Conform mai multor studii, tinerii raportează un nivel mult mai ridicat de singurătate, care poate fi legat de utilizarea excesivă a ecranului. În ultimii 2 ani a existat o creștere semnificativă a anxietății și a tulburărilor de alimentație la adolescenți.

Mihai Copăceanu, unul dintre cei mai apreciați psihologi români FOTO Dorin Constanda

Într-un interviu pentru „Adevărul”, cunoscutul psiholog Mihai Copăceanu a vorbit despre interdependența între sentimentul de singurătate și timpul excesiv petrecut online, ca și despre modul în care ar trebui să relaționeze părinții și bunicii cu tinerii care se confruntă cu anxietăți.

După cum spunea în urmă cu doi ani reputatul psiholog britanic Tamara Scully, ”bunicii își pot ajuta nepoții fiind alături de ei, sprijinindu-i și stând cu ei atunci când le este greu. Toți copiii beneficiază de ceva numit bogăție relațională și aceasta este cea mai importantă contribuție a bunicilor.

Bunicii pot crea momente deosebite cu nepotii lor, se pot juca impreuna, se pot plimba, pot gati si pot face activități în casă împreună. Nepoții pot învăța iubirea necondiționată și buna îngrijire, pot învăța din experiența de viață a bunicilor, din povețele lor, din amintirile și exemplele frumoase”.

Dublu licenţiat în teologie şi psihologie la Sibiu, Mihai Copăceanu a aprofundat studiile de psihologie prin burse de cercetare la Bologna şi doi ani la Oxford. De asemenea, a absolvit un program masteral în adicţii la Institutul de Psihiatrie (Kings College London) din Londra.

Adevărul: Cât de mare e interdependența între singurătate și utilizarea excesivă a ecranului la tineri?

Mihai Copăceanu: Avem cercetări riguroase realizate în ultimii ani, avem meta-analize cu sute de mii de participanți, avem studii chiar în Romania care au demonstrat o relație directă între utilizarea excesivă a ecranului și sentimentul de singurătate. Nu există niciun dubiu. Cu cât stai mai mult în online, cu atât te simți mai singur. În urmă cu doi ani, o cercetare care a inclus studenți la medicină a concluzionat că aproape jumătate dintre studenți s-au dovedit a avea un nivel moderat până la înalt de singurătate. Și avem aici un paradox, deși rețelele de socializare sunt utilizate cu acest scop, de a ne alunga sau diminua singurătatea, de a ne conecta cu persoane în mediul online, dacă folosim în exces, acest scop nu este atins.Și mai mult, avem corelații între excesul de tehnologie și stimă de sine scăzută, depresie și tulburările de somn. Singurătatea este o stare emoțională care reprezintă un factor de risc pentru alte tulburări și disfuncții.

De ce se ajunge la supradoze de comunicare online în cazul prea multor tineri? Care pot fi antidoturile offline?

Mediul online are o serie de avantaje, este deosebit de atractiv și interactiv. Prietenii online sunt mult mai disponibili decât cei din viața reală, printr-un simplu click la orice oră din zi și din noapte. Pot intra în contact cu zeci, sute sau mii de prieteni sau pot să nu le răspund, dacă nu am o dispoziție favorabilă. Sunt liber. Însă dincolo de numărul de prieteni pe care îi am în mediul online, relevant este calitatea și semnificația relațiilor. Cu alte cuvinte, esențial este să pot dezvolta o relație socială de calitate, profundă și susținătoare cu unul sau doi prieteni autentici, care este mult mai sănătos psihic decât să am o rețea cu mii de urmăritori și prieteni.

”Deseori copiii își ascund emoțiile în familie, iar părinții nu sesizează ceea ce copiii simt și resimt”

Ce abordare ar trebui să aibă părinți și bunicii față de copiii care se confruntă cu creștere ale anxietății și tulburărilor de alimentație?

Singurătatea în familie este un indicator despre calitatea relațiilor din familie și despre modul în care se simte un copil în familie. Vreau să reținem că deseori copiii își ascund emoțiile în familie, iar părinții nu sesizează ceea ce copiii simt și resimt. Există pentru fiecare copil și pentru adult anumite momente de singurătate care au un caracter firesc și tranzitoriu, însă ne îngrijorează mai mult atunci când singurătatea devine cronică și apăsătoare, când ca elev cu 25 de colegi în clasă mă simt tot singur, deși vorbesc cu ei în pauză, nu pot să-mi deschid sufletul, nu am încredere în ei sau nu am pe cine să invit la mine acasă sau la ziua mea de naștere. Și aici este contribuția părinților care prin calitățile lor unice și prin relațiile sociale cu părinții colegilor propriului copil pot alunga singurătatea propriului copil. În copilărie și în adolescență copiii au nevoie de prieteni și prieteniile își pun amprenta asupra dezvoltării copilului și în sens pozitiv, există un anturaj pozitiv și sănătos, noi greșim când ne concentrăm doar pe influența negativă a anturajului.

Cât de importante sunt empatia și comunicarea bunici-nepoți?

Bunicii au o valoare unică în familie, deoarece prin experiența lor de viață, prin calitățile lor personale, prin abilitățile de a interacționa cu nepoții pot contribui la o stare de bine a nepoților, inclusiv de la vârste foarte mici. Bunicii pot fi modele, pot fi buni învățători și pentru că sunt mult mai permisivi și mai puțin critici decât părinții pot reprezenta un echilibru frumos și o resursă deosebit de valoroasă în creșterea și educația copiilor. Am convingerea că discrepanța dintre generații, dintre copii și bunici în multe cazuri este foarte mare în defavoarea ambelor generații, copiii care cresc în singurătate și bunicii care trăiesc în același sentiment grav de singurătate. Datoria noastră este să îi punem mult mai mult în contact pentru beneficiul ambelor generații, pentru o dezvoltare armonioasă a copiilor și pentru o calitate ridicată a vieții, o longevitate și o sănătate psihică a bunicilor.