Pe teritoriul României de astăzi, acum aproximativ 6.000-7.000 de ani în urmă, înfloreau civilizații incredibile, mai ales prin reprezentările artistice, prin creația materială, prin așezările de dimensiuni uriașe. În plus, aceste civilizații ascunde numeroase mistere, nedescifrate nici măcar astăzi.

Acum aproximativ 9.000 de ani, pe un teritoriu vast, care cuprindea și spațiul geografic al României de astăzi avea loc o adevărată revoluție în rândul comunităților umane. Vechile clanuri de vânători-culegători ale paleoliticului deprindeau un nou stil de viață care avea să schimbe pentru totdeauna soarta omenirii. Mai precis, învățau să cultive plante și să îmblânzească animale.

Din triburi nomade mereu în căutare de vânat, comunitățile umane au devenit sedentare, iar așezările temporare au devenit sate, înconjurate de șanțuri de apărare și uneori de palisade. Societatea a devenit organizată și ierarhizată, la fel și viața religioasă a acestor comunități.

Arta acelor comunități exprimată mai ales în piese ceramice impresionează și astăzi. Civilizația lua locul luptei pentru supraviețuire. Perioadele respective au purtat numele de neolitic și eneolitic și au reprezentat nașterea civilizației europene.

Mulți specialiști spun că de fapt civilizația europeană s-a născut aici, în bazinul Dunărean, atât la nord cât și la sud de marele fluviu. Sunt civilizații agrare mărețe și deopotrivă misterioase care fascinează și astăzi lumea științifică.

„Aici s-ar părea că a fost leagănul de dezvoltare al civilizaţiei agrare europene şi nu neapărat în zonele vehiculate până acuma din Asia, de exemplu. Este una dintre zonele din care civilizaţia agrară s-a extins ulterior către vestul Europei”, preciza arheologul Aurel Melniciuc, director al Muzeului Judeţean Botoşani, cu privire la descoperirile efectuate pe malul Prutului, în arealul culturii Cucuteni.

Două dintre aceste civilizații ale „Vechii Europe” cum este denumit bătrânul continent în perioada neolitică, sunt de-a dreptul fascinante și se pare sunt cele care au dat naștere civilizației europene.

Un imperiu al „orașelor” preistorice, mai vechi decât piramidele

Una dintre cele mai importante civilizații vechi europene s-a dezvoltat mai ales în zona de nord-est a României de astăzi și a purtat numele de Cucuteni (5500 îHr-2750 îHr). Deși aparent este foarte cunoscută, inclusiv publicului larg, Cucuteniul este o civilizație misterioasă, veche de aproximativ 7.000 de ani, care ridică încă multe semne de întrebare.

A fost descoperită pentru prima dată abia în secolul al XIX-lea. Acum aproximativ 130 de ani, niște țărani din localitatea Cucuteni, județul Iași, săpau după piatră într-un deal, de lângă sat, numit Cetățuia. La un moment dat printre bucățile de piatră au apărut fragmente de ceramică cu desene misterioase.

Norocul a făcut ca prin zonă să se afle folcloristul ieșean Theodor Burada. Văzând piesele de ceramică dar și o statuetă găsită de țărani acesta a reușit să oprească lucrările și să anunțe specialiștii vremii. Deși a făcut vâlvă în lumea științifică, abia în 1910, un neamț, Hubert Schmidt a făcut cunoscută întregii lumi, fascinanta civilizație Cucutei, denumită după localitatea unde au fost descoperite primele artefacte.

De atunci și până în prezent, sute de așezări ale acestei culturi au fost descoperite pe un areal întins, stârnind fascinația oamenilor de știință. Este un adevărat „imperiu” preistoric care se întindea din Transilvania actuală și până în Ucraina și Republica Moldova.

Pe scurt, așezările acestei civilizații au fost descoperite, împrăștiate pe o suprafață de aproximativ 350.000 de kilometri pătrați de la Ariușd până la Tryplya în Ucraina. Și încă nu au fost descoperite toate așezările acestei civilizații.

„Densitatea aşezărilor cucuteniene este cu totul ieşită din comun. Uneori pe teritoriul unui sat actual găsim urmele a 8-10 staţiuni cucuteniene”, scria specialistul Senica Ţurcanu,doctor, şef al muzeului ”Istoria Moldovei” de la Iaşi în articolul „Cultura cucuteni:prezentare istorică” din cadrul sesiunii de comunicări adunate în lucrarea ”Cucuteni-5000 redivivus”.

Evident, nu există date și dovezi care să demonstreze o unitate politică a acestor așezări, dar există o uimitoare asemănare culturală și religioasă între așezările cucuteniene.

Cele mai multe se află în județele Botoșani și Iași cu importante sit-uri la Ripiceni, Cucuteni, Drăguşeni, Târpeşti, Hăbăşeşti, Truşeşti, Dealul Fântânilor. Multe dintre aceste așezări erau adevărate ”orașe„ preistorice, de dimensiuni incredibile pentru aceea epocă. În special, pe malurile Prutului, acum 6.000-7.000 de ani erau „proto-orașe” ca niște hub-uri economice ale eneoliticului, implicate, cel mai probabil în schimburi economice, cu ateliere specializate și depozite de materii prime, în primul rând silex, un material care se găsește în abundență, în zona Ripiceniului și a Miorcanului, în județul Botoșani.

Unul dintre cele mai impresionante „proto-orașe” cucuteniene a fost descoperit la Ripiceni, județul Botoșani, chiar pe malul Prutului. Este vorba despre o așezare întinsă pe o suprafață de 25 de hectare, cu numeroase locuințe dar și o megastructură, adică o clădire veche de câteva mii de ani întinsă pe o suprafață de 1000 de metri pătrați.

„Aici s-a făcut o scanare magnetometrică integrală şi s-a descoperit o aşezare întinsă pe 10 hectare. Dar având în vedere reconstituirea paleomediului şi a reliefului care a existat altădată, înainte de construirea lacului de acumulare şi a nodului hidroenergetic de la Stânca-Costeşti, era vorba de un sit care mergea până la 25-30 de hectare”, preciza conferenţiarul universitar doctor Dumitru Boghian de la Universitatea ”Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Suceava, implicat în cercetările de la Ripiceni.

Deocamdată aceea mega-structură a rămas un mister. Nu se știe dacă a fost un templu, locuința căpteneniei sau efectiv un centru comunitar sau un antrepozit. Acestea uriașe așezări aveau ateliere specializate de olărit, prelucrarea pietrei, a lemnului și osului.

La Tryplya, de exemplu, a fost descoperit un „proto-oraș” cucutenian cu peste 1500 de locuințe. „Aveau şi un nivel de trai suficient de ridicat, puteau să construiască aceste sate, unele cu locuri centrale care puteau să aibă şi funcţii administrative, poate religioase, poate de tipul acesta comercial, să construiască arme şi unelte la nivel respectiv, să folosească aramă pe o scară destul de ridicată. Să folosească o serie de invenţii care au fost prezente în neoliticul şi eneoliticul est-central şi sud –est european să le folosească pe scară largă”, spune reputatul profesor, conferenţiarul doctor Dumitru Boghian de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava.

Oamenii civilizației Cucuteni erau agricultori, crescători de animale dar și meșteșugari specializați în ceramică și prelucrarea silexului și mai apoi a aramei. Cel mai probabil era de origine mediteraneeană și veneau de la sud de Dunăre.

„O culme de neechivalat, o contribuție inestimabilă la patrimoniul cultural mondial”

Civilizația Cucuteni impresionează la nivel mondial prin creațiile sale artistice și, cel mai probabil, religioase. Mai precis este vorba despre renumita ceramică Cucuteni, vase de diferite forme, unele cu funcționalitate practică, altele ceremoniale, pictate cu simboluri, forme și culori incredibile.

La toate acestea se adaugă idolii din lut ars ai culturii Cucuteni, în special zeițe misterioase, cu trei ochi și pielea acoperită cu simboluri sun formă de linii, meandre dar și alte forme geometrice.

„Triburile Cucuteni au creat splendida şi originala ceramică pictată şi au lăsat opere nu mai puţin remarcabile în domeniul artei figurative. Realizările artistice ale cucutenienilor se înscriu, incontestabil, între cele mai importante manifestări de artă plastică din lume, constituind, pentru preistoria Europei, o culme de neechivalat, o contribuţie inestimabilă la patrimoniul cultural mondial”, precizează Senica Ţurcanu în lucrarea deja menționată.

Idolii și ceramica culturii Cucuteni a făcut senzație în expoziții din toată lumea inclusiv la Londra, New York, Roma sau mari orașe din China.

Misterele unei civilizații incredibile

Cu atâtea artefacte și așezări descoperite, civilizația Cucuteni rămâne în continuare un mister. Nimeni nu știe deocamdată ce simbolizau toate desenele de pe ceramica Cucuteni, sau personajele stilizate pe vase sau alte obiecte precum lupi, oameni șopârla sau zeități bizare.

De asemenea, „zeițele” acestei civilizații ridică numeroase semne de întrebare, de la cei trei „ochi”, incizați pe capetele înguste sau desenele misterioase de pe trup, interpretate fie ca tatuaje ritualice, fie ca obiect vestimentar.

„Splendida ceramică pictată nu este ceea ce pare la prima vedere. Are o serie de coduri culturale bine încetăţenite dar insuficient puse în valoare”, spune Dumitru Boghian.

Un alt semn de întrebare îl ridică lipsa cimitirelor în cadrul acestei civilizații. Nu se știe ce făceau cu morții. „Deocamdată lipsesc necropolele. Există indicii că au fost descoperite morminte. Cert este că arheologii nu vor ştii până la sfârşitul culturii Cucuteni care este cu certitudine problema necropolelor. Să aşteptăm să avem răbdare fiindcă cert aşa cum s-au îmbogăţit în progresie geometrică cunoştinţele noastre odată cu aplicarea metodelor moderne vor apare şi soluţii pentru cunoaşterea mai aprofundată a riturilor şi ritualurilor funerare care nu sunt unele care se etalează la prima vedere.”, adaugă profesorul Boghian.

Există o serie de teorii de la lăsarea cadavrelor în natură și până la canibalism ritualic. Cel puțin astfel interpreta specialistul Sergiu Haimovici, descoperirea unui fragment de femur, la Liveni, în județul Botoșani. „După ce am arătat caracteristicile morfologice şi biometrice ale fragmentului de femur, menţionăm că în două puncte se observă pe partea posterioară a diafizei, urme ce seamănă cu acelea lăsate de dinţii umani”, arată Haimovici în „The human bone with possible marks of Human Teeth found at Liveni site (Cucuteni Culture” în Studia Antiqua et Archaeologica, IX, Iaşi, 2003.

Un alt mister legat de această civilizație este modul în care a dispărut de pe scena istoriei. Așezările au sfârșit în vâlvătaia focului și nu se știe dacă a fost vorba despre o invazie sau o incendiere intenționată. Specialiștii spun că Cucuteniul a dispărut din cauza invaziei unor triburi de stepă dar și al tulburărilor interne.

„Imperiul” păcii din sudul României, cea mai avansată civilizație a Europei vechi

Pe lângă Civilizația Cucuteni, pe teritoriul României de astăzi, tot în perioada neolitică și eneolitică, timp de aproape o mie de ani, a înflorit una dintre cele mai dezvoltate civilizații europene de la finele preistoriei. Poartă numele de Gumelnița după așezarea reprezentativă privind cercetarea acestei civilizații unice.

Civilizația Gumelnița a fost contemporană cu Civilizația Cucuteni dar s-a dezvoltat în sudul țării, pe o întindere uriașă cuprinzând zone din Muntenia, Dobrogea, Bugeac, Bulgaria și până în nordul Greciei. La fel ca și oamenii civilizației Cucuteni, gumelnițenii erau agricultori, păstori, vânători și pescari. Dar și buni meșteșugari.

Primele obiecte aparținând acestei civilizații au fost descoperite, la începutul secolului XX, de Barbu Ionescu, un avocat din Oltenița. Mai apoi, în 1925; Vladimir Dumitrescu începe săpăturile sistematice la Gumelnița. Un rol important în descoperirea și studierea acestei civilizații au avut-o și Vasile Pârvan dar și Dinu Rosetti.

Din punctul de vedere al unor specialiști, Gumelnița a fost una dintre cele mai avansate civilizații neolitice din Europa. Sau chiar, cea mai avansată.

„Cultura Gumelniţa a fost cea mai avansată civilizaţie din Europa la acea vreme, purtătorii acestei culturii fiind într-un stadiu de dezvoltare socială şi economică, similară celor din civilizaţiile contemporane din Egipt şi Mesopotamia, considerate leagăne de civilizaţie ale omenirii”, arată reprezentanții Muzeului Gumelnița din Oltenița.

Așezările acestei civilizații sunt de tip tell, adică pe înălțimi de formă conică, cu vârful plat, pe care se afla de fapt așezarea. Înălțimea acestor tell-uri varia, ajungând și până la peste 12 metri la Hârșova, de exemplu. Unii specialiști arată că această civilizație a fost un a păcii și prosperității.

Aproape un mileniu aceștia nu au purtat războaie. Sau cel puțin urmele acestora nu sunt evidente, din punct de vedere arheologic. În schimb abundența acestei civilizații și bogăția ei pentru aceea perioadă impresionează.

„Cultura materială a comunităților care au locuit pe Măgura Gumelnița impresionează prin bogăție și diversitate: vase ceramice atent decorate, unelte din os, piatră și silex, figurine din lut ars, obiecte din cupru și chiar un pandantiv din aur. Aceste prime descoperiri documentate arheologic au stat la baza definirii culturii (sau civilizației) Gumelnița, reprezentativă pentru perioada eneoliticului mijlociu din Sudul și Sud-Estul României și parte a complexului cultural Gumelnița-Kodjadermen-Karanovo VI, care acoperă un areal de la Carpați până la Marea Egee”, precizează și Vasile Opriș, șeful secției de istorie al MMB într-un articol dedicat acestei culturi.

Maeștrii artei preistorice cu artefacte unicat

Ceea ce impresionează la civilizația Gumelnița, în special, sunt reprezentările artistice, unicat în lumea. Probabil sunt reprezentări cu substrat religios. Unul dintre cele mai reprezentative este „Zeița de la Vidra”. Propriu-zis este vorba despre un vas sub forma trupului unei femei.

Trupul „zeiței” era acoperit cu desene și simboluri, probabil reprezentând un tatuaj ritualic. Vasul a fost descoperit în anii 30, de către arheologul Dinu Rosetti sub dărâmăturile unei case gumelnițene în sit-ul de la Vidra. Inițial, vasul era acoperit cu culoare roșie, iar incrustațiile realizate cu pastă albă.

O altă piesă emblematică a artei și priceperii meșteșugărești a oamenilor din civilizația Gumelnița, este „Vasul cu Îndrăgostiți”.

Este vorba despre un vas, cu fund plat și margini joase, în interiorul căruia se afla în miniatură, două statuete reprezentând un cuplu de îndrăgostiți. Probabil, un cuplu primordial. Vasul este pictat cu roșu și alb, cu forme geometrice, în special romburi. Este considerată o piesă unicat a preistoriei europene.

Nu în ultimul rând, civilizația Gumelnița abundă în miniaturi de lut. Este un mister abundența acestor miniaturi. De parcă, meșterii gumelnițeni au vrut să reproducă în lut întregul lor univers. Nu lipsesc nici templele în miniatură. Probabil copiii, la scară mică a marilor lor temple.

Descoperirile realizate în sit-urile civilizației Gumelnița arată prezența unor structuri uriașe. Mai precis, este vorba despre clădiri de 10 metri înălțime și o lățime de peste 22 de metri. Nu se știe nici astăzi la ce foloseau acele clădiri uriașe. În plus, oamenii civilizației Gumelnița au sfârșit precum cei ai civilizației Cucuteni. Așezările le-au fost în mare parte arse.