În timpul iernii sumbre și devastatoare din 1914, în mijlocul noroiului, sângelui și haosului Primului Război Mondial, s-a întâmplat ceva cu totul neașteptat - un fenomen extraordinar cunoscut sub numele de „Armistițiul de Crăciun".

Soldații au oprit lupta pentru a sărbători Crăciunul Foto arhiva Adevărul

A fost o perioadă unică în care soldații inamici aflați pe Frontul de Vest au decis să depună armele și să se întâlnească într-un spirit de pace și umanitate.

Unul dintre martorii acestui moment istoric a fost pușcașul Graham Williams, din Brigada 5 de Pușcași din Londra, care se afla de gardă în Ajunul Crăciunului. În timp ce privea către tranșeele germane în No Man's Land, ceva uluitor s-a întâmplat. De-a lungul tranșeelor inamice au apărut luminițe, iar soldații germani au început să cânte 'Stille Nacht, heilige Nacht' („Silent Night"). Acela a fost începutul încetării spontane a ostilităților.

Williams și camarazii săi au răspuns printr-un cântec de Crăciun britanic, "The First Noel". Acest schimb de cântece și gesturi de bunăvoință a marcat începutul unui fenomen surprinzător - soldații inamici au început să interacționeze, să schimbe țigări, mâncare și suveniruri din țările lor de origine.

Istoricul evenimentelor indică faptul că acel „Armistițiu de Crăciun” din 1914 nu a fost un eveniment uniform, ci mai degrabă o serie de evenimente localizate.

În unele zone, acesta a durat doar câteva ore, în altele până a doua zi de Crăciun, iar în cazuri izolate până la Anul Nou. Din păcate, în anumite sectoare ale Frontului de Vest, conflictul a continuat, iar 77 de soldați britanici au fost uciși în lupte chiar în ziua de Crăciun.

Un alt martor al acestei perioade a fost colonelul Scott Shepherd, un ofițer care lupta în apropierea orașului Armentières din nordul Franței. În dimineața zilei de Crăciun, o ceață densă a acoperit No Man's Land, oferind soldaților ocazia să-și repare tranșeele. Însă, pe măsură ce ceața s-a ridicat, soldații de pe ambele părți au realizat că inamicii lor fac același lucru. A urmat un moment de ezitare, după care câțiva soldați s-au îndreptat spre ceilalți, au schimbat mărfuri și au început să discute. Războiul luase o pauză.

Generalul Walter Congreve, care conducea Brigada de Pușcași, a descris această încetare a ostilităților într-o scrisoare către soția sa ca fiind "o stare extraordinară de lucruri". Datorită proximității tranșeelor, soldații au putut să-și strige salutări, inițiind conversații. Unele surse menționează chiar că un german a propus un armistițiu pentru o zi, și un soldat britanic a ieșit din tranșee, deschizând calea pentru ca mai mulți să urmeze. Acești oameni care cu doar câteva ore înainte încercau să se omoare reciproc, acum împărțeau țigări, mâncare și cântece de Crăciun.

Armistițiul de Crăciun a oferit soldaților un moment de pauză pentru a-și recupera camarazii căzuți în No Man's Land și pentru a-i înmormânta. Această pauză în ostilități a avut un impact puternic asupra oamenilor, oferindu-le o perspectivă efemeră asupra umanității.

Cu toate că Armistițiul de Crăciun din 1914 nu a schimbat fundamental cursul războiului, istoricul Dan Snow îl consideră un moment miraculos.

Într-un podcast BBC intitulat "Voices of the First World War", Snow spune că acest eveniment a fost "o clipă de umanitate individuală, într-un război al birocrațiilor, mașinilor și explozibililor."

Efectul asupra celor care au trăit această experiență a fost profund. Colonelul Scott Shepherd reflectă asupra faptului că, pentru o clipă, soldații din taberele adverse s-au văzut unii pe alții ca pe tați, frați și fii care își doreau doar să se întoarcă acasă la cei dragi, în loc să îi vadă ca pe dușmani fără chip, de eliminat.