Cel mai puternic bombardament aerian al Israelului asupra Gazei de până acum a vizat rețeaua extinsă de tuneluri și buncăre subterane a Hamas. Un purtător de cuvânt al Forțelor de Apărare Israeliene a declarat că loviturile, care au implicat aproximativ 100 de avioane au început după lăsarea serii și au lovit 150 de ținte subterane asociate rețelei de tuneluri a Hamas.

Una dintre țintele cheie ale Israelului, tunelurile Hamas au fost de mult timp văzute ca o provocare majoră de securitate, folosită în trecut pentru contrabandă și incursiuni în Israel, precum și un obstacol serios pentru forțele israeliene care încearcă să opereze în Gaza, scrie The Guardian .

Tunelurile, precum o pânză de păianjen

O perspectivă recentă asupra amplorii sistemului de tunel, despre care Armata israeliană susține că se extinde chiar și sub principalul spital Dar al-Shifa din orașul Gaza, a fost oferită de Yocheved Lifshitz, o femeie de 85 de ani, luată ostatică de grupul militant islamist în timpul atacului violent din 7 octombrie în Israel. După eliberare, ea a povestit că a fost dusă de răpitorii ei în sistemul de tuneluri pe care l-a asemănat cu o pânză de păianjen.

Lifshitz le-a spus jurnaliştilor că, după ce a fost dusă peste graniţa Gazei cu o motocicletă, a fost reţinută pentru scurt timp în Khan Younis.

„În cele din urmă, am fost dusă în subteran și am mers kilometri prin tuneluri umede, timp de două sau trei ore, ca într-o pânză de păianjen. Am trecut prin ele până am ajuns într-o sală mare. Eram 25 de oameni și ne-au despărțit în funcție kibuțul de care aparțineam. Eram cinci din kibuțul Nir Oz”, a spus ea.

Descrierea femeii este doar o mică perspectivă a ceea ce planificatorii și politicienii militari israelieni au descris de multă vreme ca fiind una dintre cele mai dificile provocări cu care se confruntă orice invazie militară pe scară largă a Gazei.

Contrabandă, mine și o răpire

Fenomenul tunelurilor din Gaza nu este unul nou – ele au apărut cu mult înainte de preluarea de către Hamas a Fâșiei Gaza în 2007 și sunt folosite pentru contrabandă și operațiuni militare rudimentare, inclusiv pentru minarea pozițiilor israeliene.

Pe măsură ce tunelurile deveneau mai extinse, ele puteau fi împărțite în mai multe categorii mari: tunelurile controlate de Hamas în Egipt, folosite pentru a introduce arme și alte materiale; tuneluri comerciale pe care Hamas și alte facțiuni le-au permis să le opereze în schimbul veniturilor din mărfuri de contrabandă; și mai multe operațiuni independente.

O ultimă categorie au fost tunelurile de luptă ale Hamas utilizate pentru incursiuni în Israel, atât pentru a încerca să plaseze explozibili sub poziții israeliene, cât și pentru a-l răpi soldatul israelian Gilad Shalit. El a fost capturat în 2006, după ce militanții palestinieni au intrat în Israel, lângă punctul de trecere a frontierei Kerem Shalom, folosind un tunel.

Tunelurile de contrabandă sub granița cu Egiptul sunt un fenomen obișnuit. Un tunel de contrabandă sofisticat a fost deghizat la suprafață, ducând către un sistem de puț și scară bine căptuși. Înăuntru se afla un tunel orizontal, la aproximativ 10 metri sub pământ, echipat cu un sistem rudimentar de cărucior pe un scripete de frânghie, folosit pentru a muta mărfurile din Egipt și iluminat cu lumini electrice.

Până la primul conflict din Gaza, din 2008, amenințarea tunelului devenise evidentă. Israelul a lansat un raid transfrontalier în luna noiembrie a acelui an, pentru a distruge o intrare în tunel situată la 300 de metri de gardul de la granița cu Gaza. Israelul a spus că acolo se pregătea o operațiune de răpire a soldaților.

Isobel Yeung, o regizoare și jurnalistă britanică care a negociat cu Hamas pentru a vizita o parte a rețelei în 2021, a descris sistemul pe care îl vedea ca fiind „impresionant”, „construit cu beton pe toate părțile și fortificat... și părând să se întindă în toate direcțiile”

Construirea și reconstruirea „metroului”

Denumit uneori „metrou” de către oficialii israelieni ai apărării, sistemul de tuneluri este construit la o scară care rămâne neclară. Singurul lucru clar este cât de mult investit Hamas în el. Armata israeliană susține că rețeaua ar putea cuprinde 480 de kilometri de tuneluri, dar acest lucru este imposibil de verificat.

Există speculații cum că unele tuneluri au adâncime de până la 45 de metri, iar cele principale, de comunicație, sunt suficient de mari pentru a putea trece o motocicletă.

Ca o indicație a dimensiunii potențiale a rețelei, cu puțin peste un deceniu în urmă, Israelul a descoperit un tunel din Gaza în Israel care avea aproximativ 2 kilometri și jumătate lungime, se afla la 20 de metri sub pământ și necesitase 800 de tone de beton pentru a fi construit.

Numeroase tuneluri au fost descoperite în timpul războiului din Gaza din 2014. După conflict, a fost instituit un proces complex de monitorizare menit să împiedice Hamas să devieze materialele de construcție către construcția de tuneluri.

În ciuda camerelor de pe șantiere și a unui proces complex de aprobare și verificare, sistemul a eșuat. Betonul și metalul reciclat, deteriorat de război au oferit o altă sursă de materiale. În 2021, ziarul israelian Haaretz a susținut că supravegherea inadecvată a sistemului a însemnat că Israelul a furnizat, de fapt, beton pentru construcția tunelelor Hamas.

Tunelurile, o provocare de amploare

În timp ce Israelul a avut un oarecare succes în identificarea și distrugerea tunelurilor, în orice invazie terestră majoră a zonelor urbane, reprezintă, în continuare, o provocare considerabilă.

Tunelurile de comunicații permit conducerii Hamas să se adăpostească. Ei au la dispoziție un sistem de telefonie fixă, izolat de rețelele normale.

Partea tunelului de luptă a sistemului a fost proiectată pentru a permite luptătorilor să iasă din intrările ascunse în clădiri și terenuri agricole.