În nordul extrem al României, în comuna Lozna, au fost descoperite vestigii unicat. În mijlocul unei mlaștinii s-au găsit urmele unui sat lacustru locuit de daci acum 2000 de ani. Pe lângă urmele de locuire a fost găsit și un tezaur spectaculos, de arme și unelte, inclusiv o piesă misterioasă.

Un pod de lemn vechi de 2000 de ani descoperit în turbăria de la Lozna FOTO Muzeul Județean Botoșani

În nordul extrem al României, în comuna Lozna, județul Botoșani, se află o mlaștină preistorică deosebit de importantă din punct de vedere floristic dar și faunistic. Mlaștina este plină de turbă și a fost transformată în rezervație naturală, adăpostind peste 200 de specii de flori sălbatice, ferigi, mușchi, dar și păsări sau alte creaturi de mlaștină. Dincolo de importanța sa floristică și faunistică, turbăria de la Lozna, este un adevărat paradis arheologic. Sunt straturile groase de lut și turbă au fost găsite mai multe niveluri de locuire, din antichitate și până în evul mediu timpuriu. Cea mai spectaculoasă descoperire a avut loc în anii 50, fiind scoase la iveală dovezile existenței unui sat lacustru, unic pe teritoriul României, locuit de triburile dacilor. În plus, tot în turbărie a fost găsit și un adevărat tezaur de obiecte din metal, arme și unelte, inclusiv obiecte a căror funcționalitate este și astăzi un mister. Este posibil să fi fost un loc de cult, un tărâm sfânt al războinicilor daci, din nordul spațiului carpato-danubiano-pontic.

Misterioasa așezare din mlaștină, unicat pe teritoriul României

În anul 1952, un grup de muncitori a fost trimis să scoată turbă din uriașa mlaștină preistorică de la Lozna . În aceea perioadă turba era utilizată mai ales drept îngrășământ agricol. Ca să scoată mai ușor turba, muncitorii au făcut un canal colector în mijlocul mlaștinii, pentru drenarea apei. După această operațiune, au ieșit la iveală o serie de artefacte uimitoare. Mai precis, construcții de lemn foarte vechi, conservate perfect de mediul anaerob al mlaștinii. Din păcate, fără cunoștințe de specialitate, muncitorii au lăsat acele construcții expuse. În contact cu aerul, majoritatea au fost distruse.

Așa cum arăta profesorul și arheologul Paul Șadurschi, din acele construcții de lemn, au mai rămas doar resturile unor platforme de lemn. În plus, pe lângă, construcții au fost descoperite fragmente ceramice, oase de animale dar și alte indicii că mlaștina a fost cândva locuită. În 1959, altă echipă de muncitori trimisă după turbă, repetând operațiunea, au dat și peste o barcă scobită în trunchiul unui arbore, adică o monoxilă, utilizată pentru deplasarea în mlaștină, desemenea foarte veche. Specialiștii ajunși la fața locului au constatat că multe dintre construcțiile de lemn, dar și barca, erau din secolele II îHr și până în secolul III d HR. Adică aveau peste 2000 de ani vechime și cel mai probabil este vorba despre un vechi sat lacustru, locuit de triburile nordice ale dacilor. Așezarea era constituită din case așezare pe platforme, ridicate deasupra apei din turbărie, pe niște piloni, din bușteni despicați, unite între ele cu poduri care străbăteau întreaga mlaștină. Totodată oamenii se deplasau de la o clădire, de la o zonă la alta și cu ajutorul monoxilelor. Este o descoperire unicat în România, aceste așezări lacustre fiind specifice, așa cum spun specialiștii, mai degrabă nordului Europei.

„Cele mai valoroase vestigii sunt construcţiile din lemn, datate pentru perioada secolelor al II-lea î.Hr. şi al III-lea d.Hr. Erau poduri peste mlaştină, încadrate pe baza materialelor ceramice. Platformele erau realizate din buşteni despicaţi şi perforaţi pe margini, astfel încât să fie susţinute prin ţăruşi(...) La Muzeul Judeţean Botoşani s-au demarat scanările filmelor vechi şi astfel o mare parte dintre informaţiile cu privire la construcţiile din turbărie au fost recuperate. O mică parte dintr-o construcţie de acest gen a fost adusă la Muzeul Judeţean Botoşani şi este conservată într-o vitrină, fiind accesibilă publicului. Acest tip de amenajare nu este foarte răspândit pe teritoriul sud-est european, fiind mai degrabă întâlnit în partea nordică a Europei, precum Danemarca şi Suedia“, spune Adela Kovacs. “, preciza pentru Adevărul, specialistul Adela Kovacs, de la Muzeul Judeţean Botoşani. Specialistul Muzeului Județean face referire la podul descoperit intact în săpăturile de la Lozna, vechi de 2000 de ani, expus la Muzeul Județean Botoșani. Este singura structură structură de lemn din perioada dacică păstrată în condiţii atât de bune.

Comoara din mlaștină

Descoperirile uimitoare au continuat de-a lungul deceniilor la Lozna. În anul 1975, de această dată, un alt grup de localnici, plecați după turbă, au găsit în mlaștină un depozit impresionant de arme și unelte dacice , din fier. Era vorba despre cutii din lemn în care se aflau zeci de unelte și arme, păstrate în saci de material textil. Specialiștii au ajuns la concluzia că era cel mai mare depozit de unelte și arme de fier descoperit vreodată pe teritoriul României.

Ulterior au fost efectuate cercetări arheologice sitematice, fiind evidențiată prezența unor așezări dacice din ambele epoci ale fierului. Echipa de cercetători a fost formată din Silvia Teodor de la Institutul de Arheologie și Paul Șadurschi de la Muzeul Județean Botoșani. Piesele descoperite sunt în mare parte unelte meșteșugărești, folosite de fierari, mai ales, dar și de dulgheri, plus unelte agricole. Propriu-zis dovezi ale ocupațiilor dacilor din aceea perioadă. „Cele mai numeroase piese sunt unelte agricole: seceri cu cârlig, coase cu cârlig, verigi de fixare în mâner, două cosoare. O categorie interesantă de piese este cea folosită în ateliere specializate, precum nicovale, ciocan cu feţele dreptunghiulare, daltă cu tub, pilă cu zimţi, unelte de forjă. Menţionăm şi alte tipuri de piese, precum topoare cu înmănuşare verticală, împungătoare pentru cusutul pieilor, cuţite de diferite forme şi mărimi. Piesele au fost interpretate ca fiind inventarul unui atelier de fierar şi dulgher“, preciza Adela Kovacs.

Satul războinicilor din nord

Pe lângă uneltele pentru dulgherie, fierărie, pielărie și activități agricole, în acel depozit incredibil de valoros au fost descoperite și multe arme. Multe dintre acestea făcute după model celtic. Este vorba despre pumnale de luptă, de inspirație celtică cu mâner masiv sau vârfuri lungi de lance. Totodată printre arme se afla și o piesă inedită, descoperire unicat pe teritoriul României. Este vorba despre o unealtă sau o armă cu trei dinți din fier, sub forma unei gheare, prinși de un mâner, sub forma unui tub. Paul Șadurschi, credea că această piesă făcea parte din inventarul unui războinic și era utilizată mai degrabă ca un ”trident”.

„Ţinând cont de felul destul de complicat în care poate fi montată la un mâner, piesa descoperită la Lozna se aseamănă cu un trident descoperit într-un mormânt de luptător din necropola scordiscă de la Karabunna, Iugoslavia. Este lucrată din fier oţelit, datat, alături de alte piese din inventarul mormântului, la mijlocul secolului I î.Hr.“, preciza Şadurschi în revista „Hierasus“. Totodată în așezare au fost găsite și o zăbală de fier, utilizată de războinici călare. Toate aceste indicii duc cu gândul la o așezare lacustră prosperă cu locuințe, dar și multe ateliere meșteșugărești, situate pe platforme în turbărie, legate între ele prin poduri de lemn. Așezarea deservea o comunitate de războinici daci care prădau zonele aflate sub stăpânirea Romei, așa cum arată și amforele romane descoperite în mlaștina de la Lozna. Totodată în jurul așezării lacustre locuiau și comunități de agricultori și crescători de vite, care deasemenea deserveau așezarea din mlaștină. Posibil ca în turbărie să fi fost și un loc de cult, depozitul de obiecte metalice servind ca o ofrandă. Iar turbăria de la Lozna încă nu și-a dezvăluit toate secretele.