Miracolul care nu trebuie irosit. Papa a arătat calea
Cred ca nu putea exista un moment mai potrivit pentru vizita Papei Francisc in Romania pentru ca niciunde nu e mai necesara prezenta unei personalitati oceanice si iluminatoare decat intr-un teatru de razboi asa cum este Romania dupa acesti doi ani si jumatate de lupte devastatoare declansate de un infractor care a dat foc unei natiuni si unui stat ca sa-si scape pielea. El a ajuns in sfarsit acolo unde ii e locul, dar in urma lui raman uriase fisuri in societatea romaneasca, rani adanci ce trebuie cicatrizate. Votul urias de acum o saptamana a fost un tratament, o masiva cauterizare a unei rani, dar drumul vindecarii este inca la inceput si e foarte greu, scrie Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
Cum?
"Domnul ne daruieste tuturor o vocatie care este o provocare, pentru a ne face sa descoperim talantii si capacitatile cu care suntem inzestrati si pe care sa le punem in slujba celorlalti. (...) O vocatie care ne pune in miscare, ne face sa distrugem transeele si sa deschidem drumuri care ne amintesc de acea apartenenta in calitate de fii si de frati", a spus Papa la Iasi, iar cu cateva ore mai devreme la Suumleu Ciuc spunea "evenimentele complexe si triste din trecut nu trebuie uitate sau negate, dar nici nu pot sa constituie un obstacol sau un argument pentru a impiedica o mult ravnita convietuire fraterna".
Aceasta e singura cale. Sa astupam transeele. Transeele dintre noi, dintre romani si falsa impresie a transeelor dintre romani si restul Europei. Asta nu inseamna sa ne luam in brate, asta nu inseamna ca principiile si credintele sa se amestece intr-un bulion incert si lesios. Nici Papa nu trece peste credintele sale si acesta este motivul pentru care nu calca in Ungaria, de unde refugiatii sunt respinsi brutal.
Credintele si principiile trebuie sa ramana stindard, fara ele suntem pierduti. Transeele despre care vorbea Papa, transeele care trebuie astupate sunt ale necomunicarii dintre noi. Trebuie sa reincepem nu doar sa ne auzim, ci sa ne ascultam, numai astfel vacarmul devine comunicare.
O mostra a transeelor care trebuie astupate am avut chiar saptamana aceasta, cand decizia unor lideri politici de a merge la un anumit post de televiziune a starnit o descarcare de furie care pe mine m-a uimit, desi sunt de ceva vreme una dintre tintele acelui post de televiziune, de unde am auzit la adresa mea o multime de nemernicii de toate felurile.
Dar cand cineva se duce la un post de televiziune sau altul nu o face pentru cei prezenti in studio. Ci pentru publicul acelei televizuni, oameni si ei, romani si ei, care nu pot fi ignorati, nu pot fi tratati ca incurabili sau marginali. Daca ai ocazia, trebuie sa le spui si lor versiunea ta, incercand astfel sa spargi enclava. Cu ei, nu cu insignifiantele figuri din acele studiouri de televiziune, trebuie sa inceteze razboiul. Ca acei insignifianti au sfarsit prin a-si ridica poalele in cap pana la urma e pacatul lor, e damnarea lor, nu a celor care au aruncat primele lopeti de pamant peste transeele dintre romani.
Astazi, Papa va vizita o comunitate de romi, alta ruptura din societatea romaneasca pe care nimeni nu a facut nimic in mod real sa o trateze profund. Am sa raman cu credinta ca problemele acestei comunitati sunt provocate in totalitate de accesul precar la educatie si de respingerea societatii, care au creat un cerc vicios pe care, iata, Papa nu se sfieste sa-l atace pentru a deschide calea.
Eu cred ca asta ne-a invatat cu atingere divina Papa Francisc. Iesirea din "bula", din "judecata si prejudecata", e primul pas pe calea reconstructiei, singura ce va garanta nerepetarea sinistrului.
O cale inclusiva, o cale a reconcilierii prin cunoastere si comunicare pentru care Papa are o dedicatie speciala: tinerii. E o problema faptul ca tinerii sunt retrasi din viata Cetatii, ca nu merg la vot, ca au gandul doar la plecarea din tara. Dar nu e vina lor. E vina celor care nu li se adreseaza, dar nu formal, ci pe limba lor, cu efortul real de a ajunge cu adevarat la ei.
Papa este mereu cu gandul la tineri, se duce catre ei pe caile alese de ei, Facebook, Twitter, selfie, muzica, fotbal. Daca acestea sunt vehiculele care duc spe inimile lor si mintile lor, acestea trebuie folosite.
Si Papa face mai mult decat atat, ofera un exemplu tinerilor, un exemplu de modestie, de simplitate, de bunatate. Si nu o modestie mimata, ipocrita, ci una autentica, pe care o comunica nu doar prin bunurile pe care le foloseste, ci prin intreaga sa atitudine si prin mesajul sau. Nu e nimic rece, nimic fals, nimic formal. E caldura, umanitate transetnica, transconfesionala, universala. "Sa renuntam la avantajele comode ale puterii, la ispitirile mondenitatii, la aroganta goala a autosuficientei, la ipocrizia preocuparii pentru aparente" spune si face Papa.
Romania a primit atingere Divina si ar trebui sa nu o uite, sa porneasca pe calea deschisa de Papa. Miracolul acesta nu trebuie irosit.
Ioana Ene Dogioiu
