Înaintea lui Burebista sau Decebal, cei mai cunoscuți regi daci, triburile barbarilor nord-dunăreni au fost conduse de căpetenii puternice, dar cu o istorie misterioasă, puțin cunoscută. Din rarele surse documentare rămase reiese faptul că erau războinici puternici, temuți de vecini.

Războinici daci înfățișați pe Columna lui Traian FOTO Adevărul

Înainte ca Burebista să devină unul dintre cei mai mari regi barbari de la nord de Dunăre, faima de războinici de temut a geto-dacilor era deja răspândită în toată zona balcanică și chiar central-europeană. Cei care au contribuit la ridicarea puterii politice și militare a triburilor geților și dacilor au fost o seamă de căpetenii despre care se știu astăzi puține lucruri. Rarele surse documentare care amintesc de existența acestora sugerează însă faptul că erau deosebit de potenți din punct de vedere politic și militar, reușind să controleze sau să domine cetățile grecești de pe malurile Pontului Euxin. Toate aceste personaje misterioase și faptele lor fac parte dintr-o istorie mai puțin cunoscută a spațiului carpato-danubiano-pontic.

Ucigașul de celți, primul mare rege din Munții Transilvaniei

Cel care a pregătit, cu aproximativ un secol înainte, ridicarea politică și militară a dacilor sub stăpânirea lui Burebista a fost un rege misterios care a domnit în inima Carpaților transilvăneni. Se numea Rubobostes iar faima sa a ajuns până la urechile romanilor. Singura mențiune importantă pe care o avem despre această căpetenie dacică o găsim la istoricul latin Trogus Pompeius. ”Creșterea puterii dacilor s-a făcut sub regele Rubobostes”, scria autorul latin în lucrarea, în mare parte pierdută ”Istoria lui Filip”. Această căpetenie, dacă ar fi trăit în secolul II I.Hr, adică cu aproximativ un secol înaintea lui Burebista. Cercetările arheologice indică faptul că acest Rubobostes stăpânea un teritoriu întins și bine fortificat, o domnie prosperă marcată de ridicarea multor așezări în zona Mureșului, dar și a Jiului, numit în limba dacilor Rhabon. Tot pe Jiu, în timpul stăpânirii lui Rubobostes, s-ar fi construit și o puternică zonă fortificată.

Se presupune că din această fortăreață de pe malurile Jiului regii daci din neamul lui Rubobostes și-ar fi extins stăpânirea asupra zonelor de sud și de centru a Transilvaniei, cu apogeul în timpul lui Burebista, care a reușit să unifice triburile daco-getice. Același Rubobostes a favorizat ridicarea la putere a lui Burebista, indirect, prin rezistența eficientă în fața amenințării celtice din zona Transilvaniei, atât prin coagularea triburilor, dar și prin ridicarea de fortificații capabile să reziste atacurilor. Mai apoi, războinicii daci, sub conducerea lui Rubobostes, au reușit să anihileze dominația celților din zona transilvană, creând toate condițiile pentru realizarea puternicului stat al lui Burebista. Rubobostes, deși puțin cunoscut, este una dintre cele mai importante căpetenii dacice din istoria românilor. O vreme s-a crezut că este unul și același cu Burebista, dar cercetările recente au infirmat acest lucru.

Puternicul basileu căruia cetățile grecești îi plăteau tribut

O altă mare căpetenie misterioasă din neamul geto-dacilor a fost Zalmodegikos. Și acesta a fost unul dintre basileii care au ridicat puterea politică a dacilor la nordul Dunării și au creat condițiile perfecte ale formării marelui regat geto-dac al lui Burebista. Zalmodegikos a stăpânit în zona Dobrogei actuale în jurul anului 200 î Hr, tot cam cu un secol înaintea lui Burebista. Singurele informații despre el le avem de la grecii din cetatea Histria, în apropierea orașului Constanța de astăzi. Este vorba despre un decret dăltuit în piatră, de unde aflăm că cetățile grecești erau obligate să plătească acestui puternic basileu geto-dac un soi de taxă de protecție, adică tribut. În plus, acesta, pentru a intimida pe cei din Histria, a luat ostatici 60 de orășeni. Pentru a-i elibera, mai marii cetății au trimis trei soli dibaci la Zalmodegikos. Misiunea lor se pare că a reușit.

”Sfatul și Poporul au găsit cu cale: Întrucât Diodoros al lui Thrasikles, Prokritos al lui Pherekles și Klearchos al lui Aristomachos, trimiși soli la Zalmodegikos în privința ostatecilor, au călătorit prin țară dușmană și – înfruntând primejdii de tot felul și dând dovadă de cea mai deplină râvnă - au adus înapoi ostatecii (fiind aceștia la număr peste șaizeci), convingându-l totodată pe Zalmodegikos să restituie cetății veniturile, Sfatul și Poporul să găsească cu cale ca aceștia și urmașii lor să fie înscriși printre binefăcătorii obștii; să fie încununați, ca și urmașii lor, la toate spectacolele de teatru, pentru bărbăția și râvna față de Popor, pentru ca și ceilalți cetățeni, cunoscând că Poporul cinstește pe bărbații vrednici, să se îndemne a sluji cetatea. Hegemonii să poarte de grijă ca prezentul decret să fie săpat pe două lespezi, din care una să se așeze în agora, în fața porticului, iar cealaltă în preajma altarului lui Zeus Polieus”, se arată în decret.

Nu se știe cât a stăpânit Zalmodegikos zona Dobrogei , dar având în vedere informațiile din Histria era o căpetenie barbară puternică, cu o forță militară de temut, capabilă să ofere garanții de securitate grecilor de pe malurile Mării Negre. Tot în zona Mării Negre, în partea de nord a Dobrogei, stăpânea un alt basileu puternic numit Moskon. Despre acesta se știu și mai puțin lucruri. Singurele dovezi privind existența sa sunt niște monede de argint, din secolul al III-lea Î.Hr, descoperite în Dobrogea, inscripționate pe o parte cu un războinic cu păr lung, iar pe cealaltă cu un călăreț. În plus, înscripția de pe ele precizează că este vorba despre regele Moskon. Dacă avea capacitatea de a bate monedă înseamnă că tribul său dădea dovadă și de forță militară, dar și economică. Rhemaxos s-a aflat în aceeși zonă, dar originea sa etnică este incertă.

Războinicul din nord

Una dintre cele mai mari căpetenii dacice, de dinaintea stăpânirii lui Burebista, a fost Oroles. Acesta ar fi colaborat strâns cu Rubobostes, realizând, se pare, o primă fază de uniune tribală puternică. Se poate spune că această alianță Rubobostes-Oroles a reprezentat faza premergătoare întemeierii statului dac din timpul lui Burebista. În timp ce Rubobostes anihila amenințarea celtică din Transilvania, Oroles, la est de Carpați, oprea neamurile războinice ale bastarnilor. Povestea lui, succint, este prezentată tot de Trogus Pompeius în ”Istoria lui Filip”. Oroles stăpânea la est de Carpați, probabil în zona Bucovinei de astăzi, și a fost nevoit să facă față unei invazii a bastarnilor, probabil neamuri germanice. În prima luptă, bastarnii îi pun pe fugă pe daci. Supărat, Oroles își umilește războinicii, obligându-i să facă treaba femeilor.

În cea de-a doua confruntare, decisivă, războinicii daci își arată valoare pe câmpul de luptă și reușesc să-i învingă și să-i supună pe bastarni. Faptele de arme ale lui Oroles și ale războinicilor săi au prevenit o invazie bastrană în Transilvania. „Și dacii sunt o mlădiță a geților. În vremea regelui Oroles, se luptară fără succes împotriva bastarnilor și de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliți, din porunca regelui,ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor și să facă soțiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obișnuiau să le facă lor. Aceată pedeapsă a fost înlăturată numai după ce prin vitejia lor au șters rușinea care și-au atras-o în războiul de mai înainte”, preciza Trogus Pompeius, textul fiind cuprins în lucrarea ”Istoria României în texte” a lui Bogdan Murgescu.

.