Judecătoarea Claudia Jderu, cea care în trecut a condamnat-o pe Elena Udrea la 8 ani de pușcărie pentru finanțarea ilegală a campaniei electorale din 2009 și pe Sorin Oprescu la 10 ani și 8 luni de închisoare pentru șpăgile pe care le lua la Primăria Capitalei, l-a scăpat acum pe fostul liberal Marin Anton de răspunderea penală pentru o mită de 5,3 milioane de euro, apreciind că drepturile omului sunt superioare intereselor financiare ale Uniunii Europene, scrie ziare.com .

„Interesele financiare ale Uniunii merită să fie protejate, însă acest lucru nu poate avea întâietate în fața apărării unui drept fundamental precum cel reprezentat de principiul retroactivității legii penale mai favorabile”, notează judecătoarea Claudia Jderu în motivarea deciziei din data de 12.02.2024, prin care l-a scăpat pe Marin Anton de răspunderea penală.

Este vorba despre dosarul în care fostul lider al liberalilor din Giurgiu, Marin Anton, primise pe fond 5 ani de închisoare pentru o mită de 5,3 milioane de euro în legătură cu lucrările de modernizare a Aeroportului Henri Coandă.

În apel, magistrații Adriana Adina Radu și Claudia Jderu au aplicat hotărârile CCR și ale ICCJ privind prescripția, în defavoarea deciziei CJUE din data de 24 iulie 2023, care statua că toate soluțiile de încetare a procesului penal pronunțate în baza „marii prescripții” sunt „contrare dreptului european”.

Reamintim că judecătoarea Claudia Jderu era considerată până recent „spaima infractorilor”, fiind unul dintre magistrații care pronunțaseră condamări grele în dosarele de corupție:

• Elena Udrea – Dosarul campaniei electorale din 2009 (8 ani de închisoare). În același dosar, Ioana Băsescu a primit 5 ani de pușcărie.
• Sorin Oprescu – dosarul șpăgilor de la Primăria Capitalei (10 ani și 8 luni de închisoare)
• Vanessa Youness – 3 ani de închisoare pentru trafic de influență în legătură cu contractele Microsoft
• Dosarul locotentenților interlopului Florian Tudor, zis „Rechinul“ – pedepse de până la 13 ani de închisoare.
• Viorel Hrebenciuc – 3 ani de pușcărie în Dosarul GiGa TV pentru intervenții la vârful CNA.

Toate aceste condamnări au fost pronunțate de magistratul Claudia Jderu până când judecătorii Curții Constituționale și cei ai Înaltei Curți să dea startul „marii prescripții”, în urma căreia, din mai 2022 până în prezent a dus la închiderea a 7.224 de dosare penale.

Nici Marin Anton n-ar fi scăpat nepedepsit, din moment ce judecătoarele Adriana Adina Radu și Claudia Jderu l-au găsit vinovat pentru mita de 5,3 milioane de euro.

Mai mult, faptele acestuia s-ar fi prescris în 2025, însă judecătoarea Claudia Jderu i-a aplicat lui Marin Anton principiul legii mai favorabile.

Judecătoarea Claudia Jderu a dat eficiență hotărârilor CCR și ICCJ cu privire la prescripție, în detrimentul dreptului european anticorupție, potrivit căruia faptele lui Marin Anton s-ar fi prescris în 16 ani.

Instanța: Banii nu au ajuns la PNL, ci la Marin Anton

Curtea de Apel București a reținut în motivarea deciziei de încetare a procesului penal că mita a ajuns, într-adevăr, la Marin Anton, nu la PNL ca sumă destinată finanțării campaniei electorale din 2009.

• „Atât inculpatul (Anton Marin – n.r.), cât și inculpatul (Ionescu Adrian Mihai – n.r.) au susținut că suma de bani primită de la Astaldi a fost retrasă în numerar din conturile VVTC Euroconstruct S.R.L și predată la casieria (în anul 2009) Partidului Național Liberal în scopul finanțării campaniei electorale organizate pentru alegerea Președintelui României în anul 2009.
• Apărările inculpatului (Anton Marin – n.r.) sunt însă infirmate de materialul probator administrat, care dovedeşte săvârşirea de către acesta a infracţiunii de luare de mită, neputând fi primită solicitarea sa de achitare.
• Susţinerea că toți banii primiți de la Astaldi ar fi fost folosiţi pentru finanțarea campaniei electorale organizate de PNL pentru alegerea Președintelui României în anul 2009 este contrazisă de martorele (…), casiere ale PNL în anul 200 9, iar, din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară și ale suplimentului la raportul de expertiză, rezultă că suma de 22.760.654 lei a fost utilizată în interesul S.C. VVTC Euroconstruct S.R.L., societate la care inculpatul (Anton Marin – n.r.) era asociat.
• Mai mult, afirmaţia că lucrările au fost executate este combătută de martorii audiați în cursul urmăririi penale și reaudiați de instanța de fond ale căror declaraţii au fost analizate mai sus.
• De asemenea, prima instanţă, în mod corect, a dispus confiscarea sumei de 22.760.654 lei, pretinse și primite de inculpatul (Anton Marin – n.r.), astfel cum a demonstrat probatoriul administrat, Curtea constatând că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 289 alin.3 C.p.p., în sensul că banii primiţi sunt supuşi confiscării.
• Măsura de siguranţă îl priveşte, în mod corect, doar pe inculpatul (Anton Marin – n.r.) având în vedere că suma anterior menţionată a ajuns în posesia acestuia, faptul că ar fi remis coinculpatului o sumă de bani, al cărui cuantum nu a putut fi determinat, neavând relevanţă în condiţiile în care destinaţia acelei sume a fost cea stabilită chiar de către inculpatul (Anton Marin – n.r.).
• De asemenea, Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanţă a confiscat suma remisă în integralitate, inclusiv contravaloarea TVA-ului şi a altor taxe datorate bugetului consolidat al statului, influenţate de înregistrarea acestor operaţiuni fictive.
• În ceea ce priveşte beneficiarul sumei remise cu titlu de mită, Curtea constată faptul că inculpatul (Anton Marin – n.r.) avea calitatea de asociat în cadrul SC VVTC Euroconstruct SRL, societate pe care o controla în fapt, aşa cum rezultă din probele administrate”, rețin judecătoarele în motivarea deciziei din 12.02.2024.

Pentru judecătoarea Claudia Jderu, CEDO e mai „tare” ca CJUE

Cu toate că a scris negru pe alb că Marin Anton a luat șpaga de 5,3 milioane de euro, judecătoarea Claudia Jderu l-a iertat de răspunderea penală, reținând în esență că principiile CEDO sunt superioare hotărârilor CJUE.

Iată „opinia concordantă” a judecătoarei Claudia Jderu cu privire la incidența în cauză a interpretării date prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) pronunţată în data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU:

• „În problema întreruperii termenului de prescripție al răspunderii penale, CJUE oferă un răspuns tranșant la întrebarea preliminară și nu linii directoare (teste de proporționalitate sau de necesitate sau seria de condiții care trebuie îndeplinite în împrejurări specifice) care urmează să fie urmate de către instanțele naționale.
• Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reliefat principiile generale care reies din jurisprudența sa. Astfel, aceasta a susținut că normele privind termenele de prescripție nu definesc infracțiunile și sancțiunile aferente și pot fi interpretate ca stabilind o simplă condiție prealabilă pentru judecarea cazului.
• În consecință, eventuale modificări legislative care prelungesc un termen de prescripție care încă nu a expirat, nu sunt considerate drept o încălcare a art. 7 din Convenție.
• Totuși, Curtea atrage atenția că o astfel de încălcare este totuși incidentă atunci când răspunderea penală a fost „reactivată” după expirarea termenului de prescripție inițial, apreciind că în atare situații sunt desconsiderate cerințele de legalitate (nullum crimen, nulla poena sine lege) și previzibilitate.
• Concret, în cazul în care o infracțiune este supusă prescripției și chiar devine prescrisă, astfel încât este exclusă răspunderea penală, art. 7 din Convenție ar împiedica reluarea urmăririi penale cu privire la o astfel de faptă.
• În opinia Curții, a susține contrariul echivalează cu aplicarea retroactivă a legii penale în defavoarea persoanei acuzate.
• Aplicându-se art. 5 (1) rap. la art. 2 din Convenția din 1997 privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai UE sau funcționari ai statelor membre ale UE care abordează anumite acte de corupție care implică astfel de funcționari la nivel general astfel cum a fost interpretat pentru identitate de raţiune prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 154 alin. 4 C.proc.pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale devenind astfel de 16 ani, adică se va împlini în cauză, în cursul anului 2025.
• Întrebarea legitimă pe care ne-o adresăm în aceste condiţii este aceea dacă nu ne aflăm în situaţia premisă interzisă de art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dacă nu operează o reactivare a răspunderii penale după expirarea termenului de prescripție inițial, ipoteză în care, potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt desconsiderate cerințele de legalitate (nullum crimen, nulla poena sine lege) și previzibilitate.
• În opinia mea răspunsul nu poate fi decât afirmativ, neavând relevanţă faptul că, în speţă, nu a operat o prelungire a termenului de prescripţie ca urmare a unei modificări legislative ci ca urmare a aplicării unei hotărâri obligatorii a instanţei de la Luxembourg.
• Trebuie reamintit că instanța de la Luxembourg furnizează interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii ex tunc, care devine imediat aplicabilă tuturor cauzelor în curs de desfășurare (și uneori chiar închise) care aplică aceeași dispoziție.
• Cu toate acestea, există o limită a unei astfel de abordări, respectiv cerința previzibilității. Pe măsură ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene dezvoltă legislația dincolo de modul de redactare specific al dispozițiilor interpretate, menținerea obligației aplicării integrale ex tunc a respectivelor hotărâri pronunțate devine mai dificilă.
• Jurisprudența Curții Constituționale referitoare la inexistența unor cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale între anii 2018 și 2022 ar fi stabilit un standard național de protecție a principiului retroactivității lex mitior mai ridicat decât cel prevăzut de acest articol din cartă.
• Este adevărat că aplicarea acestui standard național poate genera un risc de impunitate pentru persoanele care au fost judecate pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum am analizat și cum a subliniat deja instanța de trimitere.
• Desigur, interesele financiare ale Uniunii merită să fie protejate, însă acest lucru nu poate avea întâietate în fața apărării unui drept fundamental precum cel reprezentat de principiul retroactivității legii penale mai favorabile.
• Într-o comunitate de drept precum Uniunea, drepturile fundamentale nu sunt mai puțin importante decât interesele financiare ale acesteia. Cu alte cuvinte, interesele financiare ale Uniunii nu pot fi protejate cu prețul unei încălcări a drepturilor fundamentale.
• În cazul în care (…) în unul sau mai multe state apare un risc sistemic de impunitate, Uniunea dispune de alte mecanisme juridice pentru a reacționa, precum acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.
• Nu considerăm compatibilă cu valoarea statului de drept prevăzută la articolul 2 TUE reducerea nivelului de protecție a principiului lex mitior pentru a proteja mai bine interesele financiare ale Uniunii.
• Pentru considerentele expuse anterior, în opinia mea se impune a se da prevalenţă standardului de protecţie conferit de (CEDO – n.r.) și a se aplica, în consecință, Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție”, reține judecătoarea Claudia Jderu.

Anton, liberalul demis după ce a susținut proiectul PSD al amnistiei

În ianuarie 2019, Marin Anton a fost demis din funcția de președinte al filialei PNL Giurgiu, după ce afirmase că familia lui va vota cu PSD dacă acest partid va da ordonanța privind amnistia, în condițiile în care era trimis în judecată pentru luare de mită în acest dosar.

La Tribunalul București, pe data de 15.09.2021, Marin Anton primise câte un an de pușcărie pentru fiecare milion de euro luat cu titlul de mită în 2009, pe vremea când era secretar de stat în Ministerul Transporturilor, pentru modernizarea Aeroportului „Henri Coandă”.

Ideea cu șpaga a venit de la Mihai Adrian Ionescu, fost șef al unei direcții din CNADNR, care a scăpat însă cu o pedeapsă cu suspendare, deoarece a recunoscut faptele.

Pe data de 8 ianuarie 2018, procurorii DNA i-au trimis în judecată pe:

• Anton Marin, la data faptei secretar de stat și de vicepreședinte al Consiliului Tehnico - Economic în cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ce avea în coordonare activitatea Companiei Naționale „Aeroportul Internațional Henri Coandă-București” S.A. Otopeni, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.
• Ionescu Adrian Mihai, la data faptei director general adjunct al Direcției de Coordonare și Monitorizare Autostrăzi din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri din România SA (la acea dată) și fost consilier al ministrului Transporturilor și Infrastructurii, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

„În anul 2009, se afla în derulare un contract modernizare a Aeroportului Internațional Henri Coandă, în cadrul căruia, în executarea actului adițional nr. 9/07.12.2007, începuse proiectarea unui nou terminal. Statutul țării noastre de membru al UE, precum și perspectiva aderării la spațiul Schengen impunea o reactualizare a obiectivului de investiții, concomitent cu aprobarea, la nivelul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a unor indicatori tehnico-economici actualizați. Compania internațională care avea de executat lucrările la noul terminal predase proiectul și întreaga documentație către beneficiar - Compania Națională Aeroporturi București (C.N.A.I.B.) la finalul anului 2008 și urma ca aceasta din urmă să se ocupe de obținerea avizelor și aprobărilor necesare demarării lucrărilor”, notează procurorii DNA în rechizitoriu.

Distribuie Distribuie Comentarii