Mesaj disperat pe internet: „Bunicul meu este lăsat să moară de foame în spitalul din Suceava"
Devenit focar de infecţie, Spitalul Judeţean Suceava, loc care a bătut recordurile în materie de număr de cadre medicale infectate şi decese ale unor persoane infectate de coronavirus pare să se fi transformat într-un loc al groazei. Astfel, fotograful sucevean Cătălin Urdoi a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj primit de la ruda unui bătrân internat în respectivul spital cu diagnosticul coronavirus, mesaj în care se relatează ca bătrânul este lăsat să moară de foame şi de sete şi nu primeşte tratament.
”Te rog să faci publică situaţia bunicului meu, care este lăsat să moară de foame în spitalul din Suceava. Rezistă f bine la Coronavirus, plămânii lui luptă, dar moare de foame şi de sete. Este imobilizat la pat şi nici o asistentă nu vine să îi dea o gură de apă sau o gură de mâncare. De asemenea, el are un tratament foarte complex pe inimă şi alte afecţiuni, care de o săptămână nu i l-a administrat nimeni. Repet, Bunicul meu aproape a învins coronavirusul la peste 80 de ani dar este lăsat să moară de foame în spital de cadrele medicale. Într-o săptămână de când e internat nu a venit nici un medic la el, noroc cu un domn din salon care din umanitate i-a mai dat să bea apă şi câte o banană. Acum acel domn a fost mutat în alt salon, de acum Bunicul meu chiar a rămas fără nicun ajutor, sortit morţii. Nu pot să concep că în anul 2020 oamenii sunt lăsaţi să moară de foame la propriu într-un spital” este mesajul postat de Cătălin Urdoi.
Şi alte rude ale unor pacienţi sau foşti pacienţi de la Suceva au venit cu relatări similare:
"Tata s-a stins astăzi la Infecţioase Suceava, de sâmbătă nu am ştiut nimic de el, nimeni de acolo nu ne-au anunţat, a murit singur... mâine dimineaţă când ajung la morga sper să găsesc răspunsuri în haosul de acolo.", scrie Andreea, comentând la postarea lui Cătălin.
"Acesta e adevărul!!!! Am fost internată acolo de sâmbătă, 21 martie, până duminică, 28. Este adevărul crud al acestor zile. De joi au ajuns şi la noi pachete cu mâncare de la cei care stăteau câte o oră şi jumătate cu pachetele pentru bolnavi, pentru că li se spunea că noi trebuie să mâncam mâncare specială... Ştiţi care era mâncarea specială??? Ciorba de fasole crudă, lături din paste, 4 biscuiţi şi o apă chioară. De când am scăpat din iad, am spus oriunde... Nu renunţaţi şi trimiteţi mâncare bolnavilor!!!!
"Acelaşi lucru trăieşte şi mama mea care este internată la infecţioase. Ne spune că nu mai poate de foame, iar noi nu putem să o ajutăm cu nimic”, scrie Andreea.
”Afirm treaba asta. Tatălui meu, înainte de epidemia asta, la spitalul din Suceava în urgenţe, l-au ţinut fără apă şi fără să mănânce 6 ore... eu îl căutăm să văd ce face, dar nu mi se permitea să merg la el. Până la urmă m-au chemat să îi dau eu apă şi când l-am văzut nu vreau să vă explic ce durere m-a plesnit. Bătaie de joc.. plus multe alte poveşti cu acest spital.
P.S. Tata nu mai este.", scrie Ana.
"Asta se întâmplă de mult timp! Cu ani în urmă aveam grijă de o rudă internată în spital, iar pe patul de lângă ea era o bătrână care îmi tot cerea apă, o ţineau legată şi nu treceau cu orele pe la ea...personalul e puţin, dar... nu au nicio scuză!", adaugă Lucia.
"Ce vă miră? Situaţia asta este aşa de când ma ştiu. Mai ales dacă e imobilizat la pat. Tatăl meu care din păcate e decedat de mulţi ani a fost în aceeaşi situaţie. Fiind imobilizat la pat în spital nu îi dădeau de mâncare pentru a nu fi nevoite să îl schimbe. Asta e lumea în care trăim.", povesteşte şi Anca, conform Epoch Times .
