Planeta ascunde mărturii înfiorătoare ale Războiului Rece, dispozitive cumplite de distrugere în masă. Este o poveste puțin spusă, dar cât se poate de reală. Este vorba despre bombele atomice pierdute într-o cursă nebună a înarmării nucleare și care încă zac în colțuri necunoscute ale Terrei.

Bomba nucleară de tipul Mark 15 FOTO Wikipedia

Sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial a adus o pace relativă. În timp ce Europa încerca să se scuture de moloz și să evalueze pagubele cumplite ale războiului, SUA și URSS pășeau într-un nou conflict, indirect, ideologic și economic, cu focare în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Acest conflict întins până la finele anului 1991, numit și Războiul Rece, s-a caracterizat și printr-o adevărată cursă nucleară. Americanii au arătat la Hiroshima și Nagasaki cam ce poate să facă o bombă atomică și ce capacitate distructivă are. Evident, toate marile puteri expansioniste și-au dorit așa ceva. În timpul Războiului Rece, toate statele puternice au investit în cercetare militară nucleară și au creat arme mult mai puternice decât cele lansate deasupra Japoniei.

Americanii au fost un vârf de lance în cercetarea și testare armelor atomice deosebit de puternice. Aceștia, prin Edward Teller, au dezvoltat bomba cu hidrogren( H bomb), o armă termonuclearǎ cu o putere uriașă de distrugere. Era a doua generație de arme nucleare. Multe dintre acestea au fost testate în mediul natural, stârnind numeroase critici, inclusiv în rândul contemporanilor. Puțin cunoscut publicului larg este faptul că o parte dintre aceste bombe cu hidrogen folosite pentru teste s-au pierdut și nu au fost niciodată găsite. Unii privesc cu mare îngrijorare acest aspect iar motivele sunt lesne de înțeles.

Cum să pierzi o bombă cu hidrogen cu un randament de 3.8 megatone

În total, au fost înregistrate 32 de incidente cu bombe atomice pierdute în diferite contexte, fie ca urmare a unor lansări greșite, fie lansate de urgență în urma unor coliziuni aviatice. O parte dintre aceste bombe atomice, majoritatea din a doua generație, au fost recuperate cu succes și neutralizate. Au fost și cazuri dramatice, ca cel de la Palomares, de pe coastele Spaniei, atunci când două avioane americane s-au ciocnit. Acestea cărau patru bombe atomice. Două bombe au căzut pe litoral, dar fără explozie nucleară. Chiar și așa, însă, a rezultat o dispersie de material radioactiv pe litoral. Alta a căzut în mare și a recuperată rapid, intactă.

Cea de-a patra a fost recuperată abia după trei luni din Marea Mediterană. Au fost însă și cazuri în care bomba atomică nu a fost găsită nici până astăzi. Cel mai celebru caz este cel din zona Insulei Tybee, din apropierea costelor statului Georgia, Statele Unite. Totul s-a petrecut pe 5 februarie 1958. Un avion de vânătoare F-86, pilotat de locotenetul Clarence Stewart, s-a izbit de un bombardier Boeing B-47 Stratojet care căra o bombă cu hidrogen, în timpul unei misiuni de antrenament. Pilotul avionului de vânătoare nu a reușit să vadă pe radar bombardierul care zbura dedesubt și a coborât efectiv în el. În urma impactului aripa avionului de vânătoare a fost ruptă, iar rezervoarele bombardierului au fost avariate.

Pilotul bombardierului s-a temut ca nu cumva bomba atomică să cadă deasupra coastelor americane provocând un adevărat dezastru, așa că a lansat proiectul în apele Golfului Wassaw Sound. Era o bombă cu hidrogen Mark 15, cu un randament exploziv de până la 3.8 megatone, adică de 190 de ori mai mare decât bomba care a distrus Nagasaki în 1945. Ambii piloți au supraviețuit. Ba chiar bombardierul a reușit să aterizeze în siguranță la Hunter Air Force Base din Savannah, în timp ce pilotul avionului de vânătoare s-a catapultat și a ajuns în siguranță într-o mlaștină.

Controversele din jurul unei arme de coșmar

Imediat după incident s-a dat alarma. Peste 100 de membrii ai Marinei americane au plecat în căutarea bombei echipați cu un sonar de mare capacitate, însǎ fără rezultat. Căutările au fost oprite la două luni după incident. Bomba pe care o căutau avea 3.7 metri lungime, 3.400 kilograme și conținea peste 180 de kilograme de explozibil convențional de mare putere, îmbogățit cu uraniu. Din acest punct au început controversele. Unii oficiali mărturiseau că bomba nu era armată, adică nu era funcțională. În plus, nu ar fi avut un nucleu atomic instalat. Cu toate acestea, în mărturia secretarului adjunct al Apărării, W.J. Howard, din Congres, bomba căzută în apropiere de insula Tybee era o armă echipată cu o capsulă nucleară.

Alt raport, în schimb, arată că bombardierele nu erau autorizate că care bombe echipate nuclear la bord. Mai mult decât atât, Air Force și-a menținut mereu poziția declarând că acele capsule nucleare au fost înlăturate înaintea zborului. În anul 2004, însă, un pilot pensionar al Air Force , Derek Duke, susține că a detectat, în cadrul unor teste efectuate în zona țărmurilor insulei Tybee, o cantitate de radiație de 7 până la 10 ori mai mare decât normalul. Sursele oficiale susțin că acele creșteri anormale sunt cauzate, de fapt, de zăcămintele naturale de minerale din zonă.

Se presupune că bomba s-ar aflat sub un strat de nămol gros de cinci metri, pe fundul oceanului. Oficialii americani recunosc că bomba, chiar și cu o încărcătură convențională, poate reprezenta un mare pericol. „Într-un raport final legat de această armă, publicat în anul 2001, Air Force Nuclear Weapons And Counterproliferation Agency, a concluzionat că dacă explozibilul convențional din interior este încă intact atunci „reprezintă un pericol grav de explozie”, și este cel mai bine să fie lăsată în pace, fără încercări de recuperare.”, precizează jurnaliștii de la BBC, într-un reportaj pe această temă, realizat în anul 2022.

Nimeni nu știe câte bombe atomice se mai află pierdute pe Planetă

Bomba cu hidrogen de lângă insula Tybee nu este singura armă nucleară pierdută. Datele oscilează între 6 și 11 bombe atomice pierdute în diferite medii, în urma unor incidente aviatice. Majoritatea în ocean, dar unele periculos de aproape de coaste. Asta dacă ar fi să le luăm în considerare doar pe cele pierdute de americani. Tot jurnaliștii de la BBC spun că Uniunea Sovietică avea în anul 1986 peste 45.000 de arme nucleare. Sunt cunoscute și aici cazuri de bombe atomice pierdute, unele recuperate, altele despre care nu se mai știe nimic.