Actorul Bogdan Stanoevici a murit la 12 ianuarie 2021, cu câteva zile înainte de a împlini vârsta de 63 de ani. Infectat cu SARS-CoV-2, actorul a primit mai multe diagnostice, printre care și infarct și insuficiență respiratorie. Sfârșitul lui a fost pus și pe seama unei infecții nosocomiale.

Actorul Bogdan Stanoevici a fost internat la Spitalul „Sfântul Pantelimon“ din Capitală infectat cu SARS-CoV2, pe 16 decembrie. După două zile a fost transferat la Terapie Intensivă în stare gravă. Bogdan Stanoevici a murit pe 12 ianuarie 2021 și ulterior a fost incinerat.

Actorul Bogdan Stanoevici (Bogdan Dragoş Aureliu Marian Stanoevici - nume complet) s-a născut la 22 ianuarie 1958, la Bucureşti. A absolvit, în 1982, U.N.A.T.C. "I. L. Caragiale". Între 1979 şi 1989, Bogdan Stanoevici a interpretat o serie de roluri principale în film şi în teatru şi era unul dintre cunoscuţii membri al grupului SONG. Dintre cele 13 lung metraje în care a jucat înainte de '89 amintim: "Eu, tu, şi... Ovidiu" (1978), "Destinaţia Mahmudia" (1981), "Trandafirul galben" (1982), "Să mori rănit din dragoste de viaţă" (1984), "Noi, cei din linia întâi" (1985), "Secretul lui Nemesis" (1987), "François Villon - Poetul vagabond" (1987), "Sania albastră". A jucat în piese de teatru şi a apărut în mai multe emisiuni la Televiziunea naţională, conform Agerpres. În mai 1989 s-a stabilit prin căsătorie în Franţa, unde a mai jucat în filme ca: "La Ferme" de Mathieu Zeitindjioglou (2001), "Quicksand" de John Makenzie (2001), "Toronto R-V" de Andra Nicols (2004), "Tertium non datur" de Lucian Pintilie (2005).

„A venit la mine un tovarăș, care a încercat să mă racoleze «de partea lor»“

Bogdan Stanoevici a povestit într-un interviu acordat Formulei As de ce a trăit vreme de două decenii în Franța.

„Au fost trei motive esențiale, care s-au acumulat și s-au înlănțuit. Primul: mă săturasem de anormalitatea vieții în comunism, care îmi cerea să mă descurc permanent, în fiecare clipă a vieții mele. Sigur, eram o figură cunoscută, aveam un statut privilegiat, ceea ce însemna că reușeam să-mi asigur traiul pentru mine și mama mea (părinții mei s-au despărțit când aveam un an și jumătate), mult mai bine decât alții. Altfel mi se deschideau mie ușile la măcelărie sau la cantină de partid. Deci, din punctul asta de vedere, nu mă puteam plânge. Dar începusem să mă satur de descurcatul asta pentru orice, în fond, o supraviețuire umilitoare și dezonorantă", a povestit Bogdan Stanoevici pentru Formula-As .

În anul 1981, a povestit actorul, fusese plecat la Edinburgh, cu Teatrul Național, cu piesa «Față din Andros», în care avea rolul principal. „Ei, acum ar fi urmat să plecăm, în aceeași formulă, într-un turneu în Germania, numai că a intervenit un blocaj din teatru, de la Radu Beligan, care nu a vrut să-mi semneze actele. Sigur, eu aveam dosar prost. Aveam origine nesănătoasă, fiindcă proveneam dintr-o familie de "foști", nu eram membru de partid, aveam gură mare și prin spectacolele mele spuneam tot felul de poezele cu dublu sens. Dar ce legătură aveau lucrurile astea cu arta? Mai ales că de la Edinburgh mă întorsesem fără să creez probleme. Că să n-o mai lungesc, n-am primit viza. Gestul lui Beligan m-a deranjat foarte tare și-am zis că dacă nu pot să reprezint România în străinătate, cum aș putea să reprezint teatrul românesc în țară?! Că atare, am anunțat că plec de la Național, conștient că lăsăm in urmă ceea ce pentru unii reprezenta visul cel mare: să joci roluri principale, pe prima scenă a țării. Dar am făcut-o!"

Cu această ocazie, Bogdan Stanoevici a dezvăluit că „a venit la mine un tovarăș care a încercat mai întâi să mă racoleze «de partea lor». Eu l-am refuzat și, după mai multe insistente și convocări oficiale, cu încercări de intimidare, nenea asta mi-a zis că ar fi mai bine, și pentru mine, și pentru mama mea, să mă gândesc să plec în străinătate. Cu picătură asta, apa din pahar a dat pe-afară. Inițial m-am gândit să apelez la un șef de la BBC, pe care îl cunoscusem la Edinburgh și care îmi spusese că mă apreciază și că dacă vreodată voi avea nevoie de el, să nu ezit să-l contactez. Vorbeam engleză și am zis că Anglia ar fi destinația ideală. Cunoscusem și-o englezoaică, deci aș fi putut merge pe varianta plecării prin căsătorie. Numai că treaba cu englezoaică nu s-a legat. În schimb, în timpul unor filmări, am întâlnit o franțuzoaică și, până la urmă, m-am căsătorit cu ea... Așa am ajuns in Franța“, mai spunea regretatul actor pentru publicația amintită.

A început cu scheciuri pentru televiziune, la Canal Plus, parodiind procesul lui Ceauşescu, la modă în 1990. A apărut în emisiuni de televiziune şi jucat pe scenele de teatru franceze.

După 22 de ani, în februarie 2011, Bogdan Stanoevici a revenit in România, cu ocazia premierei filmului israelo-franco-român, "Misiunea directorului de resurse umane" în regia lui Eran Riklis. A fost ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni în Cabinetul Ponta III, între 5 martie şi 16 decembrie 2014.

La 16 ianuarie 2015, a devenit secretar de stat în Ministerul Culturii, funcţie deţinută până la 29 decembrie 2015. În perioada februarie 2017- februarie 2020, Bogdan Stanoevici a fost director general interimar al Circului Metropolitan (Globus) din Bucureşti.