Misterele lui Zoltán Teszári, fondatorul RCS&RDS. După listarea la Bursă ar putea deveni mai bogat ca Țiriac!
Odată cu listarea RCS&RDS, anunțată pentru 16 mai, Zoltán Teszári – discretul fondator al operatorului telecom – ar putea deveni proprietarul celei mai mari averi demonstrabile din România. Astfel, el intră pe lista scurtă a celor mai bogați antreprenori locali, având șanse ca, în timp, să-l surclaseze pe Ion Țiriac. Există însă mulți de dacă, scrie NewMoney.ro .
„Zoli este un patriot și nici nu se gândește să listeze RCS&RDS pe altă bursă decât cea de la București“ – anticipa toamna trecută, într-o discuție cu NewMoney, un important bancher de investiții român ceea ce ar putea deveni cel mai mare IPO din istorie al unei companii antreprenoriale autohtone. La momentul rostirii lor, aceste vorbe stârneau nedumerire din mai multe motive.
Părea puțin plauzibil ca Zoli (Zoltán Teszári) să-și „deschidă“ compania prin demersul ieșirii pe bursă. Teszári este, fără dubiu, cel mai misterios om de afaceri român din liga mare. În jurul său s-a țesut o întreagă teorie a conspirației care, pe an ce trece, devine tot mai elaborată: a fost, pe rând, „omul rușilor“, „omul serviciilor“ de la București și, evident – prin etnie –, „omul ungurilor“. Un interviu (considerat prea comod) cu Aleksandr Dughin, supranumit ideologul lui Vladimir Putin, difuzat recent de Digi24, canalul de știri al RCS&RDS, a dat din nou apă la moară conspiraționiștilor.
Ce-i drept, refuzul său categoric de a discuta cu presa și oroarea de a fi fotografiat întrețin aceste teorii. Săptămânalul maghiar Magyar Narancs amintea acum zece ani în cadrul unui profil extensiv al „ciudatului proprietar al Digi TV“ o altercație între Teszári și un fotograf care apucase să-l pozeze în timpul unei recepții și căruia omul de afaceri i-a cerut să șteargă imaginea cu pricina.
Pe Google, există doar patru fotografii cu misteriosul Teszári. Cea mai recentă, realizată de fotoreporterii Cancan, datează din 2011 și îl înfățișează vorbind la telefon, îmbrăcat într-o geacă groasă de iarnă. Alte două au fost publicate de revista Capital (într-una este surprins pe podium în timpul decernării premiului Oskar Capital pentru „Speranța anului“), iar o a patra, publicată de Bihoreanul, îl arată cu o cupă în mână, evocând cariera sa de sportiv de performanță. Publicația austriacă Die Presse menționa în 2007 că fotografia cu Teszári în postură de vicecampion european la judo după turneul european din 1990 „a dispărut din arhive“.
Imaginea cu care este ilustrat acest text a fost reconstituită cu greu de un grafician care a studiat toate aceste fotografii, având în vedere că niciuna nu este suficient de clară, iar cea mai recentă a fost realizată cu șase ani în urmă. Ca lucrurile să fie și mai complicate, ziarul Bihoreanul editat la Oradea – orașul în care locuiește Teszári – susține într-un articol publicat în 2007 că una dintre cele patru fotografii prezente pe web ar reprezenta un fals. Potrivit ziarului local, un participant la evenimentul Oskar Capital susține că persoana din fotografie căreia i se înmânează premiul nu ar fi fost Teszári, acesta trimițând în locul său o sosie.
ATUNCI ȘI ACUM. Revenind la listarea RCS&RDS, acesta părea neverosimil și pentru că operatorul tocmai încheiase, pe bursa irlandeză, o emisiune de obligațiuni în valoare de 350 de milioane de euro și contractase un credit sindicalizat de până la 1,687 miliarde de lei (375 de milioane de euro). Cu alte cuvinte, își refinanțase în totalitate datoriile – un veritabil călcâi al lui Ahile, în ochii scepticilor. O întâmplare de acum un deceniu arunca o umbră de îndoială suplimentară asupra șanselor de a vedea RCS&RDS pe bursa bucureșteană: în vara lui 2007, acționarii au ales bursa de la Londra pentru vânzarea unui pachet de 15-25% din companie sub formă de certificate globale de depozit (GDR), demers abandonat din cauza „condițiilor de piață“.
Din acest punct de vedere, anunțul RCS&RDS de pe 11 aprilie a generat, paradoxal, atât surpriză, cât și un sentiment de déjà-vu. Compania anunța intenția de listare pe bursa de la București a unui pachet „de cel puțin 25% din capitalul social subscris“, cu posibilitatea creșterii acestuia cu încă 10%, în cazul în care IPO-ul va avea succes. Pentru a păstra rigoarea, societatea care va vinde acțiuni este Digi Communications N.V., compania mamă a RCS&RDS, înregistrată în Olanda.
Și atunci, și acum, operatorul de comunicații vrea să vândă un sfert din companie. Și atunci, și acum, artizanul listării este Bogdan Ciobotaru (38 de ani), fost bancher la Morgan Stanley, postură din care a scos pe bursa londoneză grupurile rusești Vimetco și Rosneft. Ciobotaru este din 2013 membru în Consiliul de Adminsitrație al RCS&RDS.
Misteriosul acționar controlează 56,93% din Digi Communications N.V., conform prospectului de listare. În urmă cu un deceniu, participația sa directă și indirectă – de altfel calcularea acestora era și rămâne o provocare pentru orice virtuos al metodei de trei simplă – depășea cu puțin 40% capitalul social.
Ceva nu s-a schimbat însă și nu se va schimba atât timp cât Teszári va fi numărul unu în grupul care furnizează servicii de televiziune către jumătate din gospodăriile din România: obsesia controlului. Mai multe dintre sursele noastre care au contribuit la realizarea acestui text au folosit expresia „hands-on“ atunci când au fost rugați să-l descrie sintetic pe discretul personaj.
Unul dintre colaboratorii săi apropiați – care a acceptat să discute cu NewMoney sub rezerva anonimatului – îl descrie drept acționarul care „își urmărește toate investițiile personal“. Colaboratorul își amintește că, atunci când erau săpate rețelele subterane din Oradea, Teszári obișnuia să meargă în control: „Muncitorii nu-l cunoșteau. Și nici nu le spunea (cine e, n.r.). După aia, suna șefii“. De altfel, mersul incognito pentru a verifica activitatea grupului său cu venituri de 842 de milioane de euro în 2016 a intrat în folclor.
ÎNTÂMPLĂRI. Se povestește că, o dată, Teszári urmărea cu privirile mai mulți angajați care descărcau cutii dintr-o mașină, în fața unuia dintre sediile RCS&RDS. Cineva l-a întrebat revoltat de ce se uită, fără să dea o mână de ajutor. În loc să răspundă ceva, și-a suflecat mânecile și a trecut la treabă. Altă dată, a avut o discuție prelungită cu o femeie de serviciu care, după ce a aflat cine fusese interlocutorul, a scăpat mopul din mână.
„Știe exact ce se face în fiecare scară de bloc“, continuă să-l descrie apropiatul său. „El are o masă mare și are toate hărțile (cu rețelele de cablu sau fibră optică, n.r.) una peste alta. Caută, pac-pac, scoate harta: «Unde? Pe Gheorghe Lazăr?» Le știe (rețelele, n.r.) pe străzi.“
A rămas la fel de implicat în operațiunile de zi cu ca în clipa în care a pus bazele unei mici companii de cablu din Brașov și Timișoara, în urmă cu 25 de ani. Forțând un pic lucrurile, are ceva din personajul mitologic Anteu, fiul lui Poseidon și al Geei – dacă e să folosim una dintre metaforele preferate ale lui Nassim Taleb, autorul volumului „Lebăda neagră“, cartea care a prevestit criza financiară. Pe scurt, Anteu, un uriaș care provoca la trântă trecătorii și pe care îi zdrobea fără milă, își extrăgea forța din contactul nemijlocit cu pământul-mamă (Geea). Putea fi înfrânt doar dacă era desprins de pământ.
În cazul fondatorului RCS&RDS, puterea sa derivă din contactul nemijlocit cu realitatea: „Nu poți separa cunoașterea de contactul cu pământul“, explică Taleb în prefața cărții (aflată în lucru) „Skin in the Game“ („Cu pielea la saramură“ – într-o traducere liberă din limba engleză).
„ȘI-O LUAT O SKODIȚĂ“. Tot o formă de a menține legătura cu pământul este și deja proverbiala modestie a lui Teszári. Hainele pe care le poartă în fotografia surprinsă de Cancan sunt cele ale unui om obișnuit. „Nu și-a făcut o casă, nu-l interesează în mod special ce mașină are. Chiar mi-a zis: «Ce prost am fost că mi-am luat un Porsche. Mergeam până la Budapesta, făceam plinul la jumătatea drumului»“, își amintește apropiatul său. Și, după ce a constatat că un Porsche consumă prea mult, „și-o luat o Skodiță“ pe care o consideră „mașină bună“, atât timp cât poate face un drum de la Oradea la Budapesta.
