Descoperirea, la o percheziţie domiciliară, a unui coif corintic din bronz, care ar data din secolele VI - V î. Hr., şi susceptibil să aparţină patrimoniului cultural naţional, aduce cu sine şi o aură de mister.

Întrebări care pot fi puse, dar la care răspunsuri de certitudine nu pot fi găsite, mergându-se doar pe presupuneri, sunt cum a ajuns obiectul de acum circa 2.500 de ani pe teritoriul României, cine l-a purtat sau cine l-a adus, ştiut fiind că în lumea antică greacă şi apoi romană, ţinuturile de la nord de Dunăre sau de Marea Neagră erau considerate „barbare“. 

Lumină ar putea face o expertiză de specialitate care va fi făcută coifului la cererea organelor de anchetă, care au în lucru un dosar ce vizează comiterea infracţiunilor de furt din sit arheologic şi tăinuire. 

Pe 12 ianuarie, poliţiştii Serviciului de Investigaţii Criminale Neamţ au efectuat două percheziţii, una în municipiul Roman şi alta în judeţul Iaşi, la domiciliile a două persoane.

La descinderea din localitatea ieşeană Alexandru Ioan Cuza, la locuinţa unui bărbat de 51 de ani, a fost descoperit obiectul din bronz, datat după analogii în secolul VI - V î.Hr. Cel în cauză a susţinut că a găsit coiful în urmă cu 7 ani, bănuia că este ceva deosebit, dar nu l-a predat autorităţilor aşa cum prevede legea în astfel de cazuri şi că l-a ţinut în podul casei, fără să-i aducă vreo stricăciune.

Masca din bronz are 880 de grame, a fost găsită în albia Siretului, are unele mici deformări, posibil ca urmare a factorilor de mediu la care a fost supusă, fiind foarte probabil să fi ajuns în râu în urma surpării unui mal în timpul unor inundaţii sau viituri. 

„Este o descoperire unicat în România. Una cam la fel a fost făcută la nord de Marea Neagră, în 2018, când fragmente dintr-un coif antic au fost descoperite într-un mormânt din secolul V î.Hr. în Peninsula Taman, în Rusia. Putem vorbi despre impactul civilizaţiei greceşti în lumea barbară, despre Grecia din timpul lui Pericle. De altfel, statuia lui Pericle are exact un coif de acest fel“, a declarat comisarul Vitalie Josanu, de la Serviciul de Investigaţii Criminale. 

De la poliţistul care se ocupă cu protejarea patrimoniului cultural din Neamţ am mai aflat că două coifuri antice, dar care nu sunt de tipul celui descoperit în Siret, au fost găsite la Olăneşti, în Republica Moldova. Cât despre o valoare a piesei, ea nu poate fi făcută decât după expertizare, dar obiectul în sine este deosebit de preţios dacă avem în vedere vechimea sa şi faptul că este întreg. 

Comisarul Josanu a mai susţinut că un astfel de coif, dar fragmentat, a fost vândut acum câţiva ani în Ucraina, preţul fiind 11.500 de euro. Despre un exponat de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei, o statuie care pe cap are un coif corintic, scrie arheologul Cătălin Pătroi pe  coifuri.blogspot.com , sub titlul „Coif corintic cu crista înaltă. Reprezentare pe o statuie a unei zeiţe“: 

   

„Statueta, bine păstrată, face corp comun cu un soclu paralelipipedic gol înăuntru. (...) Pe cap are

coif corintic cu crista înaltă, susţinută de un sfinx. Poartă peplos doric, cu mâneci ample şi egida pe piept. Deasupra are un himation care cade transversal peste piept, lasând să se vadă egida. Mantaua face falduri verticale în partea stângă. (...) În mâna dreaptă ţinea lancea. Braţul stâng atârnă pe lângă corp. Este posibil ca să fi sprijint cu mâna scutul. În picioare poartă sandale cu talpa groasă“. 

Cât despre coiful corintic, el şi-a luat numele de la oraşul-stat Corint. „Era o cască din bronz care în stilurile sale ulterioare acoperea întregul cap şi gât, cu fante pentru ochi şi gură. O proiecţie mare curbă proteja «gâtul» gâtului. În afara luptei, un hoplit grec (infanterist dotat cu armament greu - n.r.), ar purta casca înclinată în sus pentru confort. Această practică a dat naştere unei serii de forme variante în Italia, în care fantele erau aproape închise, întrucât casca nu mai era trasă pe faţă, ci purtată ca o şapcă. Deşi casca clasică corintiană a scăzut din uz în rândul grecilor în favoarea unor tipuri mai deschise, tipurile italo-corintene au rămas în uz până în secolul I d.Hr“, se menţionează pe  ro.qaz.wiki . 

Şi Herodot menţionează casca corintiană în lucrarea „Istoria“. Machlyes şi Auseans, două triburi care trăiesc de-a lungul râului Triton în Libia antică (porţiunea din Libia antică pe care o descrie este cel mai probabil în Tunisia modernă ). Triburile şi-au ales anual două echipe ale celor mai drăguţe domnişoare care s-au luptat între ele ceremonios cu bastoane şi pietre. 

Erau îmbrăcate în cea mai fină panoplie greacă, completată cu o cască corintiană. Ritual, lupta a făcut parte dintr-un festival in onoarea zeiţei virgine Athena. Femeile tinere care au cedat rănilor lor în timpul încercării au crezut că au fost pedepsite de zeiţă pentru că au minţit despre virginitatea lor.