Cea mai veche inscripţie cunoscută care-l menţionează pe zeul nordic Odin a fost descoperită pe un pandantiv din aur descoperit recent în Danemarca şi care datează din secolul al V-lea e.n.

Arheologii sunt de părere că pandantivul - cunoscut tehnic sub denumirea bracteat şi confecţionat dintr-un strat subţire de aur, gravat - datează din secolul al V-lea e.n., ceea ce îl face cu 150 de ani mai vechi decât artefactul considerat până acum cea mai veche menţionare la mitologia scandinavă, conform Agerpres.

''Este pentru prima dată în istoria lumii când este menţionat numele lui Odin'', a spus Lisbeth Imer, runolog şi expert în scris în cadrul Muzeului Naţional din Danemarca. ''Acest lucru înseamnă că mitologia nordică poate fi datată încă de la începutul secolului al V-lea''.

Inscripţia, realizată în caractere denumite rune, spune: ''El este bărbatul lui Odin'' după care urmează numele ''Jaga" sau "Jagaz'' într-o formă timpurie a limbajului nordic. Se crede că textul se referă la proprietarul pandantivului, o căpetenie sau un rege din Epoca de Fier, care l-ar fi considerat pe zeu drept unul dintre strămoşii săi. ''Cred că formularea se referă la motivul central, care înfăţişează un bărbat cu un cal, probabil un aristocrat local sau un rege care se prezintă ca descendent al regelui zeilor şi al zeului regilor, Odin'', a spus Imer.

''Avem şi alte dovezi scrise, potrivit cărora regilor le plăcea să se prezinte ca descendenţi ai zeilor''. Imer şi colegul ei, lingvistul Krister Vasshus, au petrecut mai mult de un an descifrând inscripţia runică de pe bracteat, care face parte dintr-un tezaur din aur dezgropat în Jutland, Danemarca, în 2021.

Comoara conţine aproape 1 kilogram de aur şi este cunoscută sub denumirea de Tezaurul Vindelev, după numele unui oraş din apropiere.

Zei nordici

În mitologia nordică, Odin era regele zeilor; zeul morţii, al înţelepciunii, magiei şi runelor; precum şi ''părintele'' atât al zeilor, cât şi al muritorilor.

Deşi panteonul scandinav include zeci de zeităţi, Odin este unul dintre principalii trei zei veneraţi în religia nordică, alături de Thor şi Frey. Odin este deseori portretizat ca având un singur ochi întrucât, potrivit legendei, şi-a scos celălalt ochi pentru a câştiga înţelepciune neasemuită. Este totodată versiunea nordică a zeului germanic Wotan şi a zeului anglo-saxon Woden, deşi se pare că aceştia doi aveau ambii ochi.

Potrivit lui Imer, inscripţia runică pare mai degradată decât restul pandantivului, posibil pentru că a fost o inscripţie sfântă care era atinsă pentru ''a prinde putere''.

''Erau vremuri când religia era mai integrată în viaţa de zi cu zi'', a spus cercetătoarea într-un e-mail. ''Liderii societăţii erau responsabili de activităţi de cult şi de îndeplinirea unor ritualuri destinate menţinerii unei bune relaţii cu zeii''.

Minusculele rune au fost dificil de interpretat întrucât cuvintele sunt legate unele de altele, fără spaţii, iar numele ''Odin'' este ortografiat ''Wodnas'' şi nu în forma obişnuită ''Wodinas'' - posibil pentru că este scris într-o formă timpurie a limbii nordice, denumită proto-nordică, a spus Imer.

Proto-vikingii

Arheologii cred că scandinavii se trag din popoare nord-germane care au migrat în Danemarca şi în alte ţări scandinave începând cu secolul al IV-lea î.e.n şi până în secolul I î.e.n.

După secolul al VIII-lea e.n., navigatori din rândul acestora au devenit faimoşii piraţi vikingi în Europa; aceştia au stabilit pentru o vreme colonii în regiuni din Marea Britanie, Franţa, Islanda şi Groenlanda. Unii vikingi au ajuns chiar până în Insulele Faroe şi în Newfoundland, pe teritoriul de astăzi al Canadei. Tezaurul Vindelev datează dintr-o eră ''proto-vikingă'', înainte ca scandinavii să fie cunoscuţi şi temuţi ca vikingi. Descoperirea inscripţiei a influenţat deja interpretarea inscripţiilor de pe alte bracteate din aur; peste 1.000 de astfel de artefacte au fost descoperite în nordul Europei, iar peste 200 dintre ele conţin inscripţii.

''Inscripţia de pe bracteatul Odin a fost copiată pe un alt bracteat din Vindelev, cu un motiv puţin diferit'', a spus Imer. ''Gravorul care a copiat inscripţia a înţeles greşit cuvintele, aşa că în multe locuri a cioplit câteva semne şi linii la întâmplare''.

Se pare de asemenea că bracteatul copiat a fost realizat cu aceeaşi ştanţă ca un altul descoperit în 1852 pe insula daneză Funen şi donat Muzeului Naţional, deşi inscripţia sa nu a fost niciodată descifrată. ''Aşadar, Muzeul Naţional s-a aflat în posesia unei inscripţii care conţine cuvântul Odin timp de 170 de ani -, dar nu am ştiut până de curând'', a spus Imer.