Are probleme medicale și s-a calificat la etapa a II-a de vaccinare din România. A decis să povestească de ce nu a mai așteptat să se imunizeze în Belgia.

„Știu că pică fix ca nuca în perete azi, când cu kixurile platformei pentru înscrierea la vaccin, dar vreau să vă povestesc ceva: eu, plecat de mai mult de un an în Belgia, m-am vaccinat în România săptămâna trecută, la Giurgiu, Liceul Viceamiral Cutare, după un trambalament de 2.240 de kilometri, că atâta era pe hărți de la viceamiralul respectiv până acasă la mine, în Sablon, am pus și eu Google Maps să văd unde naiba mă aflu. De ce și cum am făcut asta?

Păi în primul rând am peste 50 de ani, niște kilograme în plus și o mică hipertensiune, mă ocup de ele, sunt bine, mulțumesc. Iar faptul că mă ocup înseamnă și că sunt eligibil pentru faza a doua, am aflat de la niște prieteni că se pot face înscrieri la telefon, am sunat, mi s-a spus ce știam, ne pare rău, da' n-avem în București, am zis da' mulțumesc, pentru mine e bine și lângă București, mi-au zis că la Giurgiu, ne pare rău, dar n-avem decât Astra Zeneca, da' mulțumesc, pentru mine e foarte bun.

Încă nu apăruseră poveștile cu cheagurile de sânge, dar m-ar fi neliniștit fix cât mă neliniștesc și acum, după ce am avut o ușoară jenă în umărul în care am recepționat letala Zeneca. Am ajuns înapoi, mi-am făcut test COVID care a ieșit negativ (am stat puțin în România și mi-am făcut de cap cel mult în bucătăria prietenilor) și acum execut cu stoicism carantina belgiană.

De ce am avut nevoie de toate aceste acrobații, cuantificabile în câteva sute bune de euro, pentru o chestie simplă, la care am dreptul și în Belgia? Fiindcă în Belgia, vaccinările merg ca melcul. Merg ca melcul și în Germania, unde CDU-ul și Merkel au pierdut două landuri importante și asta anunță dificultăți mari la alegerile generale din toamnă și formarea noului guvern. Merg ca melcul și în Franța și în nu știu câte alte locuri, căutați cifrele și convingeți-vă că așa e”, a scris Iulian Comânescu.

Acesta a explicat că, în Belgia, procesul de vaccinare se desfășoară extrem de lent, deoarece autoritățile au insistat să trimită scrisori acasă celor mai expuși, care trebuie să folosească coduri de bare „sau să bată cu mâna nu știu câte cifre echivalente undeva pe Net”.

„Cei expuși sunt vârstnici, normal că toată treaba s-a blocat, dar aceleași autorități au evitat cu sfințenie să defavorizeze pe cineva sau să creeze probleme de date personale, așa că la un moment dat stăteau cu vreo 600 de mii de doze în frigider, nici măcar distribuite în centre, la un milion și ceva de vaccinați cu prima doză. În România, a pornit platforma, n-a mers platforma, s-au strâns voluntarii la DSP, au răspuns la telefon, au programat prompt (la două minute după telefon am primit hârtia pe mail), lumea s-a apucat să se vaccineze.

A venit și 15 martie, platforma a pornit, s-a oprit, merge, apoi iar nu merge și înțeleg perfect de ce toată lumea înjură. Dar foarte mulți dintre prietenii mei au reușit cumva să se programeze. Pe 15 martie, în prima zi.

Belgienii dezbat încă reguli despre a nu defavoriza pe cineva, la fel ca o mare parte din Europa Occidentală, iar eu stau și mă uit la supărarea voastră și spun: e grozav în Belgia, dintr-o mulțime de puncte de vedere, dar la chestia asta cu vaccinurile România stă mai bine decât Belgia. Toți cunoscuții mei români din Belgia s-au programat sau încearcă să se programeze în România”, a scris Iulian Comănescu.