Imagini de colecție realizate în 1964 de fotograful Viorel Simionescu și publicate de acesta pe pagina sa de Facebook dezvăluie farmecul drumețiilor în Munții Apuseni, atunci un tărâm aproape sălbatic, locuit de moții păstrători ai unor tradiții arhaice.

Viorel Simionescu a călătorit într-una dintre cele mai populare zone din Munții Apuseni, Padiș - Scărișoara, care însă în urmă cu șase decenii era mult mai grea accesibilă decât în prezent, din cauza drumurilor dificile de munte.

„În primăvara lui 1964, am cumpărat prima mașină, un Watburg 311, pe care am iubit-o cel mai mult. În felul acesta am putut realiza ceea ce am tot amânat câțiva ani, din cauza dificultăților de acces, explorarea Munților Apuseni”, relata fotograful, care a publicat pe pagina sa de Facebook un album de fotografii realizate în Apuseni , în 1964.

Viorel Simionescu și-a început călătoria spre țara moților, pornind pe traseul Brad - Câmpeni (video), una din „magistralele” Apusenilor, care traversează ținutul montan de la vest la est, continuând apoi spre Turda și Beiuș.

A doua cale spre Câmpeni (video) este pe direcția Nord – Sud, pornind din Huedin, continuând apoi pe valea Arieșului în țara moților, la Câmpeni și Abrud. De aici, șoseaua coboară tot spre Brad, în valea Crișului Alb, pe la poalele Muntelui Vulcan, dintre județele Hunedoara și Alba.

„După un parcurs splendid, pe șosele foarte proaste, dar complet libere, de la Brad prin Abrud, am ajuns la Câmpeni, la vremea aceea un orășel curat, patriarhal, încântător. După obiceiul nostru și amenintați de niște nori negri, am căutat și am găsit găzduire la o gospodărie de pe malul Arieșului. A urmat o vijelie teribilă cu o rupere de nori care a luat un pod pe drumul spre Gârda de Jos. A trebuit să lăsăm mașina în curtea gazdei, o văduvă care ne-a condiționat să nu venim după ea în ziua de vineri, pentru că aștepta vizita unui om al ei”, își amintește Viorel Simionescu.

Întorși la Câmpeni mai devreme decât s-au așteptat, călătorii s-au cazat la un hotel din localitate, unde au fost primiți cu ospitalitate.

„S-a întâmplat însă, datorită condițiilor de cazare la Padiș, să revenim în Câmpeni chiar vineri seara. Am văzut mașina în curte, dar nu am deranjat-o pe femeie și am mers la hotel, o clădire veche, centenară probabil,dar curată. La recepție era un moț bătrân îmbrăcat în portul popular local, cu niște lungi plete albe și cu bunăvoința înscrisă în toată ființa sa. Părea coborât dintr-o pictură de epocă de mult trecută. Nu mai venise nimeni până atunci și am găsit locuri într-un dormitor de 10 paturi pe care ni l-a arătat să vedem dacă ne place”, își amintește Viorel Simionescu.

Moții, austeri dar primitori

Cu autobuzele RATA, cu rucsacii în spate, turiștii au ajuns la Gârda , de unde puteau urca spre Scărișoara. În munți, drumurile erau, de fapt, niște poteci mai late, destinate căruțelor și caravanelor de cai și măgari, încărcați cât puteau să ducă. Nu erau practicabile pentru autoturisme.

„Peisajul era încântător în austeritatea lui, dar sugera o mare sărăcie a oamenilor acestor locuri. Am fost în mai multe rânduri întâmpinați de copii care, cu decență și timiditate, ne întrebau dacă avem bomboane pentru ei. Din fericire, luasem câteva pungi în buzunarele sacilor și le-am putut oferi acestor copii extrem de săraci câteva clipe de încântare. Ne-a rămas în minte însă modul decent în care ne întrebau, cu speranță și resemnare. Cererea lor era aceea a unor copii săraci, dar demni””, relata fotograful Viorel Simionescu.

Din loc în loc, acolo unde erau izvoare, marii maeștri ai prelucrării lemnului, Moții, construiseră niște fântâni aparte, unde niște copii mai măricei scoteau apă cu un ciubăr montat în capătul unei prăjini și o ofereau trecătorilor cu bunăvoință și fără vreo pretenție, își amintea acesta.

Casele moților împodobeau peisajul arhaic al Apusenilor, iar unii săteni își ofereau cele mai spațioase camere turiștilor, invitându-i la masă unde erau serviți cu produsele lor tradiționale.

„Foarte mult ne-au impresionat copiii sărăcăcios îmbrăcați, cu un aspect mult mai matur decât vârsta”, își amintea Viorel Simionescu.

Copiii mai mari purtau aproape toți opinci și aveau capul acoperit. Puțini dintre ei erau încălțați cu cizme.

Monumentele naturii din Apuseni

Locul cel mai adesea căutat de turiștii care ajung în zona turistică Padiș era și atunci Peștera Ghețarul Focul Viu, care adăpostește în interiorul ei ghețar de circa 25.000 metri cubi, pe care lumina zilei îl pune în evidență pentru că bolta peșterii este parțial deschisă.

Traseul turistic trece prin Cheile Galbenei o strâmtoare dominată de pereții abrupți ai munților, dificil de parcurs chiar și cu ajutorul funiilor de susținere agățate în unele locuri pe versanți. Efortul este răsplătit de frumusețea naturii și, mai ales, de „perla” de pe valea Galbenei – Cascada Evantai – una dintre cele mai apreciate din România .

„Ghețarul de la Scărișoara era, evident, punctul de atracție al locului. Încă de atunci grupuri mari de oameni în excursii organizate îl vizitau, deși scările pe care se cobora erau cam vechi și șubrede. Copleșitoarea măreție a uriașelor grote de la Cetățile Ponorului era impresionantă atunci cum probabil este și astăzi, singura diferența fiind accesul mult mai facil acum. Circuitul Galbenei presupunea traversarea unor porțiuni pe podețe amenajate în lungul râului, care deseori erau rupte de apele mai mari. În ziua în care l-am parcurs a plouat așa încât ne-a udat și de sus și de jos, trebuind să trecem prin apă de multe ori”, își amintește Viorel Simionescu.

Munții Apuseni – ținutul sălbatic al Transilvaniei

Munții Apuseni se întind pe aproape 20.000 de kilometri pătrați, peste județele Arad, Bihor, Cluj, Alba și Hunedoara, iar în centrul acestui ținut se găsesc așezările patriarhale ale moților – oameni ai muntelui și ai pădurii despre care se spune că ar fi una dintre cele mai vechi populații de pe teritoriul României.

Ținuturile din Apuseni sunt accidentate și mai puțin prielnice pentru agricultură și pentru creșterea animalelor, iar pădurile au reprezentat dintotdeauna marea bogăție a regiunii.

În subsolul munților, aurul, argintul, cuprul și alte metale prețioase și rare fac din Apuseni regiunea cea mai bogată în resurse minerale din România. Munții Apuseni din inima Transilvaniei își impresionează oaspeții prin diversitatea peisajelor și prin numeroasele monumente ale naturii.

Zona turistică Padiș din Munții Apuseni, cunoscută și pentru ponoarele sale, oferă călătorilor o largă diversitate de forme de relief carstice, monumente naturale dăltuite odată cu trecerea timpului de ape și climă.