Când vine vorba de mersul pe jos și de riscul de diabet de tip 2, nu doar cât de mult faceți acest lucru ajută - ci și cât de repede vă mișcați, a descoperit un nou studiu, citat de CNN.

Mersul pe jos este asociat cu un risc cu 40% mai mic de a dezvolta diabet. FOTO: Shutterstock

Mersul pe jos este asociat cu un risc cu aproape 40% mai mic de a dezvolta diabet de tip 2 mai târziu în viață, potrivit studiului publicat marți în British Journal of Sports Medicine.

„Studiile anterioare au indicat că mersul pe jos frecvent a fost asociat cu un risc mai mic de a dezvolta diabet de tip 2, în așa fel încât cei care au mers mai mult timp pe jos au avut un risc mai mic”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Ahmad Jayedi, asistent de cercetare la Centrul de Cercetare a Determinanților Sociali ai Sănătății de la Universitatea de Științe Medicale Semnan din Iran.

Însă rezultatele anterioare nu au oferit prea multe îndrumări cu privire la viteza optimă de mers pe jos obișnuită necesară pentru a reduce riscul de diabet, iar revizuirile cuprinzătoare ale dovezilor lipsesc, au spus autorii.

Autorii studiului au analizat 10 studii anterioare efectuate între 1999 și 2022, care au evaluat legăturile dintre viteza de mers - măsurată prin teste cronometrate sau prin rapoarte subiective ale participanților - și apariția diabetului de tip 2 în rândul adulților din Statele Unite, Marea Britanie și Japonia.

După o perioadă de urmărire de opt ani în medie, în comparație cu mersul ușor sau ocazional, cei care au mers într-un ritm mediu sau normal au avut un risc cu 15% mai mic de a dezvolta diabet de tip 2, au constatat cercetătorii. Mersul pe jos într-un ritm „destul de alert” a însemnat un risc cu 24% mai mic decât cei care mergeau ușor sau ocazional. Iar „mersul pe jos în ritm vioi/rapid a avut cel mai mare beneficiu: o reducere de 39% a riscului”.

Mersul pe jos ușor sau ocazional a fost definit ca fiind mai puțin de 3,2 kilometri pe oră. Ritmul mediu sau normal a fost definit ca fiind între 3,2 și 4,8 kilometri pe oră. Un ritm „destul de vioi” a fost de 4,8 până la 6,4 kilometri pe oră. Iar „mersul vioi/rapid” a fost mai mult de 6,4 kilometri pe oră. Fiecare kilometru de creștere a acestor viteze a fost asociat cu un risc cu 9% mai mic de a dezvolta boala.

Faptul că mersul pe jos mai rapid ar putea fi mai benefic nu este surprinzător, dar „capacitatea cercetătorilor de a cuantifica viteza de mers și de a încorpora acest lucru în analiza lor este interesantă”, a declarat Dr. Robert Gabbay, șeful departamentului științific și medical al Asociației Americane de Diabet. Gabbay nu a fost implicat în acest studiu.

Studiul afirmă, de asemenea, ideea că „intensitatea este importantă pentru prevenirea diabetului”, a declarat Dr. Carmen Cuthbertson, profesor asistent de educație și promovare a sănătății la Universitatea East Carolina, care nu a fost implicată în studiu. „Angajarea în orice activitate fizică poate avea beneficii pentru sănătate, dar se pare că, pentru prevenirea diabetului, este importantă implicarea în unele activități de intensitate mai mare, cum ar fi o plimbare rapidă, pentru a obține cele mai mari beneficii”.

Înțelegerea beneficiilor mersului în pas vioi

Studiul nu dovedește legătura cauză-efect, a spus Gabbay, dar „ne putem imagina că exercițiile fizice mai intense ar putea duce la o mai bună condiție fizică, la reducerea greutății corporale și, prin urmare, la rezistența la insulină și la scăderea riscului de diabet”.

Dr. Michio Shimabukuro, profesor și președinte al departamentului de diabet, endocrinologie și metabolism de la Școala de Medicină a Universității de Medicină Fukushima, a fost de acord - adăugând că „o intensitate crescută a exercițiilor fizice datorată vitezei mai mari de mers pe jos poate duce la un stimulent mai mare pentru funcțiile fiziologice și la o stare de sănătate mai bună”. Shimabukuro nu a fost implicat în studiu.

Viteza de mers pe jos poate, de asemenea, să reflecte pur și simplu starea de sănătate, ceea ce înseamnă că persoanele mai sănătoase sunt susceptibile de a merge mai repede, a declarat Dr. Borja del Pozo Cruz, cercetător principal în domeniul sănătății la Universitatea din Cadiz, Spania.

„Există un risc ridicat de cauzalitate inversă, (în care) deficitele de sănătate sunt mai susceptibile de a explica rezultatele observate”, a adăugat del Pozo Cruz. „Avem nevoie de studii controlate randomizate pentru a confirma - sau nu - rezultatele observate”.