Pe 29 noiembrie, Departamentul de Justiție (DOJ) al SUA făcea un anunț șocant: un oficial din guvernul indian a încercat să asasineze un cetățean american pe teritoriul american, se arată într-o analiză semnată de jurnalistul Hartosh Singh Bal și publicată de revista „Foreign Affairs”.

Potrivit DOJ, oficialul a oferit 100.000 de dolari unui asasin pentru a-l ucide pe Gurpatwant Singh Pannun – un activist pledează ca statul indian Punjab să se separe și să formeze o țară independentă. Nu este primul caz al unui separatist sikh pe care oficialii indieni au fost acuzați că au încercat să-l omoare. Cu doar două luni mai devreme, premierul canadian Justin Trudeau arăta cu degetul India ca fiind responsabilă pentru uciderea liderului sikh Hardeep Singh Nijjar, un cetățean canadian împușcat în iunie în fața unui lăcaș de cult sikh din Columbia Britanică.

Atât tentativa de asasinat asupra lui Pannun, cât și cea de succes a lui Nijjar au stârnit revolta activiștilor pentru drepturile omului din întreaga lume, precum și a politicienilor americani și canadieni. Dar incidentele au generat în aceeași măsură confuzie, având în vedere că India este, aparent, în relații de prietenie cu Canada și Statele Unite. New Delhi a dorit legături mai strânse cu Washington, în măsura în care ambele guverne încearcă să limiteze ambițiile Beijingului. E foarte posibil ca separatismul sikh să fi fost o amenințare pentru statul indian în anii 1980 și 1990, când separatiștii au condus o insurgență sângeroasă în speranța de a face din Punjab un stat independent numit Khalistan. Dar de atunci a dispărut în mare parte, cauza rămânând vie mai ales prin eforturile adepților din diaspora. Așadar, de ce ar pune India în pericol relații geopolitice atât de importante pentru a lichida doi indivizi aflați la periferia politicii?

Reacționând la asasinatul asupra lui Nijjar, New Delhi a sugerat că răspunsul are de-a face cu securitatea Indiei. Guvernul indian a acuzat Canada că oferă „adăpost” „teroriştilor şi extremiştilor” care „ameninţă suveranitatea şi integritatea teritorială a Indiei”, asta în timp ce a negat responsabilitatea pentru atac. Alți analiști au sugerat că asasinatele sunt menite să întărească imaginea premierului indian Narendra Modi în calitate de lider puternic și hotărât.

Dar niciuna dintre ipoteze nu este convingătoare. Secesionismul sikh nu a avut o revenire în India. Pe de altă parte, dacă guvernul ar căuta să întărească imaginea lui Modi drept un lider naționalist hindus puternic, o poziție care invocă o amenințare islamistă - cu Pakistanul ca substitut perfect – ar funcționa mult mai bine. La urma urmei, New Delhi a procedat exact în acest fel înaintea alegerilor din 2019; în luna februarie a acelui an, India a susținut că aeronava sa a lovit ținte în Pakistan drept represalii pentru un atac militant asupra unui convoi al armatei indiene, în Kashmir.

Dacă vrem să înțelegem sensul asasinatelor, trebuie să pornim de la proiectul ideologic pe care îl promovează Modi – și modalitatea în care separatismul sikh îi creează dificultăți. Premierul indian își dorește să creeze o națiune hindusă în care creștinii și musulmanii să nu fie cetățeni egali (sau niciun fel de cetățeni), astfel că se așteaptă la opoziție din partea ambelor comunități. Or, naționaliștii hinduși cred că sikhismul este o ramură a hinduismului, nu o credință separată, așa că se așteaptă la susținere din partea sikhilor. Acești naționaliști sunt așadar surprinși când sikhii se opun politicilor lor și votează împotriva candidaților lor. Totodată, ei consideră că opoziția sikh este mai greu de depășit. Când sikhii protestează împotriva politicilor lui Modi, guvernul indian nu poate pur și simplu să-i ignore, considerându-i agenți străini, așa cum face cu musulmanii. Pe ei este obligat să-i asculte.

Pentru a face față acestei disonanțe cognitive, New Delhi a evocat insurgența care a afectat cândva Punjab, argumentând că sikhii indieni sunt păcăliți de separatiștii activi în străinătate pentru a se opune politicilor guvernului. Doar că acest gest a avut consecințe tangibile. Odată ce statul declară că separatiștii din străinătate reprezintă o amenințare serioasă, atunci trebuie să se comporte ca și cum chiar așa ar sta lucrurile. Dacă acuzațiile SUA și Canadei sunt adevărate, tentativele de asasinat sunt rezultatul punerii în mișcare a acestui proces. Acestea sugerează că New Delhi a ajuns să dea crezare propriei propagande.

Un risc pentru religie

În India, naționalismul hindus este foarte disciplinat. Mișcarea este în mare măsură supravegheată de o singură organizație – Rashtriya Swayamsevak Sangh(RSS) – care a fost înființată cu aproape 100 de ani în urmă. RSS este organizația-mamă a partidului de guvernare Bharatiya Janata, iar Modi și-a început cariera ca un membru loial de nivel inferior. Credința fundamentală a RSS este aparent simplă: hindușii sunt singurii indieni adevărați. Creștinismul și islamul sunt intruziuni culturale, iar practicanții lor sunt, în cel mai bun caz, cetățeni de mâna a doua. În cel mai rău caz, sunt periculoase.

RSS, cu toate acestea, nu este la fel de intolerantă față de celelalte grupuri religioase din India. Motivul este că abia dacă le recunoaște. Conform logicii organizației, aproape orice credință inventată pe subcontinentul indian este, de fapt, o parte a hinduismului. De pildă, consideră multe dintre grupurile tribale din India ca fiind hinduse, în ciuda tradițiilor lor animiste diferite. Susține că budiștii Indiei aparțin și ei națiunii hinduse. Și vede sikhismul, fondat în nord-vestul subcontinentului indian la sfârșitul anilor 1400, ca pe o credință hindusă.

Ca toate naționalismele, cu invocarea lor a sângelui, pământului și patriei, națiunea hindusă a RSS – și, prin urmare, a lui Modi – a fost creată prin simplificări grosolane și manipulări ale istoriei. Ideea că există o singură religie care poate cuprinde diversitatea istorică a Indiei este evident ridicolă. Dar Modi a reușit să convingă o mulțime de indieni de contrariu (deseori invocând presupusa amenințare musulmană), consolidând astfel apartenența multora dintre grupurile eterogene ale Indiei la credința hindusă. Drept urmare, partidul Bharatiya Janata (BJP) poate câștiga acum alegeri în majoritatea regiunilor țării, chiar și în cele istoric ostile naționaliștilor hinduși. Partidul și aliații săi au succes îndeosebi în centrul și nordul Indiei, care sunt locurile cele mai populate ale țării. La ultimele alegeri naționale, de pildă, BJP a câștigat majoritatea locurilor disponibile în aproape fiecare stat central și nordic.

Naționaliștii hinduși cred că sikhismul este o ramură a hinduismului

Punjab este însă excepția. Acolo, partidul a câștigat doar două din cele 13 districte la alegerile parlamentare din 2019. Această rezistență este în mare parte rezultatul sikhilor, care formează majoritatea din Punjab. În ciuda insistențelor RSS, sikhii au respins în mod repetat ideea că sunt hinduși cu un alt nume. Această insistență are o istorie lungă, dar așa au stat fără echivoc lucrurile încă din 1897, când Kahan Singh Nabha – un gânditor proeminent sikh – a scris o carte intitulată „Hum Hindu Nahin Hai” (Nu suntem hinduși). Niciun gânditor sau lider sikh serios nu i-a contestat munca. În plus, așa cum arată limpede tiparele de vot, comunitatea nu are niciun interes să facă parte dintr-un stat naționalist hindus.

În teorie, opoziția sikh nu ar trebui să fie o problemă pentru guvernul Modi. Există puțin peste 20 de milioane de sikhi în India, constituind mai puțin de două procente din populația țării. Totuși, grupul are o prezență uriașă în viața indiană. Sikhii au o lungă tradiție de serviciu în armata indiană, unde suprareprezentați. Fermierii sikhi încă produc o mare parte din recolta de cereale a Indiei. Prin urmare, comunitatea are posibilitatea să complice agenda lui Modi.

În acest sens este revelatoare, de pildă, tentativa guvernului New Delhi de a revizui sectorul agricol indian. În 2020, BJP a adoptat legi care ar fi permis comercianților privați să ocolească consiliile guvernamentale de marketing și să cumpere produse direct de la fermieri. Potrivit New Delhi, reformele ar reduce risipa guvernamentală și ar ajuta la modernizarea statului. Dar mulți fermieri au perceput reformele drept o măsură de a-i lăsa la cheremul cumpărătorilor privați care le-ar refuza prețurile echitabile. Ei au protestat împotriva reformelor în masă, închizând drumuri și căi ferate din nordul Indiei. Fermierii sikh din Punjab au format principala bază a demonstrațiilor.

BJP, desigur, nu este străin de protestele mari. Musulmanii au manifestat în mod repetat împotriva politicilor partidului, care amenință să-i priveze de cetățenie și care au subjugat deja singurul stat în care musulmanii constituiau majoritatea. Guvernul a răspuns declarând că demonstranții sunt „antinaționali” și, în multe cazuri, apelând la violență pentru a-i opri. Dar nu își putea permite să aplice același șablon în privința sikhilor. Cum BJP îi consideră pe sikh hinduși, a trebuit în schimb să respecte (în mare măsură) drepturile grupului și să acorde atenție nemulțumirilor sale cu privire la legile fermelor. În cele din urmă, Modi a cedat: BJP a abrogat proiectele de lege în 2021. A fost o umilință majoră pentru premier obișnuit să câștige. De fapt, e posibil să fie cea mai mare înfrângere a lui în aproape zece ani de guvernare.

Dușmani imaginari

BJP, însă, nu a pierdut cu grație. În schimb, a început să caute o modalitate de a-i delegitima pe sikhi în calitate de entitate politică. Partidul nu-și permitea încă să se întoarcă împotriva întregii comunități, în schimb avea posibilitatea de a invoca istoria secesiunii, ceea ce a și făcut. Într-un moment critic în timpul protestelor, când Curtea Supremă examina validitatea legilor agricole, guvernul le-a spus judecătorilor că protestul a fost infiltrat de mișcarea separatiștilor pro-Khalistan de peste hotare. Instanța, contrar dorințelor guvernului, a mers înainte și a suspendat legislația. La scurt timp după ce proiectele de legi agricole au eșuat, afiliații RSS au început să susțină că inițiativa lor era necesară pentru a opri creșterea separatismului în rândul sikhilor.

A da vina pe separatiștii pro-Khalistan pentru eșecul legislativ nu a fost ușor, dintr-un motiv foarte simplu: în India, nu există separatism sikh de luat în seamnă. Secesionismul care a motivat insurgența în Punjab în anii 1980 și 1990 și-a pierdut avântul cu zeci de ani în urmă. În ultimii 20 de ani, au existat doar o mână de decese legate de mișcarea Khalistan. Prin comparație, există aproximativ 400 de decese legate de terorism în India în fiecare an. În plus, conform unei evaluări de securitate scrisă de Institutul pentru Managementul Conflictelor din Asia de Sud – pe baza datelor guvernului indian – cele șapte crime separatiste sikh care au avut loc între 2019 și 2022 au fost realizate de infractori mărunți și gangsteri, nu de ideologi.

Totuși, există o mișcare separatistă activă în rândul sikhilor care trăiesc peste hotare, în special în Canada și Regatul Unit. În consecință, guvernul Modi și-a fixat atenția asupra evenimentelor din străinătate. De pildă, a condamnat cu vehemență vandalismul consulatelor indiene și al templelor hinduse de către separatiștii sikh din Australia , Canada și Statele Unite (deși în cel puțin un caz, poliția locală a spus că vandalismul ar fi putut fi comis de hinduși).

Presupusa implicare a guvernului din New Delhi în tentativele de asasinat dăunează deja Indiei.

Amenințarea internațională rămâne o născocire a imaginației BJP. Există mai mulți Khalistani la nivel internațional decât în India, dar diaspora sikh nu a fost niciodată dominată de separatiști. Cu toate acestea, cu cât guvernul Modi și-a subliniat mai abitir presupusa amenințare, cu atât secesioniștii sikh au devenit mai vizibili. Rezultatul este o dinamică pe care India a mai experimentat-o și altădată. Potrivit unor cărți recente ale unor înalți oficiali pensionari, inclusiv al unora care lucrau pentru serviciile de informații indiene, amenințarea Khalistani a fost exagerată de instituția de securitate indiană în numele unor interese interne înguste și în anii 1980. În acea epocă, obiectivul era să-i marginalizeze pe politicienii sikh mainstream, moderati, care se opuneau guvernului central condus de premierul Indira Gandhi.

Rezultatul a fost catastrofal. Sikhii de linie dură au câștigat putere, iar în decembrie 1983, un grup de militanți sikh s-a stabilit în interiorul complexului celui mai sfânt altar sikh: Templul de Aur. Drept represalii, Gandhi a efectuat un atac al armatei prost planificat și prost executat asupra templului în 1984, provocând daune structurale semnificative. Ea a fost apoi asasinată de doi bodyguarzi sikh. În zilele următoare, mulțimile hinduse au măcelărit sikhi în nordul Indiei , inclusiv 2.700 numai în New Delhi. Insurgența separatistă ce avea să dureze un deceniu a luat ființă la scurt timp.

Actualul consilier pentru securitate națională al Indiei, Ajit Doval, s-a ocupat de insurgența sikhă ca funcționar în Biroul de Informații din India în anii 1980 și acționează după aceeași viziune asupra lumii astăzi. Viziunea sa în legătură cu securitatea națională sub guvernul Modi, numită adesea doctrina Doval, afirmă că India va lupta nu numai pe propriul teritoriu, ci și pe pământ străin atunci când va deveni sursa unei amenințări de securitate. Toate indiciile arată că Doval a jucat un rol cheie în concentrarea guvernului pe Khalistan. Încă de la sfârșitul protestelor fermierilor, guvernul indian, reprezentat de Doval, a făcut din Khalistan centrul principal în interacțiunile cu instituțiile de securitate din Australia, Canada și Regatul Unit.

Agențiile indiene de informații, care nu intră sub incidența supravegherii legislative, intră în sfera lui Doval în rolul său de consilier pentru securitate națională. Dacă acuzațiile americane și canadiene se dovedesc a fi corecte, este probabil ca planurile de a-i ucide pe liderii sikh Pannun și Nijar să fi fost inițiate cu cunoștința sau autorizarea lui Doval. Se știe că este un om de acțiune, iar birocrația indiană de informații este prea ierarhică pentru ca ceva cu miză mare precum un asasinat internațional să se întâmple fără aprobarea lui Doval .

Ce semeni culegi

Presupusa implicare a Indiei în tentativele de asasinat provoacă deja daune. Potrivit The Print, un portal de știri indian, Regatul Unit și Statele Unite au cerut unor doi oficiali înalți din Aripa de cercetare și analiză din India — agenția de informații care se ocupă de securitatea externă — să-și părăsească posturile din Londra, respectiv San Francisco înaintea rechizitoriului din SUA. Print a mai relatat că Statele Unite au blocat agenția să-și înlocuiască șeful de stație din Washington DC. Acest fapt afectează grav capacitatea de informații a Indiei în străinătate și sugerează că, cel puțin pe termen scurt, țara va întâmpina dificultăți în ceea ce privește obținerea de informații sau acțiunile în cooperare cu majoritatea agențiilor de securitate occidentale.

Un astfel de rezultat este o pierdere semnificativă pentru India. Dar tot pălește în comparație cu ceea ce presupusele tentative de asasinat înseamnă în interiorul țării. De fapt, potențialul de probleme pe termen lung este și mai însemnat în prezent decât a fost sub Gandhi. La acea vreme, o conducere centrală autocratică a lăsat deoparte vocile sikh moderate și a pus în evidență separatiștii pentru câștiguri politice. Dar totul a fost pe termen scurt. Naționaliștii hinduși de astăzi au obiective pe termen lung, iar clivajul dintre ei și minoritatea sikh din India pare permanentă, conchide analiza semnată de jurnalistul Hartosh Singh Bal și publicată de revista „Foreign Affairs”.