Amnistia si gratierea deocamdata ratate din lipsa de semnatura de la ministerul Justitiei nu sunt in primul rand despre Liviu Dragnea. Pentru ca domnia sa nu e inca in pragul puscariei. Pana va aparea motivarea condamnarii in prima instnata, pana se va judeca apelul cu readministrarea tuturor probelor, ar putea trece mai bine de un an. Sigur ca fiecare noapte cu somn linistit castigata e de aur, dar o autentica urgenta nu exista pentru el.

In schimb, pentru multi alti pesedisti situatia este cu mult mai dramatica. Inclusiv dl Valcov, cu cei 8 ani incasati in prima instanta, este cu mult mai aproape de pragul puscariei. Si cine sa mai conduca apoi sedintele de guvern? De la acest esalon penal al partidului, foarte bine reprezentat in teritoriu, vine o presiune uriasa pentru amnistie si gratiere.

Sentimentul celor mai multi este ca Liviu Dragnea i-a tradat ca sa-si castige propria achitare, esuata si ea, motiv pentru care acum este de doua ori mai vulnerabil. Esecul acestui presupus aranjament arata un Liviu Drangea cu mult mai slab decat ii place sa se prezinte.

Dar Liviu Drangea mai stie ceva. Ca PSD este un partid care isi devoreaza fara mila liderii atunci cand trebuie sa se salveze de la dezastru. Iar o ordonanta de amnistie si gratiere ar fi un asemenea dezastru politic care ar infuria nu doar electoratul #rezist, ci si moderatii mai putin interesati in general de justitie, dar care ar reactiona la o noua inundare a strazilor cu infractori pregatiti sa faptuiasca.

Acest pret politic trebuie asumat si platit de cineva, astfel incat partidul sa isi ofere un punct zero si cu sacii amnistiei si gratierii in caruta, si cu cazierul politic curatat. Asa ca Dragnea va fi probabil sacrificat ritualic intru salvarea partidului. Deja acolo se ascut cutitele pentru asasinatul de dupa indeplinirea ultimei misiuni.

Pe moment, sansa noastra pare sa fie ca dl Tariceanu refuza amnistia si gratierea, un refuz manifestat implicit prin faptul ca ministerul Justitiei are piciorul in ghips.

Sa nu ne imaginam ca CPT se opune din motive principiale sau din atasament fata de justitie. Nu, e din calcul politic legat de alegerile prezidentiale. Cursa a inceput, PSD este rival, deci cu cat partidul e mai destabilizat si Liviu Dragnea mai vulnerabil, cu atat sansele sale sunt mai mari.

Pe masura ce timpul va trece si ne vom apropia de prezidentiale, PSD si ALDE, Dragnea si Tariceanu vor semana tot mai mult cu doi scorpioni intr-un borcan.Ramane de vazut daca la toate nemultumirile care rabufnesc periodic in ALDE, toamna va mai gasi cele doua partide impreuna. Si acesta este inca un motiv pentru care presiunea a fost mare pentru ca ordonanta sa fie adoptata cat inca situatia guvernamentala e stabila.

Trist este ca nu vad cine sa capitalizeze vria spre care pare sa se indrepte coalitia de guvernare. Presedintele Iohannis este pur decorativ, complet inert. Nu stie, nu vrea, nu intelege, nu stiu daca mai conteaza. Fapt este ca absenta sa il face tot mai irelevant.

PNL are ca unica grija a momentului impartirea listei de europarlamentare. Si cu aceasta ocazie vedem o revenire a dinozaurilor, un fel de contrareforma. Daca PNL spera la revigorare cu Blaga si Antonescu in frunte, inseamna ca nu a inteles nimic din acesti ani.

USR se misca bine, dar e inca un partid mic, care mai are mult de muncit pana sa castige alegeri si sa asigure o guvernare. Dar, in opinia mea, este singurul care in acest moment ofera o sansa de speranta in politica romaneasca, macar prin calitatea unora dintre reprezentatii sai. Partidul lui Dacian Ciolos practic nu exista.

Si pana cand alternativa reala nu se va coagula, indiferent ce nenorociri va provoca, indiferent la ce ticalosii se va deda, indiferent prin ce crize va trece, PSD va ramane favoritul pentru ca are un electorat stabil, nepretentios si un aparat extrem de organizat si disciplinat, scrie Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com .
 
 

Distribuie Distribuie Comentarii