În dimineața de după alegerile din SUA, rețelele de socializare ucrainene se umpluseră de glume, inclusiv soldații cementând că „se pregătesc să meargă acasă în curând, de vreme ce războiul se va încheia in 24 de ore”, o referință la afirmația președintelui american ales Donald Trump în acest sens, scrie jurnalista ucraineană Natalia Gumeniuk, într-o analiză pentru Foreign Affairs.

Ucraina are nenumărate motive să fie îngrijorată de a doua președinție Trimp. De pildă, Trump nu a spus cum va pune capăt războiului și nici măcar în ce condiții. În dezbaterea sa cu vicepreședintele Kamala Harris, în septembrie, a refuzat să spună că vrea ca Ucraina să câștige. De asemenea, el s-a plâns în mod repetat de volumul de asistență militară pe care Statele Unite au oferit-o Kievului. În fundal, există admirația sa de lungă durată pentru președintele rus Vladimir Putin; partenerul de cursă, JD Vance, a fost unul dintre primii republicani care a îmbrățișat indiferența față de Ucraina ca poziție politică: „Nu-mi prea pasă ce se întâmplă cu Ucraina într-un fel sau altul”, spunea el în 2022.

Iar în sondajele de dinaintea alegerilor, în timp ce o majoritate clară a democraților au fost de acord că Statele Unite au responsabilitatea de a sprijini Ucraina, doar aproximativ o treime dintre alegătorii republicani au răspuns da. Toate acestea i-au făcut pe mulți să se teamă că Washingtonul – de departe cel mai mare furnizor de arme al Kievului – ar putea întrerupe fluxul de ajutor sau chiar ar permite Moscovei să dicteze în privința păcii.

Însă realitatea războiului i-a făcut pe ucraineni pragmatici: situația se poate înrăutăți întotdeauna, dar ei trebuie să se adapteze și să caute o cale de ieșire pentru a supraviețui. Lăsând la o parte retorica de campanie a lui Trump, președintele ucrainean Volodimir Zelenski se pregătește să lucreze cu el. La urma urmei, ucrainenii au avut experiența primei administrații Trump și au o idee despre ceea ce ar putea primi: înțelegeri și încercări de a-l flata pe Putin, dar și, în cele din urmă, o vânzare majoră de arme letale, inclusiv arme antitanc Javelin, care au fost esențiale în lupta împotriva Rusiei. Sarcina lui Zelenski este și va rămâne să găsească modalități de a obține ceea ce are nevoie guvernul său pentru a apăra populația pe termen lung.

Pentru Ucraina, așadar, semnificația unei a doua administrații Trump este complicată. Chiar dacă faza inițială a revenirii lui Trump la putere este plină de speculații, scurgeri de informații și dezamăgiri – și chiar dacă Washingtonul ar decide să încetinească sau să înghețe ajutorul militar, provocând și mai multe pierderi de teritoriu – Kievul e conștient că este puțin probabil ca Washingtonul să cedeze pur și simplu victoria lui Putin. Pe de altă parte, este incontestabil că lui Trump nu-i plac războaiele externe lungi și costisitoare. Iar ucrainenii înșiși sunt gata să pună capăt războiului – însă dintr-o poziție de forță.

Ucraina s-a pregătit de un scenariu de diminuare a ajutorului militar

Pe parcursul războiului, Kievul nu a luat niciodată de bun sprijinul american. Statele Unite au oferit mai multă asistență militară decât orice altă țară, iar în unele domenii cruciale, precum războiul cibernetic, sistemele avansate de apărare aeriană și informațiile, resursele SUA nu pot fi înlocuite. Cu toate acestea, în urmă cu un an, Ucraina a început să planifice un viitor în care sprijinul din partea SUA ar scădea. În urma contraofensivei nereușite din vara anului 2023, oficialii ucraineni au interpretat evaluările din ce în ce mai negative ale războiului în mass-media americană drept un semn că asistența militară a Washingtonului s-ar putea restrânge.

Pentru a se pregăti pentru un atare scenariu, guvernul lui Zelenski a accelerat eforturile de extindere a producției interne de arme și a consolidat relațiile cu alți parteneri din Europa, precum și cu Canada și Japonia. Kievul a început, de asemenea, să-și intensifice eforturile de a atrage sprijinul comunității internaționale pentru așa-numita formulă a sa de pace – inițiativa anunțată pentru prima dată în septembrie 2022, care vizează recrutarea unui grup mare de țări în jurul problemelor cheie ce vor trebui abordate la finalul războiului, inclusiv securitatea alimentară și daunele aduse mediului, precum și refacerea infrastructurii energetice și securitatea nucleară. (Până acum, aproximativ 90 de țări au aprobat formula.)

Oficialii ucraineni au încercat, de asemenea, să se asigure că, dacă vor fi siliți să negocieze cu Rusia, nu vor fi singuri și că viziunea ucraineană a păcii va fi deja pe masă. Ucraina a precizat, spre exemplu, că problemele umanitare, cum ar fi întoarcerea copiilor ucraineni duși în Rusia și schimbul de prizonieri de război, ar putea deveni baza viitoarelor negocieri.

Dar oricare ar fi soarta ajutorului american, Kievul recunoaște de mult timp necesitatea de a păstra sprijinul ambelor partide majore din Statele Unite. A învățat această lecție în timpul primului proces de destituire a lui Trump (2019), când apelul telefonic al lui Trump către Zelenski, cerându-i președintelui ucrainean să-l investigheze pe Joe Biden, a devenit un obiectiv principal al anchetei. Preț de aproape doi ani, primul cabinet Zelenski a lucrat cu Trump. La momentul punerii sub acuzare, Trump era încă la Casa Albă, dar ucrainenii au înțeles că trebuie să relaționeze cu democrații. În schimb, după invazia pe scară largă a Rusiei în 2022, în ciuda faptului că democrații erau acum la putere și erau principalii lor interlocutori, Kievul a continuat să se adreseze și republicanilor.

Această înțelegere a politicii SUA a fost deosebit de importantă în obținerea de asistență militară continuă; niciunul dintre cele cinci proiecte de lege privind ajutorul pentru Ucraina nu ar fi putut fi adoptat fără voturile republicanilor în Congres. La finele lunii 2023, când Camera Reprezentanților controlată de republicani a amânat un nou proiect de lege de ajutor, Kievul a început să contacteze și mai mulți legislatori, precum și pe alții din tabăra republicană. În luna noiembrie a aceluiași an, Zelenski l-a întâmpinat la Kiev pe CEO-ul Fox News Corporation, Lachlan Murdoch, pentru o întrevedere. Iar Ucraina a continuat aceste contacte până când pachetul de ajutor îndelung amânat a fost aprobat în cele din urmă de Congres, în aprilie 2024.

În cele din urmă, președintele republican al Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, care a fost sceptic în privința unui sprijin mai mare din partea SUA, a fost convins: „Cred că furnizarea de ajutor Ucrainei în acest moment este extrem de importantă", a spus el, anunțându-și susținerea pentru proiectul de lege.

Kievul a curtat Washingtonul în timpul campaniei prezidențiale

Curtarea de către Kiev a continuat pe tot parcursul campaniei prezidențiale. În iulie, după Convenția Națională Republicană, Zelenski a avut prima sa convorbire telefonică cu Trump de când acesta a părăsit Casa Albă, în 2021. (La acea vreme, Trump a calificat-o drept „un apel telefonic foarte bun”). În acea lună, Zelenski a vizitat și Utah pentru o întâlnire a Asociației Naționale a Guvernatorilor, unde a discutat cu un grup mare de politicieni republicani. Apoi, în septembrie, Zelenski l-a primit pe senatorul Lindsey Graham, un aliat al lui Trump, și pe alți membri ai Congresului la Kiev. După întâlnire, Graham a cerut livrarea mai multor arme Kievului, menționând că ucrainenii „încearcă să-i oprească pe ruși pentru a nu fi nevoiți să luptăm noi cu ei”.

Aceste eforturi au culminat la sfârșitul lunii septembrie, când Zelenski a vizitat din nou Statele Unite și s-a întâlnit atât cu Trump, cât și cu vicepreședintele Kamala Harris. După cum au remarcat unii analiști, dorința lui Trump de a se întâlni cu Zelenski în ultimele săptămâni ale campaniei sale nu a fost un fapt cert și faptul că până la urmă aceasta a avut loc arată că ia Ucraina în serios. În acest moment, Kievul avea o prioritate suplimentară: situația de război devenind din ce în ce mai dificilă și unii aliați occidentali începând să dea semne de oboseală de război, Ucraina a vrut să dovedească că are o strategie viabilă pentru a câștiga. Astfel, Zelenski a profitat de ocazie pentru a-și prezenta „planul de victorie” nu doar administrației Biden, ci și ambilor candidați la președinție.

Deși cele mai importante ale sale rămân confidențiale, planul de victorie a schițat, printre altele, modalitatea în care Ucraina va folosi tipuri mai sofisticate de arme pentru a schimba realitatea de pe câmpul de luptă: purtând un război mai high-tech, Ucraina ar putea distruge centrele logistice ale Rusiei, împiedicând astfel controlul Rusiei asupra spațiului aerian de-a lungul frontului și scăzând presiunea asupra infanteriei ucrainene. Până acum, reacția SUA la planul Zelenski – fie din partea administrației Biden, fie din partea echipei lui Trump – a fost greu de evaluat, dar pentru Kiev a fost o altă modalitate de a arăta clar că ar putea lucra cu oricine câștigă Casa Albă.

Adaptarea la realitate

După doi ani și nouă luni de lupte, ucrainenii își fac puține iluzii cu privire la limitele sprijinului SUA. Ei reunosc de mult faptul că strategia lui Biden – cantități masive de asistență militară, dar cu multe constrângeri asupra tipurilor de arme și a modului în care acestea pot fi folosite – le-a permis să susțină luptele, dar nu și să modifice direcția războiului. În același timp, ei nu gândesc magic și nici nu se așteaptă la progrese radicale cu Trump.

Firește, ceea ce spune un șef de stat trebuie luat în serios. Când Putin repetă că plănuiește să distrugă statul ucrainean, este naiv din partea ucrainenilor să creadă că nu ar vorbi serios. În eea e privește pe Trump însă, nu este clar ce vrea să spună realmente când promite să pună capăt războiului în 24 de ore. În primul rând, nu pare să aibă prea multă influență asupra Rusiei și, de asemenea, există puține indicii că Rusia este pregătită să asculte – cu excepția cazului în care Trump ar fi de acord să permită Moscovei să ocupe restul Ucrainei, ceea ce pare foarte puțin probabil.

Dar ucrainenii au și altceva la are să refleteze: modul în care Trump s-a ocupat de Rusia și Ucraina în timpul mandatului său anterior în Biroul Oval. De pildă, relatările în aeastă privință ale fostului ambasador al SUA în Ucraina, Marie Yovanovitch. Într-o întâlnire cu comunitatea americană ucraineană din Pittsburgh, cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile din 2024, Yovanovitch a relatat despre conferința de presă a lui Trump din 2018, când a spus că va avea mai multă încredere în președintele rus decât în propria sa comunitate de informații. Potrivit lui Yovanovitch, Trump a refuzat, de asemenea, să tragă la răspundere Rusia pentru atacul său asupra unei nave ucrainene în apele internaționale din Marea Neagră; ulterior, a anulat și exercițiile navale comune SUA-Ucraina. (În 2019, Yovanovitch însăși a fost rechemată din funcție de Trump.)

În 2024, campania lui Trump nu a fost cu nimic mai liniștitoare. La mitingurile de campanie ale lui Trump și Vance din Pennsylvania și Michigan la sfârșitul lunii octombrie, niciunul nu a menționat războiul din Ucraina, dar promisiunile lor recurente de a opri „finanțarea războaielor străine" au fost aplaudate cu voce tare de public. Cu toate acestea, susținătorii lui Trump înșiși arată o gamă largă de opinii despre Ucraina. În aceste două state indecise, americanii ucraineni care o susțineau pe Harris erau îngroziți de posibilitatea ca Statele Unite să pună capăt sprijinului pentru Ucraina.

Dar mulți alții l-au susținut pe Trump, ei repetând argumentele pe care Trump însuși le aduce: războiul nu a început sub Trump și Trump a fost cel care a furnizat Ucrainei prima sa armă letală – Javelinele.

Războiul din Ucraina în administrația Trump

Mulți de la Kiev speră că Trump și echipa sa vor deveni mai pragmatici odată ce vor începe să primească briefinguri de securitate. În timpul primului mandat al lui Trump, nu a existat niciun progres vizibil, dar nivelul de sprijin al SUA pentru Ucraina a crescut încetul cu încetul, în principal pentru că în timp a existat o mai bună înțelegere a situației de pe teren. Acest lucru s-ar putea întâmpla din nou: odată ce Trump s-ar confrunta cu ceea ce face Rusia pe câmpul de luptă, cu cât de mult e implicată Coreea de Nord și Iranul (un dușman jurat al lui Trump) și cât de eficientă poate fi Ucraina în distrugerea armelor rusești, el ar putea înțelege cât e de important ca Statele Unite să facă tot posibilul pentru a împiedica o victorie rusă.

Dar, într-un mod mai larg, Ucraina înțelege, de asemenea, că direcția politică finală a lui Trump va depinde de persoanele care vor deveni proeminente în administrația sa. Anunțul lui Trump din 11 noiembrie că congresmanul republican Mike Waltz va fi consilierul său pentru securitate națională stabilește un reper. În Statele Unite, Waltz a fost descris drept sceptic în privința Ucrainei și este cunoscut pentru că pune la îndoială pachetele de ajutor americane pentru Ucraina și susține că Europa ar trebui să suporte mai mult din povară. El a mai spus, în perioada premergătoare alegerilor, că ar trebui să existe un fel de „rezoluție diplomatică” pentru a pune capăt războiului.

Dar opiniile lui Waltz ar putea fi mai complexe. În primele etape ale războiului, Waltz a interacționat cu membri ai societății civile ucrainene și a fost ferm în criticile sale la adresa Moscovei. El a mai spus că Biden nu face suficient pentru a sprijini Ucraina, argumentând chiar, în iulie 2022, că Statele Unite ar trebui să trimită consilieri militari în Ucraina. „Să câștigăm acest război nenorocit!”, spunea el la acea vreme. Mai recent, el a spus că, dacă Moscova nu va dori să negocieze, Trump ar putea încerca „să scoată cătușele în privința armelor cu rază lungă de acțiune pe care le-am furnizat Ucrainei”, permițând astfel Ucrainei să mărească costurile pentru Rusia.

De asemenea, important ar putea fi Elon Musk, care în Ucraina rămâne o figură ambivalentă. Pe de o parte, rețeaua sa de sateliți Starlink a fost crucială pentru efortul de război al Ucrainei. Totuși, în toamna lui 2022, el a respins o cerere ucraineană de a folosi Starlink peste Crimeea, într-un moment în care ucrainenii vizau navele de război rusești din zonă. Musk a susținut că vrea să prevină un scenariu în care Putin ar putea folosi o armă nucleară. Acțiunea lui Musk a pus obstacole operațiunilor ucrainene, dar forțele ucrainene au reușit totuși să efectueze lovituri de succes asupra țintelor rusești din Crimeea.

La început, guvernul ucrainean s-a abținut de la criticile la adresa lui Musk, dar Zelenski l-a confruntat pe miliardarul tehnologic mai apoi, după ce Musk și-a schițat propria versiune a unui „plan de pace" în care părea să repete narațiunile Moscovei cu privire la război și a sugerat că Rusiei ar trebui să i se permită să păstreze Crimeea. Potrivit unui raport din octombrie din The Wall Street Journal, tot la sfârșitul anului 2022 Musk a început să aibă contacte ocazionale cu Putin. (Moscova a negat orice contact în afară de un singur apel telefonic în care au discutat despre "spațiu, precum și despre tehnologiile actuale și viitoare"). Cu toate acestea, Musk s-a alăturat pentru scurt timp apelului lui Trump cu Zelenski după alegeri și, potrivit rapoartelor, i-a spus președintelui ucrainean că va continua să trimită terminale Starlink în Ucraina.

Situație tot mai dificilă pentru Ucraina

Au existat multe încercări de a descifra ce vrea să spună Trump când vorbește despre încheierea războiului în 24 de ore. Se pare că l-ar convinge pe Putin să negocieze, deși nu este clar cum ar face acest lucru. (Este posibil ca Musk, care se laudă că a vorbit direct cu Putin, sau premierul ungar Viktor Orban, care este prietenos atât față de Trump, cât și față de Putin, ar putea fi potențiali intermediari ai unor astfel de discuții.) Chiar dacă s-ar deschide un astfel de canal, este departe de a fi clar ce ar putea produce.

Mulți ucraineni apreciază perspectiva discuțiilor Putin-Trump în lumina încercărilor lui Trump din timpul primului său mandat de a negocia cu liderul nord-coreean Kim Jong-un. În cele din urmă, relația specială pe care fostul președinte a cultivat-o nu a dus la niciun acord substanțial. Iar Putin, asupra căruia Washingtonul are o influență și mai limitată, este un lider mai puternic decât Kim. Deja, imediat după alegeri, propagandiștii ruși de frunte au afirmat că Moscovei nu îi pasă de nicio inițiativă de pace și au avertizat Statele Unite să nu dea ultimatumuri. De asemenea, au reiterat că Putin intenționează să distrugă Ucraina. În cele din urmă, nu există niciun motiv pentru ca președintele SUA să fie mediatorul păcii dacă acest rol se reduce la a face presiuni asupra Kievului pentru a se supune condițiilor Moscovei.

În septembrie, un grup de soldați ucraineni aflați aproape de granița cu Rusia au recunoscut deschis că sunt obosiți de război, dar au fost unanimi în opoziția față de negocierile cu Putin. În viziunea lor, Kremlinul va folosi un eventual acord de încetare a focului pentru a se înarma, a consolida economia de război a Rusiei și a se pregăti pentru o invazie și mai devastatoare a orașelor precum Dnipro, Harkov și Poltava în viitorul apropiat. Și dacă s-ar întâmpla acest lucru, represaliile rusești împotriva familiilor soldaților ucraineni ar fi extreme. Acest lucru a fost deja demonstrat în teritoriile ocupate de Rusia, unde forțele ruse au vizat pe oricine a servit în forțele armate ucrainene înainte de 2022. Până acum, aproape fiecare ucrainean are un membru al familiei angajat în efortul de război, așa că fiecare ucrainean ar fi o țintă.

O posibilă strategie a Ucrainei

Pentru a face față unui viitor american incert, strategia Ucrainei este simplă: să explice că o victorie rusă ar fi extrem de periculoasă pentru Statele Unite. Nu numai că ar întări China, Iran și Coreea de Nord; de asemenea, ar tenta alte autocrații să-și invadeze propriii vecini. În același timp, Kievul poate reaminti Washingtonului că o mare parte din ajutorul militar pe care Statele Unite l-au oferit Ucrainei este cheltuit în mare parte acasă: industria americană de apărare primește fonduri guvernamentale pentru a produce muniție pe pământ american.

De departe, graba guvernului Zelenski de a îmbrățișa viitoarea administrație poate părea pur oportunism. Dar Kievul gândește, de asemenea, strategic. Știe că administrația Biden va avea puține ferestre de acțiune în timpul care i-a mai rămas și că Ucraina trebuie să se pregătească rapid pentru o lume diferită. Ceea ce administrația Biden a prezentat presei drept un pachet financiar final – 6 miliarde de dolari în asistență suplimentară de securitate – a fost planificat cu ceva timp în urmă. (De fapt, este pur și simplu partea rămasă din pachetul de ajutor de 61 de miliarde de dolari adoptat în aprilie.) În lunile dinaintea alegerilor, Zelenski a încercat să-l convingă pe Biden să susțină o invitație oficială a NATO pentru Ucraina, argumentând că ar putea face parte din moștenirea sa de politică externă. După victoria electorală a lui Trump, este însă greu de imaginat că Biden va încerca ceva atât de semnificativ. Iar sub Trump, aderarea la NATO va fi probabil exclusă.

Cu toate acestea, adevărul este că, în cele mai grele momente din istoria Ucrainei, Statele Unite au de fieare dată apărat țara și poporul său, făcând posibilă supraviețuirea națiunii. Până acum, acest lucru a fost adevărat atât sub președinții republicani, cât și sub cei democrați, chiar și atunci când aceștia au avut diferențe semnificative de opinii în ceea ce privește politica. De asemenea, este adevărat că războiul prelungit nu este ceva care să le placă ucrainenilor. În loc să sprijine țara „atât timp cât este nevoie”, așa cum spunea adesea Biden, ar prefera măsuri hotărâtoare. Orice s-ar întâmpla după 20 ianuarie 2025, va fi esențial ca Ucraina să obțină fonduri și arme suplimentare în săptămânile rămase din acest an. Dacă Trump încearcă să disute cu Putin, Ucraina va trebui să fie în cea mai puternică poziție posibilă pe câmpul de luptă. Ucrainenii știu că nu va fi ușor să asigure sprijinul continuu al Washingtonului. Dar nimic nu a fost ușor până în acest moment.