Cimerienii au fost triburi misterioase care au dominat teritorii întinse acum mai bine de 2700 de ani. Ei au fost sursă de inspirație pentru realizarea celebrului personaj Conan Barbarul dar, conform unor ipoteze, ar fi influențat decisiv și istoria teritoriului locuit astăzi de români.

Cimerienii(călări) în luptă FOTO wikipedia

Acum 2900-2800 de ani, marile civilizații ale epocii bronzului, în zonele fertile ale Mediteranei, Orientului și nordul Africii, prosperau. În Europa, populațiile se aflau în diverse stadii de dezvoltare, de la comunități neolitice la culturi ale epocii bronzului. Această lume marcată de progrese tehnice, culturale, dar și de conflicte și de apariția primelor mari imperii, avea să fie zguduită de invazia unor popoare misterioase. Călăreți războinici care-și mânau turmele de vite către câmpiile mănoase ale Asiei și Europei, ucigând și supunând popoare. Au dominat politic, timp de câteva secole, regiuni întinse de pe două continente, marcând istoria multor popoare vechi, pentru ca mai apoi, să dispară, la fel de misterios cum au apărut, de pe scena istoriei.

Misterioșii călăreți din stepele nord-pontice

În anul 720 îHr, în preajma regatului Urartru, întins pe teritoriul Armeniei de astăzi, își făcea apariția o populației misterioasă de războinici. Maeștrii ai războiului ecvestru, capabili să mânuiască cu mare precizie arcul, din goana calului, dar și lancea sau spada, acești războinici necunoscuți până atunci popoarelor și civilizațiilor din Orientul Apropiat au semănat teroare. Marile super puteri ale vremii, precum Imperiul Neo-Asirian și chiar puternicul regat Urartru, au tremurat în fața noilor veniți. Se numeau cimerieni, iar primele informații despre aceștia le avem din textele asiriene, care-i numesc gamir sau gimiraa. În limba asiriană asta înseamnă ”cei care călătoresc înainte și înapoi”. Cel mai probabil cimerienii au apărut pe scena istoriei în anul 720 d Hr, atunci când i-au ajutat pe localnicii din Colchis să facă față unei invazii din partea puternicului regat Urartru. Mai apoi, cimerienii se aruncă asupra Urartru și îi înving și pe puternicii asirieni.

Stăpânirea lor se întinde rapid din stepele nord-pontice, adică din Ucraina de astăzi până în teritoriile asiriene, din Orientul Apropiat . Mulți cercetători bazându-se pe scrierile lui Herodot, dar și pe „Arimaspaea”, poemul lui Aristeas din Proconnensus, spun că acești cimerieni au fost goniți de sciți din sălașurile lor probabil din zona Caucazului și s-au stabilit în stepele nord-pontice, Ucraina de astăzi, cu precădere în Crimeea. Din punct de vedere arheologic, se presupune că acești cimerieni erau purtători ai culturii Novocerkassk, întinsă de la râul Prut și până la Donul inferior, din anul 900 i.Hr și până în anul 650 d.Hr. Din această zonă cimerienii au lansat atacuri devastatoare către vestul Asiei și mai apoi în zona Anatoliei, Turcia de astăzi. În Anatolia au devastat regatele Frigiei și Lidiei, celebrul rege Midas al Frigiei sinucingându-se de frica cimerienilor. Unii specialiști spun că aceștia au ajuns până în Dobrogea de astăzi și chiar până în zona de nord-vest a României actuale.

Războinici și crescători de vite

Absolut toate dovezile, inclusiv toate mormintele din arealul culturii Novocerkassk, indică faptul că cimerienii erau nomazi și practicau războiul ecvestru, specific populațiilor de stepă. Războinicii cimerieni erau înmormântați cu arcuri, spade și sulițe. Erau crescători de vite, fiind cea mai prețioasă resursă a lor. În urma studiilor efectuate de specialiști s-a ajuns la concluzia generală că cimerienii sunt primul val de migratori desprins din populațiile nomade din Asia Centrală, din zona Altai sau estul Kazakhstanului de astăzi. Migrația cimerienilor s-a produs din cauza schimbărilor climatice produse în Asia Centrală și Stepele Siberiene. Temperaturile au devenit mai scăzute iar iernile tot mai ”uscate„ și geroase. Acesta lucru, arată specialiștii, a produs o mobilitate a crescătorilor de animale din această zonă, și o migrație pastorală către vest.

Din punct de vedere etnic, Cimerienii, spun specialiștii, sunt populații de origine iraniana, aproape identici cu sciții, atât din punct de vedere cultural, dar și ca stil de viață. Inclusiv stilul de luptă și armamentul era asemănător. Evident, cu câteva individualități. De altfel, cimerienii și sciții se pare că erau două triburi rivale ale aceleași populații. Împinși de sciți, dar și de schimbările climatice, cimerienii au fost primii care au plecat către vest. S-au stabilit în stepele nord-pontice, s-au impus în fața populațiilor din preajmă. Începând din secolul al VII lea îHr, cimerienii au plecat către Caucaz și au început invaziile despre care am pomenit deja. În anul 679 d Hr, atacă Asiria, sub conducerea regelui lor Teuspa. Mai apoi trec Mesopotamia prin foc și sabie, atacând Ellipi și Elamul în sud. În același timp, alte clanuri cimeriene devastau zona lacului Van în regatul Urartru

Acest grup de cimerieni a coborât în Cappadocia, Turcia de astăzi și au atacat regatul Lidiei, cel care s-a format după ce aceeași cimerieni au distrus Frigia. Inițial cimerienii au fost respinși de regele Gyges al Lidiei, dar după două decenii, o nouă armată cimeriană condusă de regele Lygdamis, avea să atace și să distrugă acest regat anatolian. Cimerienii păreau de neoprit și făceau ravagii pe coasta Anatoliei, atacând coloniile grecești din Eolia și Ionia. Au jefuit, de exemplu, Paflagonia și au cucerit Sinope. Puterea cimerienilor avea să se stingă începând cu a doua jumătate a secolului al VII lea. În anul 640 d Hr, regele cimerian Lygdamis atacă Asiria, dar este înfrânt de două ori. Mai apoi, regele Lidiei, Alyattes, administrează o nouă înfrângere cimerienilor. Din acel moment dispar de pe scena istoriei. Locul lor a fost luat de triburile sciților, mai ales în sălașurile lor din stepele nord-pontice.

Moștenirea cimeriană la geți

La începutul secolului XX au fost emise mai multe ipoteze privind destinul cimerienilor, dar și mișcarea acestora la vest de râul Prut . În anul 1904, H. Schmidt, dar mai apoi și Ebert și Rostovtzeff avansau ipoteza unei origini tracice a cimerienilor. Cu alte cuvinte, cimerienii nu erau iranieni ci de origine tracică, rămași în deplasarea neamurilor indo-europene dinspre Caucaz către Europa, în stepele nord-pontice. Ideea este preluată și de Vasile Pârvan în volumul său ”Getica”, deși singur arată semne de îndoială, gândindu-se la înrudirea cimerienilor cu sciții. „După ultimele păreri, acest popor pare de asemenea să fi aparținut familiei trace dar locul rămîne deschis și pentru alte ipoteze", preciza Pârvan. Vasile Pârvan, dar și alți specialiști din prima jumătate a secolului XX au crezut într-o sinteză cimeriano-tracică care a contribuit și ea la geneza popoarelor și culturilor epocii fierului, de pe teritoriul României de astăzi.

” Mai întîi de toate vechea și bogata cultură indigenă din vîrsta bronzului, apoi, și în mult mai mică măsură, elementele villanoviene și în sfîrșit în mod excepțional motivele asiato-caucasiene sînt acelea care au determinat aspectele culturii carpato-danubiene din prima epocă fierului”, preciza Pârvan. O parte a istoricilor din perioada menționată erau de părere că cimerienii au influențat puternic populațiile tracice și mai apoi getice, etnic, cultural și militar. Tehnica prelucrării aurului și podoabele găsite ar fi demonstrat aceste influențe. Inclusiv arta militară ar fi fost moștenită de la cimerieni. Tucidide scria că în timpul expediției lui Darius I împotriva sciților, geții s-au opus perșilor. Tucidide remarca că geții aveau arme asemănătoare sciților și că luptau călare.

„Există, firește, un întreg cerc de inspirație culturală și artistică, de origine mai întîi «cimmeriană» și apoi iraniană, care dă nuanță cu totul specială epocii de fier carpato-danubiane în totalitatea sa. [...] Nu se datorește unei simple întîmplări faptul că tezaurul de la Mihalkovo în Galiția își găsește completări, pe de o parte la Dalj în Slavonia iugoslavă, sau chiar la Pașachioi în Bulgaria de sud, pe de alta la Fokoru în Ungaria de nord și chiar în tot cercul hallstattian al artei aplicelor de aur și, în sfîrșit, într-o treia direcție, absolut contrarie, la Ananino în Rusia centrală, sau în Caucaz. Geto-cimmerienii constituiau pe la 1006 a. Chr. lume unitară, cu drumuri de circulație regulată, economică și culturală, între Alpi și Caucaz. Forme de civilizație născute în Asia Anterioară puteau să ajungă lesne pînă în inima teritoriului getic din Carpații de nord sau din valea Dunării de unde fibulele cu plăci teriomorfe de stil caucazian atît la Mihalkovo, cît și la Dalj, de unde și vasul de la Pașachioi”, se arată în ”Dacia” , cartea postumă a lui Vasile Pârvan. Alte ipoteze mai recente arată că de fapt cimerienii sunt triburi iraniene, înrudite de aproape cu sciții și că patria lor originală a fost de fapt zona stepelor siberiene sau central-asiatice.

Cimerienii și Conan Barbarul

Aceste triburi de războinici ai stepelor au inspirat într-un fel sau altul pe autorii cărților fantasy dar și producătorii sau scenariștii de filme hollywoodiene. Evident, doar numele cimerienilor a rămas intact, istoria lor fiind total reinventată. Mai precis, Robert E. Howard scrie în anii '30 o serie de aventuri dintr-o epocă legendară, ficționalizată, numită "Hyborian Age". Cimerienii sunt introduși în poveste și li se atribuie zămislirea popoarelor galice. Așa apare și Conan, din neamul cimerienilor. Numele lui ar fi fost inspirat de la numele real al unui rege cimerian cu o formă asemănătoare.