Decât cearta pe păpuși, ar fi fost mai util ca dl Cîțu să explice de ce actualul guvern plătește cel mai mare număr de secretari de stat, de ce nu a fost modificat niciun spor din sistemul bugetar sau cum luptă cu pensiile speciale și împotriva cumulului pensie-salariu cât timp a anagajat la MAI o doamnă de 42 de ani cu pensie de chestor, 13 mii de lei/luna, și salariu de secretar de stat, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe SpotMedia.ro .

Ceea ce s-a întâmplat luni în Parlament și, nu mă îndoiesc că se va repeta și marți, a fost lamentabil, dincolo de rezultatul concret al votului.

Am avut dovada vie a decăderii dezbaterii parlamentare sub orice nivel de acceptabilitate, dar și a faptului că bumerangul odată lansat se întoarce întotdeauna.

PNL, în frunte cu președintele său și al Camerei Deputaților, s-a arătat extrem de nemulțumit de comportamentul de stadion al pesediștilor, care au transformat în spectacol grotesc dezbaterea bugetului. S-a întâmplat la fel și în cazul moțiunii simple împotriva ministrului Sănătății.

Liberalii au dreptate. Pesediștii au fost între ridicol și gotesc. Doar că nu e prima dată când se întâmplă așa ceva. Dlui Orban îi plăcea, nu mă îndoiesc, spectacolul pe care îl făcea periodic Florin Roman împotriva PSD. Și era extrem de inventiv.

Apoi, să ne amintim mijlocele de luptă ale USR în legislatura trecută, cu blocarea dezbaterilor în fel și chip. Nu discut aici fondul chestiunii, nu afirm sub nicio formă că susținerile de acum ale PSD au legitimitatea susținerilor de atunci ale USR. Ceea ce discut este modalitatea de acțiune.

Când creezi precedentul unui astfel de spectacol lansezi bumerangul. Și se va întoarce. Aceasta devine o modalitate normală de acțiune a Opoziției.

În aceeași linie, nu ne place ce face Diana Șoșoacă. Că acostează persoane publice la care urlă și pe care le bălăcărește în fel și chip. Este inacceptabil. Dar ce făcea Marian „Ceaușescu” când se lua în același mod de tabăra cealaltă, cu urlete, cu înjurături, insulte, hărțuire, ne plăcea?

Cui îi placea forma de manifestare a lui Marian „Ceaușescu” nu are de ce să conteste felul în care se comportă acum Diana Șoșoacă. Discut, repet, despre forma de manifestare, nu despre fondul chestiunii.

Dacă nu considerăm că asemenea manifestări în spațiul public sunt poluatoare indiferent de ținta lor, dacă împotriva „lor” sunt acceptabile, putem să fim absolut siguri că se vor întâmpla și împotriva „alor noștri”.

Dl Cîțu și-a transformat discursul din Parlament într-o bălăcăreală cu PSD. Mulți s-au simțit răcoriți, pentru că PSD merită. Desigur, nu încape nicio îndoială.

Decât cearta pe păpuși, poate ar fi fost mai util ca dl Cîțu să explice de ce actualul guvern plătește cel mai mare număr de secretari de stat, să ajungă pentru toată lumea. De ce nu a fost modificat niciun spor din sistemul bugetar. Sau cum luptă cu pensiile speciale și împotriva cumulului pensie-salariu cât timp a anagajat la MAI o doamnă de 42 de ani cu pensie de chestor, 13 mii de lei/luna, și salariu de secretar de stat.

Dar de asemenea subiecte nici PSD nu e interesat, desigur.

Dar noi ce merităm? Harța le convine și pesediștilor în fața propriului electorat, ca orice strategie strident polarizantă spre deliciul nucleelor dure.

“Una dintre virtuțile absolut necesare oamenilor politici este să-și păstreze cumpătul în situații stresante. O alta este să își amintească faptul că termenul ‘demnitar’ vine de la cel de demnitate. Mi-a fost rușine de ședința de azi a Parlamentului.

Cum vor să își arate superioritatea moral-politică cei de la putere dacă răspund atacurilor cu păpuși, precum și huiduielilor (așteptările erau joase oricum, în privința opoziției) cu un limbaj de băieți cu năbădăi de la scara A care se înjură cu băiețîi cu năbădăi de la scara B? Un pic de cumpătare și sobrietate demnă nu strică nimănui. Se numește înțelepciune politică, în acest caz”, scrie pe Facebook prof. univ. dr. Mihaela Miroiu.

PSD, prin vocea Gabrielei Firea și nu numai, se plânge că nu îi trece niciun amendament din cele 3.600 depuse. Întâi că însăși acesta inundație cu amendamente este profund neserioasă.

Dar cine a instaurat dictatura majorității? Cum au decurs discuțiile în comisia Iordache? Cum au trecut prin plenuri modificările legilor justiției? Amendamentul PNL privind alocațiile pentru copii a trecut în vremea guvernului Dăncila din neatenția PSD, care apoi a încercat să repete votul. Cum se poate PSD așteptă să fie respectat în Opoziție?

Pe de altă parte, liberalul Robert Sighiartău a propus în 2019 dublarea alocațiilor fără să indice o sursă concretă de finanțare și tot împotriva avertismentelor guvernului că va fi depășit deficitul bugetar. Cam cum face acum și PSD.

Puterea se pregătește să schimbe Avocatul Poporului acuzând-o pe Renate Weber că a ținut cu PSD și a atacat la CCR ordonanțele guvernului Orban. Adică exact motivul pentru care USL a demis în 2012 Avocatul Poporului moștenit de la majoritatea PDL. A fost o motivare criticată de Comisia de la Veneția.

PNL măcar e consecvent. Și atunci, și acum face cu totul abstracție de art 9, al 2 din Legea 35/1997, care condiționează revocarea Avocatului Poporului de încalcarea Constituției și a legilor.

PSD, în schimb, descoperă legea acum ca să critice exact ce a făcut în 2012. Nici dna Weber însăși nu îmi amintesc să fi fost vocală în 2012.

Deci, fiecare primește într-un fel ce merită după ce a aruncat bumerangul.

În același timp însă, fiecare asemenea întoarcere nu face decât să valideze încălcările din trecut ale adversarilor și să le motiveze pe cele viitoare. Dacă facem la fel ca PSD e în regulă cum a procedat și poate proceda la fel pe viitor. E o spirală care distruge tot și în care până la urmă toți devin la fel.

Iar un efect al acestei prabușiri în derizoriu și abuz se vede în credibilitatea tot mai mică a politicului în general și a parlamentului în special și, consecință, în prezența tot mai scăzută la vot.

Distribuie Distribuie Comentarii