Gabriel Diaconu, unul dintre cei mai mediatizați medici psihiatri din România, a scris pe Facebook un text despre Asociația „Dăruiește Viață”, dar și despre fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, desemnat candidatul PLUS pentru funcția de primar al Bucureștiului.

Gabriel Diaconu, pe Facebook, un text care merită citit. Are niște puncte de vedere care dau de gândit:

„Nu mi-au plăcut, nu-mi plac și puțin probabil să-mi schimb opinia, în viitor, privind practicile celor de la Dăruiește Viață & PLUS/Cioloș/Vlad Voiculescu. Pe dinafară e verde gardul. Mai complicat e ce e înăuntrul gardului.

Mașinăria de lobby, marketing, publicitate, sprijin de presă, ”vedete” etc e unsă. PR-ul e inteligent, curățel și imaginea DV e atent construită, dibaci poziționată și perpetuu împrospătată de varii apariții, premii, inițiative.

Doar că privitorul atent va observa că, acolo unde DV dă de greu, aplică de obicei aceeași tactică. Una care îi descalifică în ochii mei.

Bullying, folosirea platformelor de comunicare pentru împingerea propriului mesaj, falsa victimizare, utilizarea copioasă a kompromatului adunat - de obicei - prin suporterii cauzei sunt lucruri la care te poți aștepta, dacă vei rămâne sceptic la unele dintre afirmațiile lor.

Ce a făcut cetățeanca Dana Budeanu, în chestiunea #noifacemunspital, cu cartonașele ei aruncate în online, este criticabil la fiecare nivel. Jenant. Oribil. Incalificabil. Despre opiniile Danei Budeanu se pot scrie cearșafuri de analiză, și meta-analiză.

Dar dreptul la liber cuvânt, liberă opinie, și exprimarea lor neîngrădită în spațiul public trebuie garantat. Chiar dacă ar fi afirmații mincionase, libelioase, chiar dacă ar intra sub incidența legii defăimării și atacului la persoană, Budeanu merita să-i fie protejat dreptul la cuvânt, și cel mult să răspundă în instanță (dacă era cazul) pentru formulările ei. Doar atunci (poate?) compania care o angajase s-ar fi putut pronunța. După vâjhațul ultimei săptămâni, însă, Budeanu s-a trezit concediată. Treaba ei, treaba lor, dar și treaba noastră. Ai putea spune că, în lingo corporatist, ea a violat anumite ”reguli și valori ale companiei”.

Pe de altă parte aceeași companie sprijină, susține și PR-izează, inclusiv prin #noifacemunspital cel puțin o persoană cunoscută, în trecut, pentru comportament violent, inelegant și la limită infracțional față de femei. Este un detaliu care mi-a fost adus în față de o cunoștință, la rândul ei victimă a violenței în cuplu.

Adică e okay să faci lobby pentru ”copii bolnavi de cancer” cu persoane care și-au bătut partenerele, dar să o concediezi pe una care s-a trezit vorbind de donații? - m-a întrebat.

Și lucrurile nu se opresc aici.

În afacerea mocirloasă cu arestarea profesorului Burnei, despre care am scris la vremea respectivă mai multe texte, implicarea unor persoane din DV, la limita ”fișei postului”, pote fi, cu greu, tăgăduită.

Elementul simptomatic este atacul la persoană, și inundarea pieței cu afirmații vagi, frecvent neadevărate. Doctorul Burnei merita decență, nu linșaj, dar nu asta a primit. Mengele de România, își mai aduce cineva aminte? Și o sentință definitivă nu va putea spăla pățania în care-a fost luat în cătușe (???) de la spital, și dus ca un infractor de drept comun la secție. Unde a fost atunci DV? Unde a fost atunci Vlad Voiculescu?

O persoană din siajul DV a fost secretar de stat (!) în perioada de ministeriat a lui Vlad Voiculescu la MS, sub guvernul Cioloș, pe probleme legate de pacienți. Nu e foarte clar ce a făcut, pe banii statului, cât timp a fost angajata Ministerului, dar mai ales pentru pacienți. Aceeași persoană a fost implicată în afacerea Burnei. E o corelație cel puțin sulfuroasă.

Vlad Voiculescu a ajutat, participat și înlesnit accesul la documente unei echipe de documentariști care a făcut un film despre Colectiv, în perioada în care era demnitar în Statul român. Ai putea spune că e o nobilă inițiativă. Doar că astfel de demersuri se fac pe marginea legii, și falsifică mandatul unui oficial numit, și sunt forme de vulnerabilitate în activitatea unui executiv. Acces fără precedent, i s-a spus. Activitatea ministrului sănătății nu e să continue să facă activism & campanii de presă, el funcționează și sub alte legi. Spre exemplu legi care privesc siguranța națională. Domnul Cioloș va răspunde, poate, dacă a știut de documentarul făcut de Nanău, căci totuși era șef al cabinetului.

Veți spune că ce-a făcut Vlad Voiculescu e „whistleblowing”, demascarea corupției, jegului, incompetenței șamd. E și asta o opinie. Dar vorbim de același Vlad Voiculescu, cel care a parafat ordinul prin care DES a devenit obligatoriu, fără opt-out, într-o variantă complet nefuncțională și costisitoare (până astăzi sub 2% din medici au accesat date din DES, dacă și ăia), ceea ce înseamnă bani, resursă, contracte etc spre un terț vendor, în cârdășie cu CNAS care, cu această ocazie, a luat în proprietate date personale ale cetățeanului român, și astăzi vedem roadele. Tolo a fost bun să investigheze Hexi, Colectiv Etc. Tolo, uită-te cu egală mărinimie și la Dosarul Electronic de Sănătate.

Același Vlad Voiculescu i-a lăsat lui Bodog, urmașul său, o situație dramatică privind achiziția de vaccinuri (Bodog poate fi acuzat de multe ale lui, dar să nu ne pierdem cu, mă iertați, firea), situație care-a ajuns să fie reglementată, cât de cât, pe vremea Sorinei Pintea. Tolo, ai legătura.
Același Vlad Voiculescu a precipitat o criză de medicamente pe piață, după ce negocierile cu ARPIM au eșuat, și de cel puțin două ori, după aceea, autoritățile au trebuit să aplice procedura de interzicere a exportului pentru anumite substanțe...Tolo?

Și, finalmente, Vlad Voiculescu a împiedicat lansarea programului de transplant pulmonar, pe motiv că la ANT era corupție șamd, că registrul era incomplet, că transplanturile erau de fapt deturnate mafiot șamd. Atenție, asta în condițiile în care creșterea disponibilității de organe / spectaculos în anii anteriori/ se făcuse tot prin campanie media de către aceleași persoane care astăzi fac un spital. Doar că România exporta organe către alte țări, în loc să dezvolte capabilitate națională. Și, ce chestie, astăzi transplantul pulmonar funcționează. Altă corelație sulfuroasă.
Drept urmare nu știu alții cum sunt, dar eu rămân circumspect și-mi asum dreptul de-a nu fi convins, entuziast, îndrăgostit de promisiunile acestor oameni. Nu că ceilalți n-ar fi răi. Doar că (nici) aceștia nu sunt mai breji. Și, în cele din urmă, doar mai brejii ar trebui sprijiniți, cu adevărat. Că de aventurieri, oportuniști, și obrazuri subțiri e plină lumea.”

Distribuie Distribuie Comentarii