La 1 februarie 2007, de ziua de naștere a fostului președinte rus Boris Elțîn, care avea să mai trăiască doar două luni, Vladimir Putin susținea o conferință de presă anuală. Cu o abilitate bine pusă la punct de a părea că improvizează, dar fără a se abate de la linia oficială, el a răspuns la o întrebare din sală de la o jurnalistă din Sarov.

„Care este rolul ortodoxiei în viitorul țării? Și care este strategia în domeniul militar nuclear?”, a întrebat aceasta.

„Ambele sunt legate între ele”, a răspuns Putin, stârnind rîsete din partea audienței.

Aceste cuvinte au rămas în istorie, marcând un moment semnificativ într-o perioadă ce va fi analizată mai târziu ca începutul destrămării ordinii mondiale. A fost o remarcă în aparență ușor de trecut cu vederea, dar care ascundea un mesaj mai profund.

Sarov, locul din care venea jurnalista, nu era doar un oraș restricționat aflat pe granița dintre Mordovia și regiunea Nijnîi Novgorod, ci și un loc cu un istoric legat de realizările nucleare ale Uniunii Sovietice. De fapt, acesta era locul unde, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost înființat un birou de cercetare ce avea să devină centrul programului nuclear sovietic și, ulterior, al Federației Ruse.

Pe 10 februarie 2007, la doar nouă zile după acea conferință, Putin a ținut un discurs la Conferința de Securitate de la München, declarând război ordinii mondiale unipolare. De atunci, au urmat conflictele din Georgia, Siria, anexarea Crimeei și, finalmente, realitatea în care ne aflăm acum, o realitate în care fiecare cuvânt al liderilor mari ai lumii pare să dezvăluie o nouă escaladare a tensiunilor globale, scrie pravda.ua.

„Dacă lumea ar fi fost mai înțeleaptă, ar fi trebuit să acorde atenție nu doar discursului lui Putin de la München, ci și acelei conferințe de presă din Moscova”, spunea jurnalistul ucrainean Oleg Kudrin, care a studiat fenomenul „ortodoxiei nucleare” din Rusia.

Așa cum subliniază Polina Sinoveț, directoarea Centrului pentru Neproliferare Nucleară din Odesa, amenințarea nucleară a Rusiei s-a amplificat cu ajutorul Bisericii Ortodoxe Ruse și în mod direct al patriarhului Kiril.

„Ei subliniază faptul că programele nucleare sunt create într-un loc sfânt, că armele nucleare sunt o lucrare a lui Dumnezeu. O sabie care a fost temperată prin ascetismul lui Serafim de Sarov“.

Această ideologie a fost absorbită din ce în ce mai mult în conștiința și spațiul informațional rus. Patriarhul Kiril însuși este acum profesor onorific la Academia Militară a Forțelor Rachetelor Strategice, iar Biserica Ortodoxă Rusă continuă să sprijine activitățile nucleare ca o formă de protejare a națiunii.

Rusia și „ortodoxia nucleară”

Pentru Polina Sinoveț, fenomenul „ortodoxiei nucleare” este încă activ în Rusia, iar riscurile cresc pe măsură ce autoritățile ruse amenință constant cu utilizarea armelor nucleare. „Când în Ucraina se organizează donații pentru dezvoltarea armelor nucleare, sunt convinsă că mulți se tem că acest lucru ar putea deveni realitate”, afirmă Sinoveț.

Dar realitatea e mult mai complicată, iar dezvoltarea unui program nuclear propriu pentru Ucraina ar putea fi imposibil de realizat fără escaladarea conflictului cu Rusia. În acest context, Rusia continuă să amenințe cu armamentul nuclear, iar această retorică este folosită atât pentru a controla opinia publică internă, cât și pentru a manipula percepția internațională.

Sfârșitul lumii sau începutul unui nou „Imperiu”

Un concept cheie al noii ideologii rusești este acela de „catehon” – un stat care are rolul de a împiedica venirea sfârșitului lumii. În acest sens, Rusia este văzută ca o fortăreață a „binelui”, iar armele sale nucleare sale sunt simboluri ale „justiției divine”. „Este esențial să înțelegem că aceste concepte nu sunt rezultatul unor căutări teologice profunde. Este un amestec de imagini, între care Seraifim de Sarov și arsenalul nuclear sunt combinate în mod convenabil pentru a construi o ideologie de supremație morală și militară”, spune Oleg Kudrin.

Între timp, în Rusia, doctrina „ortodoxiei nucleare” capătă din ce în ce mai mult contur. Un exemplu elocvent este teoria „teologiei victoriei”, promovată de Kiril, care susține că Biserica este chemată să apere Rusia și să fie un simbol al triumfului în fața „pericolelor externe” – inclusiv ale apocalipsei nucleare.

Prorocirea și realitatea unui apocalipsă iminentă

Multe dintre declarațiile actuale ale liderilor ruși și ale oficialilor Bisericii Ortodoxe Ruse pot fi interpretate ca o combinație între retorică religioasă și militaristă, care vizează menținerea unui control absolut asupra unei populații care este condusă din ce în ce mai mult spre o idealizare a „apocalipsei salvatoare”. Rămâne de văzut însă cât de departe este Putin dispus să meargă în realizarea acestui scenariu, pentru că, după cum spune Polina Sinoveț, el nu dorește neapărat „sfârșitul lumii”, ci mai degrabă o perpetuare a puterii sale, conchide pravda.ua.