Minore oferite la 15 bărbați pe noapte/Caz de proxenetism judecat „ciudat” de două instanțe diferite
Magistraţii Curtea de Apel Iași au reuşit să vadă probe incriminatoare acolo unde colegii lor de la Tribunal au apreciat că acestea nici măcar nu există, dezvăluie ziaruldeiasi.ro .
Doi ieşeni au fost condamnaţi la ani grei de puşcărie, pentru trafic de persoane, după ce Tribunalul Iași îi achitase, invocând faptul că rechizitoriul procurorilor DIICOT se bazează doar pe mărturiile victimelor, fără a aduce alte probe. Nu de aceeaşi părere au fost şi colegii judecătorilor de la instanţa superioară, care au decis condamnarea drastică a celor doi la mai bine de un an şi jumătate după ce fuseseră achitaţi. Au fost judecătorii Tribunalului superficiali, sau cei ai Curţii de Apel prea severi? Peste toate, traumele îngrozitoare ale unor minore efectiv răpite din Iaşi, nevoite apoi să se culce şi cu câte 10- 15 bărbaţi pe noapte. Parcursul incredibil şi faptele îngrozitoare din dosar, pe larg, în rândurile următoare.
„Mărturiile fetelor, insuficiente“
Magistraţii Tribunalului au considerat că mărturiile celor trei fete nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie, nefiind coroborate cu alte mijloace de probă. Martorii nu ar fi putut confirma comportamentul violent al inculpaţilor faţă de victime şi nu s-ar fi demonstrat nici că cei doi ar fi încasat sume de bani de pe urma presupuselor victime. De asemenea, declaraţiile date de fete în faţa instanţei nu ar fi concordat cu cele date anterior în faţa procurorilor. Soluţia de achitare a fost atacată de procurorii DIICOT, aceştia apreciind că judecătorii au citit rechizitoriul pe sărite.
„Soluţiile de achitare dispuse de Tribunal sunt consecinţa unei aprecieri eronate şi incomplete a probatoriului administrat. Declaraţia unei persoane vătămate are, în cadrul procesului penal, valoare probantă necondiţionată, putând servi la stabilirea adevărului judiciar chiar dacă nu este coroborată cu alte probe. În speţă însă, declaraţiile victimelor audiate se coroborează atât una cu cealaltă, cât şi cu alte probe administrate“, au argumentat procurorii în apelul lor la sentinţă.
Magistraţii Curţii de Apel au fost de acord cu ei, invocând numeroase probe scăpate din vedere la nivelul Tribunalului. Analizând declaraţiile victimelor, judecătorii au constatat că amănuntele acestora concordă. În plus, declaraţiile uneia dintre fete erau confirmate şi de rezultatele verificărilor efectuate de autorităţile germane. Fata depusese o plângere în februarie 2015, reclamând faptul că este obligată să se prostitueze.
„Curtea nu poate fi de acord cu aprecierea instanţei de fond, potrivit căreia declaraţia persoanei vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă, din care să rezulte ce tipuri de activităţi au efectuat inculpaţii pe teritoriul Germaniei. De altfel, pentru existenţa infracţiunii de trafic de persoane nu trebuie dovedit că victima a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei, ci doar că a fost racolată în scopul exploatării, scop care este dovedit fără putinţă de tăgadă, având în vedere că aceasta a fost cazată într-un bordel, iar apoi a fost preluată de o organizaţie de ajutor a victimelor traficului de persoane, iar la returnarea în România a fost asistată de Consulatul României din Germania“, au reţinut judecătorii.
8 ani şi 6 ani: sentinţe definitive
Curtea de Apel a luat în calcul şi declaraţiile a doi martori, cărora fetele li se plânseseră că au fost obligate să se prostitueze.
„Cu toate că declaraţia martorului B.C. este probă indirectă, aceasta poate servi la aflarea adevărului întrucât se coroborează cu declaraţiile persoanei vătămate, date în ambele faze procesuale“, au menţionat judecătorii. Ei au făcut comentarii asemănătoare şi cu privire la afirmaţiile celuilalt martor, decedat între timp.
Biletele de călătorie pe ruta Iaşi - Schimatari cumpărate de proxeneţi, şi retur, cumpărate de fete după ce au fugit, au fost menţionate şi ele ca probe scăpate din vedere de magistraţii Tribunalului. O probă indirectă a fost considerată şi faptul că asistenţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului nu au reuşit să ia legătura cu una dintre femei, copiii acesteia fiind preluaţi în plasament în regim de urgenţă. După ce reuşise să fugă, mama ceruse imediat reintegrarea copiilor în familie, faptul dovedind indirect că nu-i părăsise de bunăvoie. Lipsa unor surse legale de venituri ale proxeneţilor a fost adăugată la lista probelor scăpate din vedere la Tribunal.
„Curtea constată că este dovedit fără echivoc faptul că inculpaţii au recrutat persoanele vătămate, au facilitat transportul şi au asigurat cazarea acestora, inducându-le în eroare cu privire la felul muncii pe care o vor presta ori profitând de starea de vădită vulnerabilitate, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei“, au conchis magistraţii Curţii de Apel.
Aceştia l-au condamnat pe Bulgariu la 8 ani, 6 luni şi 20 de zile de închisoare, iar pe proxenetă, Mihaela Chelariu, la 6 ani de închisoare. Sentinţa este definitivă.
