Misiunea sondei Dawn, aparţinând NASA, se apropie de sfârşit
Misiunea sondei Dawn, prima misiune care a studiat de aproape o planetă pitică, se apropie de sfârşit, conform unui anunţ făcut vineri de NASA care a precizat că sonda Dawn mai are doar foarte puţin combustibil, transmite DPA.
Sonda Dawn a depăşit aşteptările experţilor, reuşind să culeagă date unice despre corpurile din Centura de asteroizi dintre orbitele planetelor Marte şi Jupiter. Această misiune a fost lansată în urmă cu 11 ani.
Lansată de la Cape Canaveral, Florida, în septembrie 2007, sonda Dawn a explorat planeta pitică Ceres şi planetoidul Vesta, care împreună reprezintă aproximativ 45% din masa totală a obiectelor din Centura de asteroizi.
Conform NASA, sonda Dawn vor rămâne fără hidrazină, principalul combustibil, între jumătatea lunii septembrie şi jumătatea lunii octombrie. Apoi sonda va pierde legătura cu Pământul şi va rămâne, timp de câteva decenii, pe orbita lui Ceres.
"Deşi va fi trist să asistăm la sfârşitul misiunii sondei Dawn, suntem foarte mândri de multiplele ei realizări", a declarat Lori Glaze, directorul Diviziei de Ştiinţe Planetare a NASA.
Costurile acestei misiuni s-au ridicat la 473 de milioane de dolari.
Datorită misiunii Dawn am aflat că planeta pitică Ceres, cel mai mare obiect din Centura de asteroizi dintre planetele Marte şi Jupiter, este o lume complexă şi activă, diferită de celelalte corpuri ale sistemului solar. Observaţiile realizate prin intermediul sondei Dawn indică faptul că suprafaţa acestei planete pitice este modificată de erupţii recente ale unor vulcani de gheaţă, iar crusta lui Ceres este un amestec neobişnuit de gheaţă şi rocă.
Cel mai important indiciu al unui interior activ al planetei pitice este masivul Ahuna Mons, foarte similar munţilor vulcanici de pe Pământ. Echipa care coordonează misiunea sondei Dawn este de părere că Ahuna Mons este un munte vulcanic, rezultat însă în urma unor fenomene de criovulcanism - erupţii ale unor soluţii reci de săruri şi apă şi nu de roci topite aşa cum se întâmplă pe Pământ. Cercetătorii nu sunt siguri din ce este compusă "criomagma" din interiorul lui Ceres, însă sunt de părere că ar putea fi vorba de apă îngheţată şi de un amestec de săruri de clor.
Cu o înălţime de aproape 4000 de metri şi cu un diametru de aproape 18 kilometri, masivul vulcanic Ahuna Mons este cu totul impresionant pentru o planetă pitică de talia lui Ceres, care are un diametru polar mai mic de 975 de kilometri. Mai mult decât atât, Ahuna Mons pare să fie o structură foarte tânără, cu o vârstă estimată la aproximativ 200 de milioane de ani. La fel ca şi restul sistemului solar, Ceres s-a format în urmă cu aproximativ 4,56 miliarde de ani.
La suprafaţa lui Ceres există şi alte structuri care au probabil origini criovulcanice însă sunt mult mai vechi decât Ahuna Mons, iar planetoidul prezintă şi indicii că ar avea un interior fragmentat de falii.
Interiorul lui Ceres nu este încălzit mareic, aşa cum este cazul a numeroşi sateliţi de pe orbita planetelor gigantice Jupiter sau Saturn, pentru că în apropierea lui Ceres nu se află o astfel de planetă supermasivă. Astfel, energia aflată la originea fenomenului de criovulcanism provine probabil din căldura internă a planetei pitice, conform lui Russell. Această căldură internă a rămas de la formarea planetei pitice. La ea s-a adăugat probabil şi căldura rezultată în urma descompunerii radioactive a unor elemente chimice din interior. Din acest punct de vedere, Ceres este probabil similară lui Pluto, o altă planetă pitică care a rămas activă din punct de vedere geologic.
Astronomii ştiau, pornind de la valoarea măsurată a densităţii lui Ceres, că această planetă pitică dispune de un volum important de apă. Unii astronomi sunt de părere că în subsolul lui Ceres ar putea exista un ocean de apă, aşa cum este cel din subsolul lui Enceladus, unul dintre sateliţii mari ai lui Saturn. AGERPRES
