cele două femei au murit. În urma cercetărilor de laborator s-a stabilit că au fost ucise cu brutalitate. Cu toate acestea, au avut parte de funeralii asemănătoare unui șef de trib.

Acest mormânt a fost descoperit în anii '30 de soții Pequart, dar a fost studiat decenii la rând cu deosebit interes într-o încercare de a-i descifra misterele. Pe scurt, s-a ajuns la concluzia că cele două femei aveau 25 și 35 de ani și au murit, cel mai probabil, în anul 5.600 îHr. Nu se știe, deocamdată, dacă între cele două femei tinere aveau vreo legătură de rudenie, însă este cert că au fost omorâte cu brutalitate.

Scheletul uneia dintre ele a atras în mod deosebit atenția. Tânăra femeie a primit nu mai puțin de cinci lovituri puternice în cap, probabil cu un topor de piatră și apoi, cel puțin o săgeată țintită direct între ochi. Cealaltă femeie a suferit numeroase traume în zona capului, toate deosebit de brutale. Nimeni nu știe de ce au fost omorâte aceste femei cu atâta brutalitate pentru ca mai apoi să fie înhumate cu atâta fast, pentru o comunitate unde resursele erau deosebit de valoroase.

O comunitate de refugiați climatici

Unii specialiști cred că această comunitate mezolitică de la Teviec era formată de fapt din refugiați climatici. Mai precis, este vorba despre vânători și culegători veniți din Doggerland, un teritoriu deosebit de bogat în vânat și resurse care lega, până acum aproximativ 8000 de ani, Insulele Britanice de Europa Continentală, cu o porțiune de uscat care se întindea în Marea Nordului.

Doggerland a dispărut din cauza schimbărilor climatice care au condus la o creștere a nivelului mării. Practic, uscatul a fost înghițit treptat. Comunitățile care se bucurau de abundența din Doggerland au fost nevoite să se refugieze din calea apelor, pe teritorii din Europa Continentală, inclusiv pe insula Teviec.

Aici au fost nevoiți să se adapteze și să facă față concurenței pentru hrană cu alte comunități umane, dar secetei și schimbării stilului de viață. De aceea, se presupune că cele două tinere, ca și alți membri ai tribului, au fost victimele unui raid de pradă, din partea altor comunități mezolitice din Vestul Franței actuale. Cele două femei, importante pentru trib așa cum arată modul de înhumare, au fost înmormântate cu fast, cel mai probabil, de cei care s-au ascuns și au scăpat din calea atacatorilor.

O altă variantă este aceea a sacrificiului, cele două femei fiind ucise pentru îmbunarea forțelor naturii, probabil într-o perioadă de secetă care făcea aproape imposibilă viața comunității.