Oceanele sunt un loc fascinant și totodată periculos pentru omenire. Iar acest lucru este dovedit din plin de o serie de evenimente misterioase, încă neexplicate, petrecute pe uriașele întinderi de apă.

Călătoriile pe oceane sunt în general pline de fascinație, mister, dar și numeroase pericole. Este o lume nici astăzi pe deplin înțeleasă și explorată, o întindere uriașă de ape care-și ascunde bine secretele.

De-a lungul istoriei, călătoriile pe mare și mai apoi pe oceane au fost înțesate de povești marinărești, care de care mai fantastice. De la monștrii marini și până la nave fantomă și zone cu efecte paranormale, poveștile terifiante despre oceane ar putea umple lejer câteva biblioteci.

Au existat însă câteva cazuri reale de dispariții misterioase în largul oceanelor. Este vorba inclusiv despre nave de mare tonaj, cu echipaje bine puse la punct care efectiv au dispărut fără urmă.

Nici astăzi nu se știe cum a fost posibilă dispariția, de exemplu, a lui USS Cyclops, una dintre cele mai importante nave ale marinei americane, acum un secol.

Soarta misterioasă a unei familii și o poveste fără explicație

Unul dintre cele mai dubioase cazuri de dispariție pe ocean este cel petrecut în 1872, în Atlanticul de Nord. În acel an, „Mary Celeste”, un vas de mici dimensiuni, cu pânze, care avea un echipaj de șapte oameni a plecat de la New York având ca destinație portul Genoa, în Italia. Erau, de fapt, membrii unei familii, cu un copil de doi ani, care doreau să facă o călătorie de plăcere de-a lungul Oceanului până în zona Mediterană.

După o lună, corabia a fost găsită plutind în derivă prin Atlanticul de Nord. Nici urmă de familia care plecase în vacanță și nici de echipaj. Pur si simplu dispăruseră fără urmă. În urma lor rămăsese până și ultima masă, încă neconsumată. Rezervele cu alimente erau suficiente, bunurile personale erau neatinse, iar corabia în stare bună. Nu exista, aparent, niciun motiv pentru abandonarea ei.

Nimeni nu a auzit vreodată de soarta celor șapte oameni de pe „Mary Celeste“. Misterul acestei dispariții a inspirat atât cinematografia cât și autorii de ficțiune. Un episod al poveștilor cu Sherlock Holmes a fost pus în legătură cu această poveste. Una dintre variante, bănuită de fanaticii de povești cu nave-fantome, a fost aceea că membrii echipajului s-au ucis efectiv între ei.

Titanicul Sudului

Un caz și mai misterios este cel al lui „SS Waratah“, o navă de transport mărfuri acționată cu aburi. În anul 1909, SS Waratah a plecat din Australia către Anglia. Străbătea Oceanul Indian urmând să facă o escală în Africa de Sud, la Capetown. Pe lângă încărcătură, acest vas transporta și pasageri. Adică aproape 100 de persoane în cabine de clasa I cu toate dotările de lux ale vremii. La aceștia se adăugau și câțiva pasageri de clasa a II-a, dar și echipajul. În total - 211 persoane.

Nava se afla la a doua călătorie oceanică și, la fel ca Titanicul, era considerată foarte sigură. Avea o instalație pentru desalinizare, revoluționară la aceea vreme, care asigura surse permanente de apă potabilă. În plus, avea mâncare pentru un an de zile.

Singura problemă a vasului era lipsa echipamentelor radio. Pasagerii au raportat o călătorie foarte grea, agitată, acuzând rău de mare pronunțat, chiar și cei care mai călătoriseră pe mare. De aceea, o parte au preferat să debarce la Durban, în Africa de Sud.

După ce a plecat din porturile sud-africane, SS Waratah a dispărut fără urmă. Nici până astăzi nu a fost găsit vreun indiciu privind soarta acestei nave, a pasagerilor și a echipajului. Căpitanul navei era forte experimentat, la fel și echipajul, buni cunoscători ai coastelor africane și ai călătoriilor pe oceane. Nici măcar cercetările ulterioare, cu echipamente moderne, nu au dat de urma epavei SS Waratah.

Misterul cele mai mari nave din Marina americană

Cum pot dispărea fără urmă nave uriașe, cu echipaje experimentate și foarte bine echipate? Este o întrebare la care nici până astăzi nu există un răspuns, cel puțin în privința „SS Cyclops“, una dintre cele mai mari nave din Marina americană.

Cyclops avea o lungime de peste 160 de metri și un echipaj de aproximativ 360 de oameni, fiind dotată la ultimele standarde pentru începutul de secol XX. Povestea acestei nave începe în anul 1910 fiind folosită de Marina americană pentru transportul cărbunelui între zone din Marea Baltică, Caraibe, Mexic și Statele Unite. A avut numeroase drumuri transatlantice fără probleme. Din anul 1917, odată cu intrarea SUA în Primul Război Mondial, Cyclops a devenit una dintre navele cheie ale Marinei americane, transportând atât trupe, dar și rezerve de cărbune în toată lumea.

În anul 1918 avea să fie ultimul drum al lui Cyclops. În luna martie a acelui an a fost încărcată cu 11.000 de tone de mangan în porturile braziliene, urmând să transporte prețioasa încărcătură la Baltimore în Statele Unite, pentru oțelăriile din aceea zonă. Nava a făcut o escală în insulele Barbados, în Caraibe, pentru realimentare, și a continuat drumul către Baltimore. Ultimul mesaj trimis de pe navă era încurajator, marinarii arătând că vremea era bună și totul în regulă. După care SS Cyclops a dispărut fără urmă. Nici până astăzi nu se știe, deși au fost efectuate investigații și cercetări, ce s-a întâmplat cu această navă.

Alte 100 de nave au fost raportate ca dispărute, în zona Caraibelor dând naștere isteriei cu Triunghiul Bermudelor, un loc care ar înghiți în mod misterios vase, aparate de zbor și orice intră în aceea zonă.