Mihai Necolaiciuc, AUDIAT la DNA
Mihai Necolaiciuc, fostul director general al CFR, s-a prezentat, luni dimineaţă, la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) pentru a fi audiat într-un dosar de corupţie. Necolaiciuc a ajuns la DNA în jurul orei 9.30, însă nu a vrut să dea declaraţii în faţa presei.
Pe 17 iulie 2015, Mihai Necolaiciuc a fost eliberat condiţionat din Penitenciarul Rahova după ce a executat nouă luni din pedeapsa de patru ani şi şase luni primită în dosarul privind o fraudă de 2,7 milioane de euro.
La trei zile după ce a fost eliberat, DNA a cerut Judecătoriei Sectorului 1 să dispună măsura controlului judiciar în cazul lui Mihai Necolaiciuc într-un dosar în care este judecat pentru abuz în serviciu, prejudiciul produs în acest caz fiind estimat de anchetatori la 56,7 milioane de euro.
În dosarul în care procurorii DNA au cerut control judiciar pentru Mihai Necolaiciuc, fostul director al companiei CFR a fost condamnat în primă instanţă, de Judecătoria Sectorului 1, la 10 ani de închisoare cu executare, însă decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată la Tribunalul Bucureşti. În acest dosar au fost comasate trei cauze în care Mihai Necolaiciuc, alţi foşti şefi din compania CFR şi administratori de firme sunt acuzaţi pentru fraudarea companiei cu aproximativ 56,7 milioane de euro.
Surse judiciare au declarat că anchetatorii precizează. în motivarea cererii, că în cazul lui Mihai Necolaiciuc, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, în lipsă, instanţa a emis mandate de arestare naţională, europeană, respectiv, mandat de urmărire internaţională, fostul şef al CFR a fost depistat în Statele Unite ale Americii (SUA) şi s-a dispus extrădarea acestuia, fiind astfel posibilă judecarea cauzelor în care a fost trimis în judecată.
De asemenea, au mai arătat că instanţa Judecătoriei Sectorului 1, care a judecat în fond dosarul în care era implicat Necolaiciuc, iar în iunie 2015 l-a condamnat la 10 ani de închisoare, a menţinut controlului judiciar la fiecare termen, însă ulterior Tribunalul Bucureşti a dispus revocarea acestei măsuri. „La adoptarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere, în exclusivitate, împrejurarea că inculpatul este arestat în altă cauză şi că această măsura asigură pe deplin atât buna desfăşurare a procesului penal în cauza de faţă, şi totodată, împiedică o sustragere a inculpatului de la judecată şi, în plus, previne săvârşirea unei alte infracţiuni. Astfel, măsura controlului judiciar apare ca inutilă atât timp cât inculpatul se află sub o supraveghere strictă şi permanentă a agenţilor de penitenciar, supraveghere care este superioară oricărei alte supravegheri a organelor de poliţie care ar fi executată cât timp inculpatul s-ar afla în stare de libertate. Pe de altă parte, mai reţine instanţa care a dispus revocarea controlului judiciar, măsura nici nu poate fi executată, iar obligaţiile impuse nici nu ar putea fi îndeplinite de către inculpat atât timp cât acesta se află deja, aşa cum s-a reţinut anterior, într-o supraveghere strictă şi permanentă”, au scris procurorii DNA în cererea de la Judecătoria Sectorului 1, citată de surse judiciare.
Procurorii mai arată că, în condiţiile în care, pe 17 iulie, Mihai Necolaiciuc a fost eliberat condiţionat, printr-o hotărâre definitivă, se impune luarea faţă de acesta a controlului judiciar, întrucât la acest moment nu mai are nicio măsură preventivă, iar judecarea apelului de la Tribunalul Bucureşti „nu se va putea realiza în mod eficient în această situaţie”.
Anchetatorii mai susţin că există probe la dosarul cauzei care arată că Necolaiciuc s-a sustras anterior răspunderii penale, fiind depistat şi adus în faţa organelor judiciare din SUA. „La acest moment procesual, singura modalitate de a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală este luarea faţă de inculpat a măsurii controlului judiciar, întrucât motivele pentru care această măsură a fost revocată au dispărut, aşa cum rezultă din cele de mai sus. În plus, faţă de momentul la care s-a revocat măsura preventivă, în cauză a intervenit condamnarea inculpatului în primă instanţă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, fapt care pe de o parte confirmă acuzaţiile aduse prin rechizitoriu, iar pe de altă parte, reactivează pericolul ca inculpatul să se sustragă răspunderii penale. Pentru aceste motive solicităm luarea măsurii controlului judiciar, cu impunerea obligaţiilor de la art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, iar în ceea ce priveşte obligaţiile de la art. 215 alin. 2, solicităm impunerea celor prevăzute de literele a, d şi e Cod procedură penală", au mai scris procurorii în cerere.
Necolaiciuc, condamnat la 4 ani şi jumătate de închisoare
Mihai Necolaiciuc a fost condamnat definitiv, pe 17 octombrie 2014, la patru ani şi şase luni de închisoare, pentru utilizare în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice. În acelaşi dosar, Viorica Olăeru, fost director al Direcţiei Economice din CN CFR SA, a fost condamnată la trei ani ani de închisoare cu executare, pentru aceeaşi infracţiune. Judecătorii au admis acţiunea civilă formulată de Ministerul Transporturilor şi i-au obligat pe inculpaţi să îi plătească, în solidar cu SC CNCF-CFR SA, aproape 8,5 milioane de lei.
Necolaiciuc a stat în penitenciar nouă luni, iar din pedeapsa de patru ani şi şase luni primită în dosarul privind frauda de 2,7 milioane de euro i-a fost scăzută perioada în care a stat în arest (17 iunie 2009 - 18 octombrie 2011). Astfel, după ce a executat o treime din pedeapsă, instanţa a admis propunerea comisiei de specialitate de la Penitenciarul Rahova şi a dispus eliberarea lui condiţionată, din 17 iunie.
Necolaiciuc a fost acuzat că, în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2003, împreună cu Viorica Olăeru, director al Direcţiei Economice din cadrul companiei CFR la data faptelor, au folosit suma de 2.754.728 de euro, dintr-un credit acordat de BEI, în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordată. Cei doi au avizat 66 de ordine de plată către 57 de societăţi comerciale fiind achitate, în mod preferenţial, bunuri şi servicii fără legătură cu proiectul, cum ar fi servicii de publicitate în presă, saci de folie, radiotelefoane HP, frigidere, echipamente aer condiţionat, salopete din doc, covoare PVC, calendare şi agende.
